Lansare “Dincolo de cortină”

Pe Gabriela Hornoiu am întâlnit-o prima oară în lumea ei virtuală, blogul Între noapte şi zi, apoi am luat legătura pe Facebook şi ne-am cunoscut şi personal. Am discutat de multe ori despre fiica ei, Daria, şi despre viaţă şi moarte, despre literatură, despre ce înseamnă un cămin frumos (amândouă împărtăşim o pasiune pentru decoraţiuni şi aranjarea casei), despre excursiile ei terapeutice pe munte, şi despre dorinţa de a publica o carte. Am încurajat-o adesea căci eram convinsă că cititorii vor aprecia scrierile ei şi am avut dreptate. La lansare a fost multă lume şi mult mai multă lume a comandat cartea de pe libris.ro. Nu m-aş mira dacă tirajul ar fi deja pe punctul de a se epuiza, aşa că dacă vă doriţi cartea, ar fi bine s-o comandaţi cât o mai găsiţi.

Acum aproape o lună, dintr-un impuls, Gabriela mi-a dat un mesaj şi m-a rugat să scriu prefaţa cărţii şi să vorbesc la lansare. Am acceptat cu inima strânsă pentru că era o responsabilitate mare şi nu ştiam dacă mă voi ridica la înălţimea ei. Daca nu mi-aş fi scris discursul dinainte (pe care l-am şi scurtat drastic pentru că Gabi avea nişte emoţii groaznice şi n-am vrut să-i prelungesc agonia), nu cred că mi-aş mai fi adus aminte ce am spus dacă nu era înregistrarea făcută de cei de la Libris, aşa emoţii am avut şi eu. Dar sper că am reuşit să nu aberez foarte tare şi să spun câteva cuvinte care să nu sune oribil.

Despre carte nu vă pot povesti foarte multe, e greu de descris, însă o să aştern aici vorbele din prefaţă şi sper să vă conving că merită citită. O să vă înveţe să vă bucuraţi de viaţă şi să trăiţi în iubire faţă de semeni, vă promit!

“Ce se află dincolo de cortina trasă între sufletul unui om şi spectacolul lumii? Suferinţă revoltă, mânie, un pic de acceptare. Pe ici, pe colo, o amintire frumoasă care străpunge ca o rază de soare întunericul aşternut peste gânduri şi sentimente. Înţelepciunea populară spune că o femeie care şi-a pierdut soţul se numeşte văduvă, un copil care şi-a pierdut un părinte se numeşte orfan, însă pentru durerea unei mame care şi-a pierdut unica fiică nu s-a inventat încă un substantiv potrivit. Ea este Gabriela Hornoiu, de profesie povestitoare, şi ne oferă în această carte ferestre prin care putem privi în interiorul sufletului ei. Acum nu mai e nevoie s-o facem pe gaura cheii, prin intermediul articolelor de pe blogul ei, căci fiecare povestioară din carte, fie că e veselă, din copilăria idilică petrecută în satul bunicilor la Mărăşeşti, fie că e tristă, din perioada cumplită a văduviei şi a bolii Dariei, ne dezgoleşte un atom din sufletul ei. Atom cu atom, cititorul va reconstrui aproape patru decenii şi jumătate din viaţa Gabrielei precum şi două din cea a Dariei şi va învăţa, la final, că viaţa este cel mai preţios dar pe care l-am primit şi că trebuie să o trăim într-o stare perfectă de conştienţă, de aici şi acum, în fiecare secundă. Pendulând între momentele medelenieene ale anilor petrecuţi alături de madam Tănase şi de Filip, bunicii din partea mamei, şi lacrimile vărsate ca tânără văduvă într-o societate refractară la suferinţa aproapelui şi, ulterior, frustrările trăite ca mama care nu-şi poate salva copilul bolnav prins într-un sistem medical nemilos şi avar, Gabriela Hornoiu îşi autopsiază atât sufletul ei, cât şi pe cel al inteligentei Daria Andreea, fiica ei, şi ni le pune pe tavă, dezgolite şi necosmetizate, ca să descoperim că, dincolo de cortină, nu mai râde nimeni, cad toate măştile şi peste decoruri se stinge lumina.

Dacă ar fi să încadrez cartea Gabrielei Hornoiu într-un gen literar, aş fi refractară să-i pun eticheta de biografie sau de memorii. Dincolo de cortină este mai mult decât atât. Deşi nu-ţi spune, cu liniuţă, ce să faci, şi nu-ţi oferă lecţii concrete despre cum să-ţi trăieşti existenţa, cartea ei este un studiu motivaţional cu privire la natura umană şi la capacitatea ei de a se adapta, de a suporta dar şi de a lua ce-i mai bun de la viaţă. La finalul lecturii, dacă nu te uiţi o dată spre cer să-i mulţumeşti divinităţii că exişti şi apoi încă o dată spre cei dragi de lângă tine, să le mulţumeşti şi lor că există, atunci trebuie s-o mai citeşti încă o dată până când vei înţelege asta. Înainte să citeşti această carte, dragă cititorule, primeneşte-ţi gândurile, dezbracă-te de prejudecăţi şi deschide-ţi inima, apoi păşeşte cu grijă şi sfială într-un univers care te va purta de la pământ la cer şi înapoi, într-un rollercoaster ameţitor de sentimente şi trăiri.”