Abdulrazak Gurnah la Serile FILIT 2024: „Nu sunt un scriitor militant!”
Cred că la Abdulrazak Gurnah, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 2021 am cele mai puține notițe. Nu că discuția autorului cu jurnalistul Cătălin Ștefănescu n-ar fi fost interesantă, dar eu am participat la Serile FILIT pentru a mă inspira din back-story-ul scriitorilor (povestea din spatele poveștii), pentru a afla cum decurge procesul lor creativ, ce relație au cititul și cu literatura în general, cum sunt primite scrierile lor și așa mai departe. Prin urmare, deși relevante, mai ales în contextul originii scriitorului britanic-tanzanian, am preferat să las politica afară din articolele mele.
Așa cum spuneam și în articolele anterioare, mereu mi-a plăcut să aflu felul în care scriitorul a luat prima oară contact cu cititul. Și nici de data asta n-am fost dezamăgită, povestea fiind una foarte interesantă. Când era mic și locuia în casa unchiului său, a găsit în biblioteca acestuia un exemplar din Anna Karenina de Lev Tolstoi.
„Folosesc povestea asta pentru a vorbi despre puterea literaturii” a spus scriitorul. „Am citit cartea – unchiul meu nu era cititor, nu știu ce căuta cartea acolo – aveam cam 13 ani, poate mai puțin. Și nu știam despre măreția acestei cărți sau a scriitorului și am citit-o, cu capacitatea mea de întelegere de atunci (nu stiam bine nici engleza si nimic despre Rusia secolului respectiv) și am început să plâng. Și asta demonstrează că și dacă înțelegem jumătate din ce citim, tot ne putem angaja în poveste, literatura ne atinge sufletul.
Mi-a plăcut și diferența pe care au făcut-o intervievatorul și scriitorul între lectură imersivă (când ești pierdut în poveste) și lectură angajată (detașată). „Nu pricep cum poate fi cineva un cititor imersiv fără să fie angajat în poveste. Eu cred că lectura imersivă și cea angajată sunt moduri de a citi care funcționează împreună.”
Întrebat de Cătălin Ștefănescu ce există pentru el în spațiul dintre observație și scriere, Abdulrazak Gurnah a răspuns simplu: „Ani.”
„E nevoie de ani ca să se întâmple ceva care să declanșeze realizarea unei conexiuni cu ceva care a fost observat la modul profund. Cel puțin asta e experiența mea. De exemplu am văzut ceva și n-am înțeles cu adevărat. Ma gândesc acum la romanul Paradis. Pentru mine romanele au mai multe impulsuri, nu pornesc doar de la o idee. Frumusețea scrisului e să faci să funcționeze aceste impulsuri ca un fel de muzică.
Unul dintre aceste impulsuri pentru a scrie acest roman a fost când m-am întors în Zanzibar după ce nu m-am putut întoarce mult timp acasă și l-am văzut pe tata care era bătrân și traversa o piațetă spre moschee. Și m-am gândit cât de bătrân și de fragil arăta, și evident știam că e bătrân și firav, și el nu știa ca eram acolo pentru că m-ar fi chemat la el și s-ar fi sprijinit pe mine.
Și uitandu-mă la el mi-am dat seama că în 1894 când britanicii au venit să ne colonizeze el era doar un copil și m-am întrebat cum ar fi înțeles un copil de 10 ani ideea colonizării. Și personajul din Paradis este un băiat de 13-14 ani care este prezent la momentul în care străinii vin sa-i invadeze realitatea. Asta a fost conexiunea dintre realitatea observata și ceva ce a căpătat sens pentru mine ca scriitor.”
M-a impresionat ce a declarat scriitorul despre personajele sale și despre modul în care le alege:
„Oamenii mari, care au rămas în istorie, n-au nevoie de mine să le spun povestea, s-a scris deja despre ei. Pe mine mă interesează să scriu despre oamenii mărunți care depășesc greutățile vieții de zi cu zi și ale căror probleme nu se pot rezolva cu ajutorul banilor sau puterii, ci cu ajutorul empatiei, bunătății. Aceștia nu sunt neapărat niște eroi, ci mai degrabă sunt oameni admirabili, e admirabil că ei pot să facă acest lucru. Avem această capacitate de a face lucruri admirabile, de a arăta că ne pasa de ceilalți. În ce scriu scot în evidență aceste acte de bunătate.
Despre misiunea lui ca scriitor, Gurnah a spus:
„Un scriitor are obligația de a vorbi cât de sincer înțelege oricare ar fi subiectul.
E responsabilitatea scriitorului de a nu exagera, de a nu falsifica, de a nu minți, de a vorbi sincer și a nu-i fi teamă sa vorbească sincer.
N-aș vrea ca cititorii să-mi citească cartea și să creadă că eu le spun să facă un lucru sau altul. Vreau să citească cartea și să facă ce cred/simt ei. Nu sunt un scriitor militant.”
___
Citește și celelalte articole din seria despre FILIT 2024:
Serile FILIT #1: Pascal Bruckner
Serile FILIT #2: Zeruya Shalev și Clara Uson
Dezbatere: De la carte la film
Scriitori în centru cu Mihaela Buruiană, Cosmin Perța și Kapka Kassabova
