Într-un mod întâmplător, așa cum funcționează mereu universul, am fost invitată să vorbesc la lansarea unei antologii de povești pentru copii și adolescenți, publicată concomitent în trei limbi (română, maghiară și slovacă) în cadrul proiectului european TIME (Together in the Middle of Europe).
Cartea se numește Hora și a apărut în urma unui concurs literar și artistic desfășurat în cele trei țări (România, Ungaria, Slovacia), prin care s-au strâns mai multe texte pe tematica adolescenței, jurizat apoi de un juriu profesionist și de un juriu de copii de 14 ani.
La lansare a participat echipa editurii Casa, care s-a ocupat de acest proiect – Emese Bokos-Crăciun și Elena Căpușan și câțiva dintre scriitorii și ilustratorii care au avut texte publicate în volum: Cristina Centea, Diana Popescu, Maria Tender, Oana Gheorghiță, Ion Andrei Puican și Bogdan Cristian Tudose, cel mai tânăr autor selectat (15 ani).
De asemenea, odată cu lansarea, s-a deschis și expoziția itinerantă cu ilustrațiile incluse în carte, expoziție pe care o puteți vedea în perioada 12-18 noiembrie la Seneca Anti Cafe.
Și pentru că mi-am făcut și un discurs pentru lansare, în care am povestit despre cum am văzut eu cartea, o să-l transcriu aici ca să nu se piardă, în speranța că o să vă atragă conceptul cărții și o s-o comandați pentru copiii voștri. În principiu, cartea se adresează copiilor de 10-14 ani.
Hora este un exemplu de cât de creativi pot fi oamenii pe o temă dată. Avem acest subiect, adolescența, care este unul extrem de complex și de vast, și 30 de scriitori și 30 de ilustratori au văzut-o diferit. Atâția oameni care nu s-au vorbit între ei au ales subiecte diferite din acest univers al adolescenței, această perioadă „in-between” care nu e nici copilărie, nici maturitate, când tinerii nu mai știu cine sunt, când se află în căutări continue să-și găsească locul în lume și un sens al existenței. Adolescența e, poate, cea mai sensibilă perioada din viața unui om și e perioada când e cel mai ușor pentru cei din jur (familie sau societate) să calce cu bocancii în sufletul unui tânăr.
De aceea, cred că e nevoie de mai multe astfel de cărți, care nu sunt doar culegeri de povești.
Sunt atât de multe fațete ale adolescenței adunate în această carte încât ar putea fi aproape un compendiu al provocărilor adolescenței. Sunt texte despre singurătate, despre anxietate, despre prietenie, despre bunătate și sprijin comunitar, despre pace și despre război, despre dragoste, despre frică, despre schimbare, despre eșec și despre succes, despre pericole și despre cum le înfruntăm, despre școală și despre casă, despre relația cu frații și surorile, despre interacțiunile cu profesorii sau cu cei diferiți de noi.
Avantajul acestui volum e că nu e adresat doar copiilor, ci și adulților, părinților, care pot citi poveștile din perspectiva lor și pot învăța câte ceva despre cum să ai reacțiile potrivite. Aș face aici o referire la povestea Perfect Blue scrisă de Dorothea Ko, despre o fată care-și dorește să facă artă și părinții o înscriu la o clasă de real. „Mai întâi faci o meserie și după aia poți să mâzgălești cât vrei, ca hobby.” Oare cât de atenți suntem la dorințele și năzuințele adolescenților noștri, cât de mult îi sprijinim în ceea ce-și doresc să facă și cât proiectăm asupra lor dorințele noastre?
Și ca să mă refer și la titlu – Hora e un laitmotiv, apare direct sau indirect în povești, și e despre armonizare, despre cum trebuie să dansăm cu toții împreună în același ritm, despre cum să ne găsim ritmul ca să ne putem înțelege. Ideea de dans în sincron sau de mișcare comună apare în mai toate poveștile, așa din minte mă gândesc acum la Hora udă a lui Liviu Chifane sau Tancos a lui Letti Katai.
Ca soluții la problemele adolescenței, autorii propun lucruri pe care, instinctiv le știm, dar pe care uităm să le aplicăm uneori: sportul, medierea pașnică, discuțiile de suflet, hobbyurile, arta, timpul petrecut în natură, cooperarea, implicarea într-o comunitate, dezvoltarea empatiei, interacțiunea cu animalele, ascultarea cu inima deschisă.
Nu pot să închei fără să vorbesc despre cei 30 de ilustratori, fiecare cu stilul lui/ei diferit, un adevărat catalog de artă, de mare valoare pentru oricine vrea să vadă cât de talentată este această generație de ilustratori și, de ce nu, să-i atragă și în alte proiecte pe viitor.