Mie îmi e frică s-o las pe Eliza singură pe stradă. Şi să nu vă închipuiţi că mi-e teamă de răpitorii de copii, de exemplu. Ba chiar ei sunt undeva la coada listei de lucruri care mă sperie când vine vorba de lăsat copilul să se ducă singur undeva. Nu, mie cel mai tare mi-e frică de accidentele auto, inclusiv pe trotuar, unde merg unii cu maşinile ca pe bulevard.
În clasă la Eliza e o fetiţă care vine singură de la metrou până la şcoală (traversând două bulevarde) şi una care merge singură cu troleibuzul câteva staţii. Eu nu pot s-o las nici să traverseze un bulevard singură, pe la semafor.
Vine o bucăţică de drum singură (mă sună doamna să-mi spună că a plecat şi eu mă uit după ea pe geam, cum iese de pe aleea dinspre şcoală, cobor s-o traversez) şi am mai lăsat-o să se ducă singură afară, chiar dacă e o străduţă lăturalnică de traversat în drumul spre parc.
O vreme am fost foarte reticentă s-o las singură în parc, mai ales că mi-a şi spus o mamă că, acum mai mulţi ani, un copil a fost lovit de maşină pe străduţa aia. Am ezitat, am tot refuzat dar până la urmă, pentru că nu pot mereu să ies cu ea la orele la care prietena ei e afară, am cedat. Dar tot mi-e teamă de străduţa aia lăturalnică.
Eliza mi-a reproşat de nenumărate ori că n-am încredere în ea şi i-am şi recunoscut că aşa e. N-am încredere, pentru că, deşi am povestit foarte mult pe tema asta, eu tot simt că nu e suficient de pregătită să ia decizia corectă, odată aflată la marginea trotuarului.
Recunosc că uneori îmi e greu să cobor după ea la prânz, mai ales dacă Bebe2 e treaz şi face scandal sau mănâncă, şi mi-ar fi de mare ajutor să traverseze singură pe la semafor şi să vină acasă, dar nu sunt pregătită emoţional pentru asta, mai ales că intersecţia aia pe unde ar trebui să treacă e cu probleme.
Însă în continuare ne educăm, citim cărţi despre educaţia rutieră şi mergem la evenimente organizate împreună cu reprezentanţii Poliţiei Române.
Unul dintre aceste evenimente la care mergem anual este cel desfăşurat în parcările magazinelor Lidl, de obicei în luna septembrie. Evenimentul se numeşte Verde la educaţie pentru circulaţie şi anul acesta se va desfăşura pe 30 septembrie (sâmbăta asta).
În fiecare dintre cele 206 magazine Lidl participante din ţară vor fi reprezentanţi ai Poliţiei Române, care îi vor învăţa pe copii cum să se comporte pe stradă atunci când sunt pietoni. Lecţiile vor fi atât teoretice, cât şi practice, iar la final copiii vor primi un mic dar care să le amintească de această experienţă.
Scopul acestor sesiuni publice de învăţare este ca, pe termen lung, să se reducă numărul accidentelor, care sunt destul de semnificative în România. Referitor la acest eveniment naţional, domnul comisar-şef de poliţie Grigore George a declarat: “suntem convinși că bazele unui comportament rutier preventiv se pun la vârste fragede, iar prezența noastră în mijlocul celor mici pentru a le arăta cum să circule corect îi ajută să-și formeze deprinderi care o să le fie de folos pe tot parcursul vieții.”
Având în vedere că la cele cinci ediţii au participat peste 50 000 de copii, eu zic că sunt şanse mari să creştem o generaţie de adulţi mai responsabili în trafic, atât în calitate de şoferi, cât şi de pietoni!
Verde la educație pentru circulație este unul dintre primele proiecte de responsabilitate socială demarate de Lidl în România. Am găsit prin arhive o poză cu Eliza la acest eveniment din 2015 🙂 Mi se pare aşa de mică faţă de acum! Lista magazinelor participante o puteţi găsi aici.
Pentru mai multe activităţi ale Poliţiei Române, urmăriţi-le pagina de Facebook, iar pentru activităţi iniţiate de Lidl, urmăriţi pagina lor de Facebook.
Sâmbătă o să fiu cu siguranţă la unul dintre magazinele Lidl la lecţia de siguranţă rutieră, cu nişte întrebări pentru poliţiştii participanţi. De exemplu, cum se circulă cu bicicleta sau cu trotineta, dacă eşti minor, mai ales că am remarcat foarte mulţi elevi de gimnaziu mergând la şcoală cu trotineta. Dacă aveţi şi voi întrebări pentru reprezentanţii Poliţiei, vă aştept cu ele în comentarii.
Voi aţi fost vreodată la evenimentul ăsta? Cum vă educaţi copiii în ceea ce priveşte siguranţa traversării străzilor? De la ce vârstă i-aţi lăsat singuri? Aţi reuşit vreodată să vă depăşiţi teama de a vă lăsa copiii singuri pe stradă?
eu l am pregatit incet incet pentru a traversa singur. Dante este un copil cooperant si ascultator asa ca nu am avut probleme cu el, in sensul ca a mers cu noi de mana si cand am simtit noi ca e momentul i+am dat drumul. si metaforic si practic. intai l am lasat sa decida cand e momentul sa treaca strada, desi eram langa el. apoi l am urmarit de la distanta si l am lasat sa treaca cu un grup de oameni. apoi cu bicicleta, sa se dea jos de pe ea si sa invete cum se face. de anul trecut traverseaza singur o artera principala peste care trebuie sa treaca spre parc.
ce nu stiam eu este ca nu il invatasem cum sa mearga cu rolele sau bicicleta, ca trebuie sa respecte o anumita bandă. pana cand l am vazut cum serpuia fara grija pe straduta din cartier, care e totusi circulata de masini, chiar daca cu viteza redusa.
de ajutor ne a fost cartea lui Marian Godina pentru copii. cintind o am discutat si invatat impreuna.
sigur, braila nu e bucuresti. mie mi e frica acolo chiar daca am o varsta. dar tot trebuie atentie fie pe orice straduţă ar fi. de fapt copiii stiu teorie, dar in practica ei sunt cu mintea in alta parte, distrati. de aceea misiunea noastra este sa ii batem la cap, oricat de cicalitor ar parea. cand pleaca de langa mine ii repet tot ce are de facut pe drum. oricat si ar da ochii peste cap :).
Foarte frumoasa initiativa! Sigur il ducem si noi pe cel mare (3ani) pentru ca este foarte interesat de semafoare si de tot ce tine de circulatie. Probabil ca vor mai trece cativa ani pana sa il las sa traverseze singur strada.
ha ha.. ezact asa eram si eu! Pana a batut din picior ca nu mai vrea la after si a trebuit sa ma adaptez. Evident nu am retras-o imdeiat si am facut “exercitii” – la fel ca mai sus a mers cu mine cateva dati eu in spatele ei cava apoi am lasat-o singura – eu urmarind-o dar ea nu stie nici acum… mi-a cam stat inima in loc cand a traversat un bulevard dar nu pe la trecere – ca deh si eu il traversam pe acolo desi i-am spus verbal ca ea trebuie sa mearga la trecere si pe rosu la pieton (ca nu stia ca omuletul rosu e pt ea LOL ) – dar acum e mult mai responsabila si mai atenta cand e singura. Nu m-am gandit sa fac multa teorie inainte ca voi – acum as face ca voi evident – dar am avut noroc. Eu sunt o paranoica si de aceea imi era frica sa o las plus ca parea cu capul in nori – dar cand merge singura e schimbata la 180 de grade – i-am explicat si cu atentia pt ca ertam cu ea cand o taximatrista femeie s-a uitat la noi pe trecere si a trecut prin fata noastra fara nici o jena.. Si anul asta am avut surpiza sa foe de la 12 cand evident nu o pot duce eu si asa se duce si se intoarce singura ca nu avem de ales.. dar ma bucur ca anul trecut am facut aceste exercitii. A fost si la Kaufland singura (este peste drum) si m-au trecut caldurile pana a venit – o pot vedea de pe balcon dar tot departe pare 🙂 Succes. Adaptarea e de fapt a noastra a mamelor!
Şi eu sunt paranoică! Dar dacă tu ţi-ai învins paranoia, poate reuşesc şi eu.
A mea se duce de mult prin cartier, dar nu a fost inca singura pe bulevard. Tot ma roaga sa o las singura la scoala, si as lasa-o pentru ca in ea am incredere. Dar nu am in soferi. E un drum de mai mult de jumatate de kilometru, cu o intersectie de doua bulevarde aglomerate si inca o strada cu trecere de pietoni fara semafor. De fapt, de asta ultima mi-e cea mai teama, acolo trec si pe interzis masini, cu viteza mare si ceea ce mi s-a parut naucitor e ca nu dau prioritate la trecere copiilor decat daca ii vad insotiti de adulti!!! Am observat de mai multe ori fenomenul, s-au inmultit tampitii care cred, probabil, ca un copil mic nu traverseaza niciodata singur si ca doar se preface, deci trec nestingheriti daca nu vad si adultul langa copil. Ultima data am vazut un Hummer facand asa…
Ştii că m-am gândit la tine când am scris articolul, că ştiam că o trimiţi pe Luna la piaţă şi în parc singură.