Book review & club: Castelul din orașul meu, editura Litera

Deși am scris deja despre Castelul din orașul meu, o să reiau aici impresiile mele din celălalt articol pentru că vreau să menționez și clubul de carte Părinți pe sârmă la care a participat și autoarea, Ioana Bâldea Constantinescu.

Îmi place din ce în ce mai mult să merg la cluburi de carte deoarece, prin faptul că ne împărtășim impresiile la lectura unui roman, reușim să vedem și să acceptăm puncte de vedere diferite și asta mi se pare la fel de fascinant ca și cartea în sine.

Ioana a fost o prezență diafană la club, a răspuns în detaliu la toate întrebările și ne-a ajutat să pătrundem și mai mult în universul personajelor sale. Mi-a plăcut că a explicat și suplimentar comportamentul sau raționamentele unor personaje, fără să pară că le apără, ci la un nivel extrem de realist, ca și cum le-ar fi cunoscut personal. Cred că asta a fost partea mea favorită din club, că am discutat despre personaje ca și cum ar fi fost unele istorice, și nu ficțiune.

Despre carte:

Ioana stăpânește cuvintele cu măiestrie, le împletește și le țese într-o tapiserie veche, nobilă care te absoarbe înăuntrul ei, te învelește, te încălzește și te ține într-o stare de permanentă mirare.

Am urmărit cu sufletul la gură povestea lui Hano/Johannes, a Clarei și a Martei, a surorilor Schell și a familiei din zilele noastre, formată din Teo, Ioan și Sebastian și m-am bucurat când toate piesele de puzzle s-au așezat la locul lor la final și ni s-a dezvăluit, dintr-odată, imaginea completă. Povestea este atât de complexă și totuși Ioana nu lasă niciun lucru, oricât de mic, nerezolvat și ne-explicat (cu excepția finalului, poate, care e la latitudinea noastră și poate fi oricum ne dorim să fie).

„Castelul din orașul meu” e o poveste de un lirism extraordinar, un poem în proză pe alocuri sfâșietor de dureros, un roman în care conceptul de „amintiri din copilărie” se schimbă și alternează cu prezentul, într-o pendulare care îl ține pe cititor atent si implicat, aproape parte din poveste.

E genul de carte care ar trebui recomandată studenților la Literatură Comparată sau la Germanistică, are foarte multe informații din cultura germană (muzică, literatură, etnografie și folclor – foarte interesantă povestea Fraților Grimm) și, în general, trimiteri culturale și bibliografice multiple din secolele 19 și 20 care vor îmbogăți bagajul de cunoștințe al cititorului.

Aș merge până acolo încât să spun că este un roman istoric cult, deghizat într-o saga de familie. Istoria dură a României în anii 70-89 este aproape un personaj în această carte, deoarece ea îi împiedică pe protagoniști să-și trăiască viețile așa cum ar dori și o fac așa cum li se impune.

Nu am citate, pentru că am ascultat-o pe Voxa, planul meu este s-o reiau și în format tipărit ca să-mi notez citatele preferate și voi reveni cu o actualizare a articolului.

Între timp s-a anunțat și că romanul Ioanei a fost nominalizat la Premiile Observator Cultural, așa că așteptăm cu înfrigurare anunțarea câștigătorilor, îmi doresc foarte mult să fie pe podium Castelul din orașul meu!