Am citit Alergătorii anonimi de Raluca Kișescu, Zyx Books, 2025, pentru un club de carte organizat la Casa Avon. O începusem și mai demult, atunci când a apărut, dar așteptările diferite pe care le-am avut atunci de la carte m-au făcut să n-o termin.
Am reluat-o acum, pentru club, și am descoperit o carte frumoasă despre ce înseamnă să-ți descoperi o pasiune ca femeie la 40+, despre cum te poate ajuta găsirea unei comunități, despre încrederea de sine și despre mici și mari victorii.
Deși bazată pe multe întâmplări reale, cartea este ficțiune. Personajele sunt inspirate din tipologii de oameni și nu neapărat bazate unu-la-unu pe oameni reali, însă există și unele care se apropie ceva mai mult de realitate. În sală, la club, a fost și personajul „Cătălina”, a cărei poveste m-a impresionat cel mai mult.
Pornind de la fiecare tovarăș de alergat în parte, Raluca ne dezvăluie câte ceva despre ea și felul în care relația cu persoana respectivă i-a influențat parcursul de maratonistă. Căci termenul „alergătorii” nu e folosit metaforic, ci se referă propriu-zis la un grup de oameni care se întâlnesc duminica în Herăstrău pentru a alerga împreună.
Părțile mele preferate au fost cele despre Grecia și în special despre Spetses, faimoasa insulă unde are loc acțiunea din Magicianul de John Fowles, o carte care mi-a plăcut mult în adolescență și pe care îmi doresc s-o recitesc. Raluca merge mult în Grecia, scrie acolo, aleargă, iubește, mănâncă, vizitează și cercetează. Grecia devine un laitmotiv pentru aventură și noi provocări.
Alergătorii anonimi este o carte pentru oricine își dorește o doză de optimism, așa cum spune și autoarea la pagina 12.
„Această carte este pentru cei care își doresc să găsească o scânteie cu care să-și aprindă sau reaprindă inima și imaginația, indiferent de etapa în care se află.”
Nu se știe niciodată pe cine va inspira să alerge următorul maraton, să scrie o carte sau să-și ia un bilet de avion spre Grecia. Și, mai presus de orice, cred că această carte ne va face să înțelegem un pic mai bine motivațiile alergătorilor și să fim mai înțelegători atunci când se desfășoară evenimente sportive în orașul nostru și, în loc să bombănim că e traficul blocat, să mergem acolo pe margine să strigăm încurajări.
M-a durut sufletul când a povestit Raluca că a fost înjurată de bucureșteni la maratoni, mi se pare ceva absolut ORIBIL și sper să nu se mai întâmple niciodată! Să citiți cartea și pentru povestea Cătălinei la primul ei maraton, cum a reușit să ajungă la final (deși maratonul se terminase) doar pentru că a fost încurajată pe traseu de oamenii pe care-i întâlnea! Este un fragment din carte la care mi-au dat instant lacrimile și îmi vine să plâng chiar și acum când scriu articolul.
Alergătorii anonimi este o carte la granița dintre ficțiune și memoir, o încurajare pentru oricine vrea să se apuce de ceva nou la orice vârstă și o dovadă că, uneori, prietenia, motivația și optimismul apar în cele mai neașteptate locuri și din cele mai surprinzătoare surse.
