La Editura Cartemma au apărut două cărţi noi traduse de mine: Am scos luna la plimbare, de Carolyn Curtis şi Ascultă în jur, de Phillis Gershator. Ambele cărţi sunt nişte ode închinate bucuriei de a observa natura cu atenţie, pe timp de zi sau de noapte. Ascuţindu-ne vederea şi auzul, putem remarca în mediul înconjurător multe lucruri care, altminteri, ar trece neobservate.
Am scos luna la plimbare
Am scos luna la plimbare este despre un băieţel care face o plimbare la lumina lunii. Deşi, iniţial, aprinde o lanternă, descoperă că lunii nu-i place lumina artificială, aşa că băieţelul o stinge şi se bucură doar de lumina plăcută a astrului nocturn.
Ce observă el în plimbarea prin oraş şi prin parc? Câinii latră la lună, gâzele nocturne scot diferite sunete, măcălendrii dorm, pe firele de iarbă se adună roua, parcul este liber şi se poate da în leagăn atât de sus că aproape ajunge până la lună, apoi merge către casă şi adoarme, liniştit, sub lumina ocrotitoare a lunii.
“Am scos luna la plimbare aseară/
Plutea în urma mea ca un zmeu în zi de vară.
Deşi nu o legasem cu sfoară sau vreo fundă,
Plutea în urma mea, rotundă.[…]
Ne-am întrecut până la leagăne,
Unde m-am dat până sus
Şi mi-am închipuit că, în zbor,
până la lună m-am dus.”
Citiţi cartea, apoi aşteptaţi o noapte cu lună şi îndrăzniţi să ieşiţi la o plimbare cu copilul. Nu contează că locuiţi într-un oraş aglomerat, într-un sat, sau că sunteţi plecaţi în vacanţă. Cu siguranţă, veţi observa o mulţime de lucruri noi, dacă păstraţi liniştea şi sunteţi atenţi!
Cartea se încheie cu două pagini dedicate lunii (unde sunt explicate fazele lunii, dar şi simbolistica acesteia) şi naturii nocturne (care se trezeşte la viaţă abia după ce apune soarele).
Ascultă în jur
Ascultă în jur este o minune de carte. Vă spun sincer că nu mi-a fost uşor s-o traduc pentru că abunda în onomatopee, multe dintre ele fără corespondent în limba română, aşa că am fost nevoită să adaptez. Sper din toată inima că nu am ştirbit deloc din frumuseţea cărţii.
Carte trece prin toate cele patru anotimpuri, ilustrând zgomotele naturii: “cip-cip, zum-zum, zvârr-zvârr, bâz-bâz” fac păsările şi insectele primăvara, “pleosc-pleosc, copiii se bucură” vara, “vâj-vâj, ia vântul pălăriile/bu-hu-hu, ne sperie bufniţele” toamna, “scârţ-scârţ, se-aud cizme pe nea” iarna.
“Dovlecii se coc, aurii şi burtoşi,
iar mere, porumb se adună în coş.
Sub tălpi se aud nişte frunze plesnind.
Pe cer se aud pescăruţii ţipând.[…]
Raţele măcăne, broaştele orăcăie.
Auzi nişte iepuri un morcov cum ronţăie?”
La final, patru pagini cu tablouri şi indicii îi îndeamnă pe copii să caute diverse elemente: un greiere, o ghindă, un dovleac, o cioară, un ghiocel etc. Puteţi extinde acest joc şi în mediul vostru înconjurător dacă vă luaţi puţin timp voi, adulţii, să observaţi câteva lucruri şi apoi să-i îndemnaţi pe copii să le remarce şi ei.
Ilustraţiile lui Alidon Jay sunt splendide, transmit enorm de multă candoare copilărească. Alături de versurile autorilor (ambele cărţi sunt în versuri, yupee, altă provocare pentru mine la tradus), cărţile vor fi un dar preţios pentru copiii iubitori de natură.
Recomand pentru 3+, dar în funcţie de capacitatea de concentrare a copilului chiar şi mai devreme. Vlad se apropie de 2 ani, dar deocamdată nu are răbdare decât cu cărţile integral cartonate şi cu imagini concrete pe care le poate recunoaşte. Iar răbdarea respectivă este limitată doar la paginile cu “vrum-vrum” şi la cele cu “apa-apa” 😀
Dacă vă decideţi să cumpăraţi ambele cărţi, puteţi beneficia de o reducere cumpărându-le ca pachet de aici.
Sper sa mai rămână pe stoc 2 ex și pt mine :))).
Luna asta am buget limitat pt cărți, și deja l-am consumat :d
Am scos luna la plimbare e o carte foarte reușită, ilustrațiile sunt fermecătoare, calitatea tiparului e impecabila și se vede ca s-a lucrat la traducere.
Totuși cred ca se simte lipsa unui redactor atent, sunt unele scăpări care ar fi putut fi evitate: frunzele falfaie cred ca e mai degraba adie, frunzele plesnesc cred ca ar fi fost mai potrivit fosnesc și altele. În plus la câteva pagini lipsesc din ilustrații ceea ce sunt îndemnați copiii sa caute, de exemplu ghiocelul, dar și altele. Nu am cartea în fata, am citit-o de nenumărate ori cu fiica cea mica și pe acestea le-am reținut.
Cred ca editura Cartemma are potențialul de a scoate cărți de calitatea celor de la Cartea Copiilor, dar trebuie sa mai lucreze la texte.
Multumesc pentru observaţii, Alexandra, dar nu sunt de acord cu tine. Din câte ştiu eu, vântul adie, nu frunzele, ele neavând capacitatea de a face singure o miscare. Fâlfâie nu găsesc nicăieri în text, chiar l-am reluat acum, poate te referi la “frunzele flutură”, care a fost pus pentru a rima cu bucură şi care se potriveşte în context. Frunzele care plesnesc sub tălpi nu avea cum să fie tradus prin foşnesc, e vorba de frunzele care se fac bucăţi sub talpă şi care, cu siguranţă, nu foşnesc când sunt călcate. Întreaga carte se bazează pe ideea de sunet, redat prin aliteraţii, interjecţii şi verbe, acolo unde s-a putut. Atunci când citeşti o carte, fără să ai textul original în faţă, cu siguranţă că ţi se pare că unele lucruri nu sună bine. Însă te asigur că se fac toate eforturile pentru ca textul original să fie redat cât mai fidel, cu mici licenţe pentru limba română, care nu este chiar atât de permisivă ca limba engleză la anumite construcţii.
În general, evit să mai dau explicaţii cu privire la alegerile mele în materie de traduceri, pentru că de multe ori sunt criticate de persoane care nu fac asta zi de zi ca să ştie exact cum funcţionează mecanismul. Ţie ţi-am răspuns pentru că te cunosc de multă vreme şi ştiu că citeşti foarte mult şi ţi-au trecut prin mâini sute de cărţi, probabil, şi ai ceva experienţă în domeniu. Despre comparaţia cu Cartea Copiilor prefer să nu comentez, cum, în general, nu compar copiii unii cu alţii, aşa aş prefera să nu compar nici editurile şi nici să fac din Cartea Copiilor vreun ideal. Îmi sunt dragi oamenii de la Cartea Copiilor, dar doar pentru asta, nu i-aş pune pe un postament.
Cu placere, Laura. Ai dreptate ca frunzele nu adie (dar nici funzele flutura nu suna firesc, in original era rustle, fosnesc).
Totusi frunzele fosnesc sub picioare, nu plesnesc:
Frunze (1964)
de Eusebiu Camilar
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivã toate sub talpa mea fosnesc…
Eu sunt de parere ca un alt ochi experimentat, care sa citeasca cartea, sa o compare cu originalul (cand se poate) si sa puna la indoiala unele alegeri ale traducatorului, este foarte necesar si benefic pentru rezultatul final. Asta nu stirbeste nimic din valoarea traducerii, este doar o ultima slefuire binevenita.
De exemplu la pagina doi se vobeste numai despre insecte, in imagine nu e nicio pasare si totusi primele sunete sunt cip-cip. Cand copilul intreaba unde a pasarea, ia-o de unde nu-i. Poate ca mergea mai bine cri-cri.
Spre sfarsit, la pagina Oare poti sa vezi toamna, apare un lujer de grau. Oare copiii trebuie sa gaseasca chiar tulpina graului, sau mai degraba spicul de grau?
La pagina Oare poti sa vezi primavara, trebuie sa gasesti un ghiocel si un pui de gaina, care nu sunt desenati. Sa fie o scapare sau o provocare pentru copii?
Cat despre Cartea Copiilor, i-am dat drept exemplu pentru ca sunt profesionisti. Nu ii pun pe un piedestal, dar cred ca oricine vrea sa scoata carti de copii de calitate poate sa se inspire cu succes de acolo. Au foarte mare grija la titlurile alese, la calitatea tiparului, la traducere, la redactare si corectura. Bineinteles ca sunt si la ei scapari uneori, dar mai putine.
Cartemma are titluri deosebite, carti cartonate si tiparite superb, de aceea am presupus ca isi doresc in timp carti impecabile si din punct de vedere al textului.
Apreciez munca ta de traducator (citim adesea si Autobuzul magic si Promisiunea). Eu sunt redactor si fara sa vreau sunt mai atenta la continutul cartilor de copii, de aceea am indraznit sa scriu.
În original era rustle dar nu mai rima în română cu “bucură” 🙂 La plesnesc, originalul era “crunch, crunch” care ducea cu gândul la mărunţire. Uneori e mai uşor, alteori mai greu să găseşti corespondente care să şi sune bine, să fie pe înţelesul copiilor, să rimeze, să redea acţiunile din ilustraţii etc. E muncă de echipă. Într-adevăr un ochi proaspăt face foarte mult atunci când e vorba de o traducere care mai trebuie şi să se potrivească cu ilustraţiile. O să le transmit celor de la Cartemma observaţiile tale, sunt binevenite şi dacă vor scoate alt tiraj, o să încercăm să revizuim textul. Ghiocelul lipsă e vina mea, în original cred că era bluebell, dacă îmi aduc eu bine aminte, o floare-clopoţel mai puţin cunoscută la noi ca floare de primăvară. Eu n-am văzut în pdf-ul primit cum arată imaginile în care trebuie să caute (m-am gândit că e vorba de căutare în toată cartea – adesea nu primesc varianta finală a manuscrisului) şi acolo am comis-o eu.