Cât pe aici să nu ajung la Secretul fericirii, pentru că în lunea în care era vizionarea pentru presă, Vlad s-a îmbolnăvit și nu am mai putut pleca de acasă. Dar am avut noroc că Simona de la Oblique Media Film a insistat să merg la premiera de gală și, deși era să adorm înainte să înceapă filmul, odată ce a început am fost numai ochi și urechi.
Nu ai cum să adormi la acest film, aproape că nici nu te fâțâi pe scaun. Un film antrenant, care te ține 90 de minute în suspans, cu doar trei actori și un singur decor. În toate cele 90 de minute, nimeni nu pleacă nicăieri, nu se schimbă cadrele, nu apare niciun personaj nou. Un film care putea fi plictisitor și care a sfârșit prin a fi mai alert decât un thriller.
Experiența în teatru a lui Vlad Zamfirescu s-a dovedit extrem de utilă, pentru că doar în teatru poți să captivezi lumea doar cu vorbe, cu extrem de puține decoruri, costume și mișcare. Se vorbește încontinuu în film, nu există momente de 15 minute de sorbit supa, dar nu e vorbărie goală. Nimic din ce se spune nu e inutil, nu e de umplutură. Cuvintele curg firesc, chiar și înjurăturile sunt naturale, în context, fără nicio sforțare.
Nu pot povesti despre acțiune prea mult, pentru că sunt multe întorsături de situație și aproape orice aș spune ar risca să fie spoiler. Și nu pot să vă zic dinainte, pentru că cea mai mare parte din experiența vizionării acestui film constă în suspansul generat.
Pe scurt, e vorba de trei oameni pe la 35-40 de ani: Tom, căsătorit cu Ana, și David, căsătorit cu Monica. Doar că Monica nu apare deloc în film, deși este prezentă mereu în conversațiile celor trei și parcă te aștepți să apară și ea la un moment dat.
Într-o seară, după ce au băut și au ”fumat” ceva, Tom vine cu o idee: ca el și cu David să-și condimenteze căsniciile intrate în rutină după 15 ani și câte doi copii, făcând schimb de partenere. Tom, inițiatorul ideii, pare foarte entuziasmat de propunere, pe când David și cu Ana îl consideră nebun. Doar că nimic nu e ce pare a fi, așa că lucrurile degenerează foarte repede, iar planul lui Tom scoate la iveală niște secrete monstruoase care le afectează definitiv viețile.
”Nu poți fi fericit la nesfârșit, fericirea se decontează undeva”, spune, la un moment dat, Ana. Pe parcursul filmului aflăm că orice moment de fericire se plătește, uneori cu un preț absurd. Empatizăm sau detestăm, pe rând, toate personajele și cred că aceasta este miza unui film reușit: să poți înțelege de ce fiecare personaj a făcut ce a făcut și să nu iubești pe unul mai tare decât pe altul.
Dacă începi prin a-l disprețui pe cinicul Tom care se declară plictisit în căsnicie și recunoaște că are fantezii cu nevasta celui mai bun prieten, vei continua, probabil, prin a-l compătimi și vei sfârși detestându-l din nou. Sau cine știe, poate chiar invers. Fiecare persoană va vedea filmul într-un mod diferit, căci are multe fațete și fiecare om, cu propria experiență personală, se va raporta la el în mod diferit.
Scenariul a fost scris de Alexandru Popa după o carte scrisă tot de el, pe care am și primit-o cadou la premieră. Sper să apuc s-o citesc, sunt curioasă ce poate aduce în plus, pentru că filmul este atât de reușit că îmi vine greu să cred că îmi va plăcea cartea mai mult.
De apreciat la acest film românesc este sunetul – e unul dintre puținele filme românești la care înțelegi fiecare cuvințel rostit pe ecran, precum și felul în care curge acțiunea, ca și cum e filmat dintr-o suflare. Teoretic, acțiunea se petrece cam în decurs de o oră, pe la 1 noaptea, și probabil că a fost filmat în multe nopți diferite, dar, ca spectactor, poți jura că s-a filmat doar o singură dată, fără nicio dublă. Cred că tot experiența din teatru își spune aici cuvântul, nu cred că e ușor să faci un film care curge ca și cum viața reală se petrece dinaintea ochilor tăi.
De asemenea, eu am mai apreciat lipsa completă de plasare de produse, o chestie care nu lipsește deloc din filmele comerciale românești care s-au mai făcut în ultima vreme.
„Secretul fericirii” reprezintă debutul regizoral al actorului Vlad Zamfirescu și este o producție Movie Production Entertainment, iar producător este Cristina Dobrițoiu. A apărut în cinematografe din 19 octombrie 2018.
„Secretul Fericirii” a fost prezentat în premieră mondială la TIFF 2018 (Selecție oficială, secțiunea Zilele filmului românesc, clasat pe locul 2 în preferințele publicului, după „Un pas în urma serafimilor”, regizat de Daniel Sandu, 2017) și a fost declarat câștigător la mai multe festivaluri internaționale de film, după cum urmează: Los Angeles Film Awards, SUA, 2018 (Best Duo: Vlad Zamfirescu & Theo Marton; Honorable Mention: Narrative Feature), Virgin Spring Cinefest, India, 2018 (Silver Award: Best Debut: Vlad Zamfirescu), Burgas International Film Festival, Bulgaria, 2018 (Selectat în competiția oficială, cu proiecție specială pe 23.07.2018), „Sose” 5th International Film Festival 2018, Yemen, Armenia (Selectat în competiția de lung metraj). „Secretul Fericirii” a fost selectat și în Competiția de Lungmetraj a Festivalului ANONIMUL IFF 2018.
Ne-ai trezit curiozitatea! 🙂
Noi am fost cu totii sambata seara la “S-a nascut o stea” si, fiind film “de oameni mari”, s-a dat la inceput si trailerul de filmul acesta, “Secretul fericirii”. Dupa cele cateva minute in care pe ecran se discuta doar despre propunerea lui Vlad de a face schimb de partenere cu prietenul lui, fiica-mea a izbucnit oripilata: “Dar pentru ce, Doamne, sa vrei sa faci ASA CEVA?!”. A fost una din extrem de rarele ei intrebari la care pur si simplu nu am stiut sa dau un raspuns rezonabil :-))))
😀 Da, doar că filmul nu e despre asta, deși așa pare din trailer 😀 Însă chiar nu e pentru copii, să știi. Dacă mergeți, să mergeț fără Luna.
Din descriere, modul de filmare pare asemanator cu “Locke”, un film din 2013 cu Tom Hardy, in care apare doar Hardy conducand masina intre doua orase si vorbind la telefon in acelasi timp, dar, la fel cum spui despre acest film, este foarte antrenant.