Baby Fever – un spectacol despre presiunea de a deveni mamă

Baby Fever este, așa cum se descrie singur, o „comedie serioasă”, scrisă de Ana Turos, care joacă și rolul personajului principal: Lavinia, o femeie care începe să simtă cum îi ticăie ceasul biologic, în condițiile în care nu este convinsă că vrea copii. Spectacolul prezintă mai multe perspective ale maternității, punând accent pe presiunea pe care o simte protagonista de a procrea, chiar dacă nu este convinsă de asta. De la medicul ginecolog, până la prietena și mama ei sau chiar un necunoscut dintr-un club, toată lumea pare să știe ce e mai bine pentru ea.

Amplasat într-un spațiu ludic, plin de jucării, spectacolul face umor dintr-o chestiune serioasă și reușește să stârnească o emoție atât celor care au deja copii, cât și celor care sunt indeciși sau au ales o viață fără copii. În București, se joacă la Point și este cu acces gratuit, pe bază de rezervare, pentru 2 și 3 mai. După aceea, spectacolul va pleca în turneu prin țară. Le puteți urmări pagina de Facebook ca să vedeți unde vor juca. Deocamdată, din ce am reținut eu, urmează:

• Teatrul Fani Tardini – Galați
• 3G Hub – Târgu Mureș
• Pro Teatru – Zalău
• Teatrul Municipal Bacovia – Bacău
• Teatrul Andrei Mureșan – Sfântu Gheorghe

Pornind de la tematica presiunii de a avea copii, adiacent spectacolului a fost și un eveniment de tip dezbatere, unde s-a discutat despre presiunile sociale și așteptările legate de maternitate, fertilitatea și autonomia asupra propriului corp, realitățile și provocările maternității dincolo de idealizările culturale și cum s-au schimbat percepțiile asupra acestui subiect de-a lungul generațiilor.

Eu am participat ca vorbitoare la acest eveniment, alături de Ana Maria Ciobanu (jurnalistă, podcast „Mame”), Agnes Dragomir (psiholog clinician și psihoterapeut), Livia Toboșaru (vicepreședintă a Asociației Moașelor din România), moderatoare: Ioana Pelehatăi (jurnalistă, editor Scena9).

Discuția a fost una plină de miez, mi-au plăcut opiniile participantelor și am fost cu toatele de acord (și mame, și non-mame) că decizia de a deveni mamă este foarte personală și trebuie să aparțină doar persoanei în cauză, fără niciun fel de presiune sau coerciție din partea statului, a partenerului sau a societății, în general.