A doua seară FILIT a fost dedicată unor scriitoare desăvârșite care cred că meritau seri individuale, pentru că aveau atât de multe de spus încât le-aș fi ascultat mai mult decât cele două ore pe care le-a avut la dispoziție Marina Constantinescu pentru a le intervieva.
Notițele din Seara FILIT #2 sunt structurate puțin diferit față de seara cu Pascal Bruckner (le-am împărțit așa chiar din sală, când le-am scris pe telefon) pentru că mi s-a părut că s-au atins niște teme fundamentale care definesc modul în care scriitoarele se raportează la ceea ce scriu.
Despre durere
Zeruya Shalev: Am fost dintotdeauna mai atrasă de familiile nefericite decât de cele fericite. Nu pentru că sunt masochistă, ci din cauză că găsesc mereu durerea mai profundă și mai interesantă și există în ea un potențial de transformare. Încă de la 6 ani scriam poezii tragice, despre chestiuni triste, încă sunt acolo, fără intenția de a deprima pe cineva. Dar eu cred că literatura ar trebui să aducă la lumină chestiuni traumatizante, nu să le facă mai ușoare sau mai frumoase.
Clara Uson: Nu am pornit de la ideea de a scrie despre război, dar am devenit obsedată de o tragedie personală. Mi se pare mai greu să scrii despre o colectivitate, este mai ușor să scrii despre o familie nefericită. Tolstoi a spus faimoasa replică cu familiile fericite și cele nefericite și apoi ne-a dat 1000 de pagini despre familiile nefericite, pentru că fericirea nu are (nu spune) o poveste.
Romanul meu pornește de la tragicul episod al sinuciderii unei studente la medicină, fiica comandantului armatei care a fost comandat pentru genocid. Acest episod m-a făcut să cercetez despre război și dezintegrarea Iugoslaviei și așa s-a născut romanul – se referă aici la romanul Fiica Estului, centrat în jurul personajului Ana Mladic, fiica generalului Ratko Mladić, cunoscut ca „măcelarul din Balcani” şi judecat la Haga pentru crime de război.
„Dacă vrei să scrii o poveste grea, tragică n-ai nevoie de o voce plângăcioasă. Spune-o așa și păstrează distanța.” – Clara Uson îl citează pe Cehov pentru a explica felul în care reușește să redea o poveste cu mare încărcătură emoțională. „În romanele mele exista această distanță ironică.”
Despre adevăr
În romanele Zeruyei Shalev există o obsesie pentru apropierea de rădăcini, o regresie, o călătorie în trecut pentru a face lumină în subiecte tulburi. Femeile din romanele Zeruyey renunță la sine pentru a afla adevărul (comentariile Marinei Constantinescu).
În Destin, călătoria pentru adevăr este cu sens și într-o oarecare măsură tragică. Unul dintre personaje, Iara, este atât de dornică să afle adevărul despre tatăl ei, despre iubirile și poveștile lui, pentru că acestea l-au făcut să fie omul care a fost. Iar pentru ea aflarea adevarului este importantă. Uneori exista un preț care trebuie plătit pentru adevăr. Toate personajele mele feminine caută secrete în trecut, sunt foarte conectate cu trecutul și asta cred că are de-a face cu țara mea și identitatea mea evreiască, cu istoria ei lungă și problematică.
Cunoașterea istoriei noastre personale are abilitatea de a ne vindeca viețile.
Clara Uson: Căutăm adevărul ca și cum ar fi un singur adevăr. În cazul Anei Mladic, ea a fost expusă la această îndoială, la un adevăr pe care nu neapărat îl știa, pentru că îl vede pe tatăl ei ca pe un erou. A fost expusă la o anumită versiune a adevărului și a început să pună la îndoială ce știa. Iar ce a dus la moartea ei prematură e că prin investigarea faptelor, ea n-a mai putut trăi cu această întrebare: dacă tatăl ei a fost un erou sau un criminal de război.
Despre inspirație
Clara Uson: ultimele mele 4 romane au pornit de la o poveste reală care m-a obsedat. Romanele mele se centrează pe personaje feminine, construite pe baza unor personaje reale. Atunci când scrii despre personaje reale de dată recentă, trebuie să ai grijă să redai faptele corect. Dacă scrii ficțiune istorică antică, niciun fenician n-o să se ridice din mormânt să-ți spună că n-ai nimerit corect faptele. Dar, evident, există și o parte ficțională.
Zeruya Shalev: Scrisul a fost o mare parte a identității mele înainte sa știu ce înseamnă Identitatea. Procesul de scriere s-a schimbat mult de-a lungul anilor, dar încă este un fel de taină pentru mine, pentru că încerc să nu fac planuri, scrisul meu e foarte intuitiv, mi se întâmplă să scriu câteva pagini fără să știu de unde vine, recitesc totul și sunt surprinsă, e ca și cum a scris altcineva.
E o combinație de intuiție și multă muncă grea. Pentru că am început ca poetă, inspirația contează foarte mult pentru mine, depind de ea. Pe măsură ce-au trecut anii, am învățat cum să o aduc, e ca un fel de pradă. Și atunci când vine, e ca raiul pe pământ, vine cu multă bucurie și e plină de surprize, dar atunci când nu vrea să vină, mă simt ca și cum am pierdut-o pe veci și nu voi termina cartea niciodată. Lucrurile nu devin mai ușoare pe măsură ce trec anii.
Despre frică
Zeruya Shalev: mi-e mai frică de viață decât de moarte. Și așa a fost dintotdeauna. Viața mi se pare mai înspăimântătoare. Poate că asta are de-a face cu viața din Israel, dar nu neapărat. Moartea rezolvă măcar o parte din probleme, pe când viața creează un șir nesfârșit de probleme. E mai challenging (provocator, dificil) să trăiești decât să mori.
Clara Uson: am fost la Haga să văd procesul lui Mladic pentru că, scriind, trăisem cu acest personaj și cu familia lui atâția ani. Am petrecut atâta timp cercetându-i încât aproape că am simțit că fac parte din familia mea, așa că m-am dus să văd cum arată în realitate. Și ni s-au întâlnit privirile la un moment dat și mi s-a făcut frică și am închis ochii. Dar m-am încurajat și m-am uitat iar, dar el a întors privirea, interesat de altceva.
Despre familie
Zeruya Shalev: am fost mereu interesată de relațiile dintre membrii unei familii. În toate cărțile mele, abordez subiectul cercului familiei și încerc să ridic cât mai multe întrebări, am mai multe întrebări decât răspunsuri și încerc mereu să aflu ce anume face ca dragostea dintre părinți și copii sau parteneri să fie atât de complicată.
Familiile despre care scriu sunt oarecum normale, dar totuși există acest element nesănătos care poate influența copiii pentru tot restul vieții și încerc să-l dezvolt în cărțile mele. Încerc să urmăresc în cărțile mele în ce măsură au personajele mele liber arbitru și în ce măsură sunt captive în determinismul din copilărie. Uneori ele tind să repete tipare de relații nesănătoase, uneori se îndrăgostesc de persoana nepotrivită, sau poate se îndrăgostesc de persoana potrivită dar au acest impuls de a repeta ceva din trecut.
Eu cred în schimbare, în dezvoltare și atunci însoțesc personajele în căutarea lor, a dragostei și a independenței. La final, încerc sa le aduc într-un loc mai bun. Romanele mele nu au final fericit, dar la final personajele sunt capabile de schimbare, poate doar schimbare de perspectivă, dar tot e o diferență.
Întrebată de moderatoare dacă divorțul (temă prezentă în aproape toate romanele ei) este un eșec sau absența resemnării, Zeruya Shalev a răspuns: „Nu văd neapărat divorțul ca un eșec, uneori poate fi util, poate ajuta la vindecarea familiei. Dar să nu uitam că literatura nu este sociologie, literatura se ocupa de o singură persoană și e greu să tragem concluzii pornind de la un singur individ.”
Despre libertate
Zeruya Shalev: Pentru mine libertatea înseamnă, în primul rând, libertatea de a scrie, n-o poți lua ca pe un dat. Libertatea cuvântului, libertatea de a-ți exprima opiniile. Anul trecut în țara mea, lucrul ăsta a devenit mai problematic și am devenit mai conștienți de asta. Sunt atâtea aspecte ale libertății, unele sunt individuale, altele sunt universale. Mi-ar plăcea să le am pe toate.
Și desigur, noi femeile trebuie să ne dăm nouă însene libertatea și să nu mai așteptăm să ne-o dea altcineva.
Clara Uson: Zeruya a spus totul atât de bine, că nu știu ce aș putea să mai adaug. N-ar trebui să luăm ca un dat libertatea de mișcare și de exprimare, mai ales în perioada asta atât de dificilă în care trăim. Dar am o teamă, nu știu cât timp o să ne bucurăm de asta, în contextul războaielor din Ucraina, Israel, Gaza.
__
Cărțile Zeruyei Shalev sunt publicate în România la editurile Polirom și Humanitas, iar cărțile Clarei Uson au apărut la editura Polirom.
___
Citește și celelalte articole din categoria FILIT 2024: