Colm Toibin la Serile FILIT 2024: „Trebuie să ai grijă într-un roman să dozezi emoțiile!”
Ultima seară FILIT 2024 a fost dedicată scriitorului irlandez Colm Toibin, în dialog cu Marius Chivu, și a fost o discuție foarte interesantă despre scris. Cred că a fost seara în care s-a discutat cel mai mult despre bucătăria scrisului, despre parcursul de la idee la roman, despre personaje, despre finaluri și continuări.
Despre romane
Scrii un roman și, chiar dacă ulterior faci modificări, romanul trebuie să rămână la ideea inițială care vine dintr-o obsesie ta.
Un roman nu e ste nici o linie, nici un cer, ci un arc. Urcă și apoi coboară.
Mereu când scriu un roman și îl termin, spun că n-o să mai fac asta. Din fericire, sunt un om cu voință slabă, așa că o iau de la capăt.
Când scrii romane nu trebuie niciodată să gândești la modul general, să crezi că știi ceva despre viață. Trebuie să gândești doar la nivel de personaj. N-am o filozofie de viață, nu generalizez niciodată.
Despre finaluri și continuări
În anii 1870 a avut loc o contradicție între scriitori legată de cum ar trebui să se termine un roman. George Elliott își termină romanul „Middlemarch” cu o notă de final în care explică tot ce se întâmplă cu personajele în următorii 30 ani. Henry James a scris „Portretul unei doamne” și la finalul romanului își face personajul să se întoarcă la soțul ei după ce îl părăsise. Și atât, nu avea altă explicație. Cititorii s-au revoltat, întrebând ce s-a întamplat și Henry James le-a răspuns să-și imagineze singuri ce se întâmplă mai departe.
Sunt împotriva continuărilor, cred că sequel-urile sunt rele. Gândiți-vă la „Madame Bovary”, cum ar fi dacă s-ar scrie un Mister Bovary, sau la „Ulysse”, dacă s-ar scrie și ce-a făcut a doua zi.
Despre personaje:
Dacă vrei să creezi un personaj, cel mai important lucru e să-i dai personajului timp singur. Indiferent ce face, că se duce la un pub, de exemplu, a doua zi trebuie să fie singur. Pentru că atunci când suntem singuri, nu jucăm un rol.
Întrebat dacă îi vine ușor să scrie personajele feminine, autorul a spus: „Am crescut printre femei, mama, surorile mele, mătușile mele. Și când eram mic, mă lăsau să stau printre ele să le ascult și mi se părea interesant orice vorbeau și la un moment dat mă dădeau afara, pentru că ascultam prea atent. Și coboram jos unde stăteau bărbații și ei fumau și vorbeau despre nimic. Și eu la 5 ani mă gândeam că sunt cei mai plictisitori oameni și încercam să mă întorc printre femei. Și vocile femeilor din cărțile mele sunt inspirate din vocile pe care le ascultam când eram mic. Pentru că orice-ar spune ele e interesant.”
Despre sursele de inspirație
Să nu lăsați niciodată un copil să asculte bârfele din casă. Eu am auzit în copilărie despre o femeie care s-a mutat înapoi Irlanda și care se măritase în America și nu spusese familiei despre acea căsătorie. Și 40 de ani mai târziu am scris Brooklyn.
Fericirea e liniară și foarte plictisitoare, pe când durerea e un lucru ciudat, vine în valuri și nu-l poți controla. Poți simți ceva cumplit și apoi în altă zi poți să nu simți nimic. Trebuie să ai grijă într-un roman să dozezi emoțiile, n-o poți ține doar într-o suferință sau doar într-o fericire. Creezi conflict și dramă, trebuie să se întâmple ceva și cititorul să dea pagina și să se întrebe ce se va întâmpla cu personajele mai departe.
Catolicismul e parte din ADN-ul meu, adorația față de Fecioara Maria, și am luat asta și am pus-o în scris – se referă la cartea Testamentul Mariei (Mary’s Testament). Nu știu să pictez sau să fac altceva, așa că am scris o carte, i-am dat Fecioarei o voce. E o carte scurta, pentru că e simbolică, e singura dată când Maria vorbește. M-a inspirat ceva ce am auzit la o persoana vârstnică: „Acum pot să spun orice vreau”. Nu consider cartea o blasfemie.
___
Citește și celelalte articole din seria despre FILIT 2024:
Serile FILIT #1: Pascal Bruckner
Serile FILIT #2: Zeruya Shalev și Clara Uson
Serile FILIT #3: Abdlurazak Gurnah
Dezbatere: De la carte la film
Scriitori în centru cu Mihaela Buruiană, Cosmin Perța și Kapka Kasabova
