Our crazy Eurotrip 2022 – bune și rele la Viena

Prima oară am scris despre Viena pe blog în 2009 și am declarat că nu mi-a plăcut în mod deosebit. A fost primul articol la care am primit o grămadă de comentarii negative 😀 Nu căutați articolul că nu mai e, dar nici de data asta n-o să fie un articol extrem de laudativ.

La Viena am ajuns după un drum lung, în care am fost prinși și în niște ambuteiaje, și am ajuns foarte obosiți și deja cu nervii puși pe moațe. Dacă citiți pe undeva că e ușor să călătorești cu copiii, că totul e lapte și miere și că lucrurile merg strună, înseamnă că vreau și eu ce fumează oamenii ăia 😀

Copiii noștri s-au ciondănit mult, au emis jde pretenții, au făcut mofturi, au fost copleșiți sau obosiți sau prea entuziasmați, s-au văicărit și m-au făcut să ajung de multe ori la concluzia că e minunat să călătorești cu copiii, dar e bine să ai niște Extraveral la tine.

Prin urmare, Viena a fost cumva vizitată prin filtrul ăsta. La finalul vacanței, am tras concluzia că mai bine am fi sărit Viena și am fi venit direct în România.

Articolul despre întreaga călătorie este aici, cel despre Budapesta aici, iar cel despre Legoland aici.

Ziua 1

Am ajuns în Viena la 16.30 și ne-am dus direct la cazare. Ne-am cazat la Boutique Spaces Vie (îi găsiți pe Booking dacă vă tentează) tot un studio (o singură cameră cu două paturi, un matrimonial și unul single), într-un complex de locuințe mai modern. Nu aveam rezervare făcută în avans din România, am făcut-o cu două zile înainte.

Nu aș recomanda cazarea asta, e cel puțin ciudățică. Are niște geamuri mari, franțuzești care dau spre o curte interioară luminată noaptea și pe unde trece lumea și nu au jaluzele/draperii, doar niște transperante foarte subțiri. Patul matrimonial era protejat de o perdea, dar al Elizei, nu, așa că a trebuit să-l mutăm lângă al nostru. Cam așa arată:

Costul a fost de 226 EUR pentru două nopți și singurul ei avantaj e că era aproape de Dunăre și foarte aproape de o gură de metrou. Însă, până la urmă, cum se va vedea, nu am mai circulat deloc cu metroul.

În Viena, parcarea e foarte scumpă. Pe Booking cazarea se lăuda că pune la dispoziție parcare gratuită dar când am ajuns acolo, nici vorbă de așa ceva. Ne puneau să ducem mașina nu știu unde (unde POATE vom găsi locuri), să plătim noi și ne vor rambursa ei. Nu ne-am bătut capul. Cele mai ieftine parcări sunt la periferie, iar pentru oraș e bine să bugetați suficienți bani – sunt parcări subterane, dar sunt scumpe.

În prima zi am plecat la plimbare prin centru, ne-au impresionat clădirile maiestuoase, Muzeul de Artă, Opera, trăsurile cu cai, Muzeul Sissi, Școala de echitație, parcul în care se află Casa Fluturilor, statuia lui Sissi etc. Orașul este elegant, aglomerat și plin de viață. Singura problemă e că mai toate cafenelele se închid la 6, maxim 7 și visul meu de a sta la o cafenea stradală să mănânc o prăjitură și să beau un cocktail a fost curmat, brusc, în fașă 😀

Am încheiat seara la un restaurant de cartier, unde totul a fost mult prea scump și asta pentru că copiii mei bâzâiau de foame și voiau musai să mănânce la masă undeva și nu sandvișuri cu chestii luate de la supermarket. Nota de plată a fost un uluitor 70 de euro, care a fost un semn pentru faptul că la Viena aveam să ne depășim cu mult bugetul alocat pentru excursie.

Ziua 2

Pentru că nu aveam așa mult timp la dispoziție, am decis să alegem pentru ziua 2 o singură destinație: Castelul Schönbrunn. Castelul se deschise la 10, noi am ajuns acolo pe la vreo 10 și ceva. Am intrat la casa lor de bilete, teoretic e un nene care te îndrumă ce fel de bilet să-ți iei, practic nu am înțeles nimic.

Cea mai mare greșeală pe care am făcut-o la Viena a fost asta: nu ne-am informat cu atenție din timp, astfel că am luat bilete de-o zi la Schönbrunn cu toate atracțiile incluse. De fapt, greșit, nu erau toate atracțiile, pentru că Muzeul Copiilor nu era pe listă și, după ce ne costaseră o mână și un picior biletele de-o zi (783 lei pentru 4 persoane), nu am mai luat și separat la Muzeul Copiilor.

NU VĂ LUAȚI BILETE DE-O ZI! Nu veți avea timp să le vedeți pe toate, mai ales dacă sunteți cu copiii. Noi am bifat doar vreo trei din tot ce aveam inclus. Domeniul e foarte mare și nu aveți timp să alergați dintr-o parte într-alta. Numai până la Glorietă vă dați duhul urcând dealul, iar odată ce ați intrat la Zoo, n-o să ieșiți prea curând. Merită să luați doar pentru Zoo, din punctul meu de vedere, iar mare parte din domeniu se poate vizita și gratuit. Mie cel mai mult mi-a plăcut Aleea Trandafirilor!

În interiorul palatului se intră la ore fixe, deci iar am pierdut niște timp așteptând ora noastră de intrare. Există ghid audio, dar nu e cu căști, ori vă luați din rucsaci căștile voastre (cu mufă jack – atenție pentru că toate bagajele se lasă la garderobă), ori țineți ghidul la ureche în timp ce vă plimbați prin săli. În interiorul palatului nu aveți voie să faceți poze. Cu toată sinceritatea, Peleșul nostru mi s-a părut mai frumos, cel puțin ca arhitectură, și nu e nici urmă de patriotism exagerat în mine 😀

Am mai vizitat grădina de vară, Labirintul (destul de interesant, noi nu i-am dat de capăt, nu am reușit să ajungem la copacul din mijlocul lui) și cam atât. La Orangerie am avut o problemă cu biletele (le aveam pe telefon și nu se scanau bine) și nu am reușit să dăm de nicio persoană care să ne ajute. Sfatul meu: biletul pe hârtie e sfânt! Am rămas foarte supărată că nu am putut intra și recunosc că ăla a fost momentul când am făcut o criză de nervi. M-am simțit ca o țărancă în vizită la marele oraș, care nu știe să se descurce!

În cele din urmă am decis să abandonăm orice altă încercare de a mai vizita ceva și am plecat spre Grădina Zoologică, care a fost o splendoare. Așa ar trebui să arate o grădină zoologică, construită cu un singur scop în minte: bunăstarea animalelor! Când o să vedeți ce habitaturi interioare și exterioare au animalele de acolo n-o să mai călcați în veci într-o grădină zoologică din România până nu se ridică la aceleași standarde.

Grădina e presărată cu locuri de joacă și alte experiențe pentru copii, iar animalele sunt superbe. Ne-au cucerit elefanții, girafele, ursul polar, pinguinii și flamingii.

Tot aici am mâncat desertul specific al Vienei, tortul Sacher, la o cafenea.

După ce am ieșit din grădină, ne-am dus spre fântână și am urcat și la Glorietă, dar evident se închisese. De acolo aveți o priveliște frumoasă asupra domeniului Schönbrunn și a orașului.

La ora 6 am plecat spre mașină, unde am avut alt șoc în materie de tarif de parcare 😀 35 de EUR a costat parcarea pentru aproape 8 ore.

Și pentru că nu suntem noi ăia care se lasă așa ușor înfrânți de o zi parțial proastă și păguboasă, am insistat să mergem mai departe la Donauturm, că eu vreau să mă urc să văd Viena de sus 😀 Ceea ce am și făcut. Pentru câteva minute de urcat sus și admirat priveliștea, am mai dat cu cardul preț de 212 lei.

Donauturm are 252 de metri și are un lift ultra-rapid cu care ajungeți în vârf în 35 de secunde. Ce e interesant e că vă puteți uita în sus să vedeți cum urcă. Prin comparație, turnul OZN din Bratislava (despre care am povestit în primul articol din serie) are 95 de metri și liftul vă urcă până acolo în 45 de secunde.

După Donauturm, ni s-a năzărit (a se citi mie mi s-a năzărit) să mergem în parcul Dunării, care era situat în imediata apropiere. Acolo oamenii se scăldau în Dunăre, stăteau la picnic, așa că ne-am înmuiat și noi un pic picioarele și, în afară că ne-au căsăpit țânțarii și am evaluat pagubele (mie mi se rupseseră tălpile la sandale, iar pe Eliza o roseseră tenișii de la atâta mers pe jos), a fost încheierea perfectă pentru o zi atât de solicitantă. Dacă nu uitați să vă puneți costume de baie în bagaj, poate fi o idee bună să faceți o baie în Dunăre.

A doua zi, cu noaptea în cap, am plecat spre România. La 04.10 dimineața am plecat din Viena și la 09.44 am ajuns în Vama Cenad, iar la ora 19.00 eram în București.

Video-uri găsiți pe TikTok (laurafrunza1), iar pe Facebook găsiți toate pozele și articolele cu hashtagul #ourcrazyeurotrip2022