Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Băuturi’ Category

Când eram mică şi singura băutură răcoritoare din comerţ pe care o consumam era Pepsi adusă de tata de două ori pe an de la Feteşti, socata era îndelung aşteptată când venea sezonul ei. Dura câteva zile până se făcea şi în timpul acesta păzeam borcanul ca pe ceva de mare preţ. Mama n-a mai făcut socată după ce au apărut răcoritoarele la liber, aşa că mult timp mi-a fost dor de acel gust. Când m-am mutat la “casa mea”, am încercat de mai multe ori să fac dar nu mi-a ieşit niciodată, aşa că după o vreme am renunţat. Până acum două săptămâni când am citit articolul Contesei de Chou Fleur şi m-am hotărât să încerc din nou, urmând sfaturile ei.

DSCN9467

Am avut şi norocul să găsesc soc proaspăt într-o margine de pădure şi în câteva ore, borcanul cu socata era pe geam la fermentat. Eu am folosit două lămâi obişnuite pentru că nu am găsit limete şi am tăiat doar partea galbenă a cojii, renunţând la partea albă care e amară. Cântăriţi bine drojdia, prea multă drojdie va da un gust ciudat socatei. Sunt pacheţele de drojdie care au marcaje pe spate, indicând gramajul, aşa că n-ar trebui să vă fie dificil nici dacă vă lipseşte un cântar electronic. De asemenea, fac menţiunea că cele 10 flori de soc ar trebui să cântărească în jur de 80-100 de grame în stare proaspătă. Am pus şi la uscat şi ar trebui în curând să vă pot spune şi gramajul lor în stare uscată în caz că veţi dori să faceţi socată şi cu floare cumpărată de la plafar.

Socata este foarte sănătoasă pentru copii dacă nu o lăsaţi prea mult la fermentat, eu pe prima am “greşit-o”, am lăsat-o o zi în plus şi avea un delicios gust de bere cu lămâie. Cum Eliza oricum nu vrea să bea absolut nimic acidulat, nu mi-a părut rău că am băut doar eu tura respectivă şi după câteva zile am repetat şi a ieşit nealcoolizată, delicioasă şi prea puţină pentru câtă aş fi băut :)

Voi faceţi socată?

Read Full Post »

Am aflat despre concursul organizat de Vin Premium de pe blog la Mihaela Anghel şi cum sunt foarte mândră că încep să înflorească afacerile de succes şi în dulcele târg al Ieşilor, oraşul meu natal de care mi-e tare dor, am decis să particip şi eu, pe de o parte pentru a vă face cunoscut negoţul lor şi, pe de altă, pentru a câştiga o sticlă de vin bun (care sper să fie unul din gama Wine Princess) şi un set de accesorii pentru vin.

Magazinul online de vinuri premium oferă un sortiment destul de larg de vinuri româneşti. Poate unele au denumiri mai englezite, dar sunt vinuri româneşti, din soiuri cultivate în România, lucru pe care nu pot decât să-l aplaud. Recunosc că nu sunt o mare băutoare de vinuri, consumul meu reducându-se la un pahar ocazional de Grasă de Cotnari sau Busuioacă de Bohotin şi mai nou un roze de Corcova care nu ştiu exact cum se numeşte, însă mereu voi încuraja consumul de produse româneşti. Sunt sigură că un Pinot Gris sau un Bordeaux produse la mama lor sunt, poate, mult mai bune decât acestea (eu n-am de unde să ştiu, sincer) dar eu cred cu tărie că şi vinurile româneşti au savoarea lor şi trebuie, pe cât posibil, să încurajăm producerea lor. Şi cum altfel să încurajăm viticultorii dacă nu prin achiziţionarea de vinuri româneşti? Sticla mea de vin cea mai de preţ e una care probabil e borş de acum :-D însă e o Grasă de Cotnari din anul naşterii Elizei (obţinută pe sub mână chiar în anul îmbutelierii) şi o păstrez cu foarte mare drag, chiar dacă n-am ştiut s-o depozitez în condiţii potrivite (şi să fim serioşi,  e cam greu să găseşti condiţii potrivite într-un amărât de apartament de bloc). Voi aveţi o sticlă de vin la care ţineţi mult?

Avantajul cu vinurile e că le poţi cumpăra online la fel cum le-ai cumpăra fizic. Nici în magazin nu le guşti, cel mult citeşti ce scrie pe sticlă sau mergi la sigur dacă eşti cunoscător, aşa că negoţul online cu vinuri nu poate decât să înflorească. Dacă sunteţi din Iaşi sau în trecere prin Iaşi, vă puteţi face o programare pentru degustare. Ţin minte că înainte de nunta mea, am vrut să-mi duc naşii (veniţi din Bucureşti) şi rudele apropiate la o cramă din apropierea Iaşiului la o degustare de vinuri. Am renunţat până la urmă din motive stupide (nu aveam suficiente maşini şi nu se punea problema de taxi până acolo) însă dacă s-ar fi deschis Vin Premium de atunci, i-aş fi dus acolo pentru că Biroul de Prezentare şi Degustare Vinuri  se află chiar în buricul târgului. Dacă aveţi musafiri străini şi v-aţi săturat de vizitat mănăstiri şi monumente, faceţi o oprire şi la o degustare de vin, vă asigur că o vor ţine minte cel mai bine :-)

De asemenea, puteţi folosi magazinul online pentru a trimite cadouri deosebite celor aflaţi departe de voi. Achitaţi voi sticlele şi ei le expediază direct sărbătoritului. Eu cred că voi alege pentru ziua tatălui meu (mai ales că magazinul e în Iaşi) un Merlot medaliat, pentru că lui îi place vinul roşu, iar pentru sărbătorile de iarnă când, în sfârşit, vom fi cu toţii împreună, un Spumant Prince Stirbey Extrabrut pentru că reunirea familiei largi merită un spumant pe măsură.

Şi dacă tot vorbim de vinuri, iată câteva epigrame haioase despre vin de nimeni altul decât Păstorel Teodoreanu care era un bun cunoscător al licorilor bahice de la o mie nouă sute şi ceva. Oare cozonacul meu cu cincizeci de ouă de la România, te iubesc, făcut după reţeta lui Păstorel, cu ce vin s-ar potrivi?

Aroma vinului trecut
Încet la cap se suie
Era pe când nu s-a băut
Azi l-am băut şi nu e.

Sfrijită ca o Sfântă Vineri
Mi-a spus o babă: la români,
“Băbeasca” place mult la tineri,
Pe când “Feteasca” la bătrâni.

Şi astăzi, ca-n atâtea seri
Când pivniţa-i adâncă,
Tăria vinului de ieri
Ne urmăreşte încă.

Află, bând paharul
Mic, dar venerabil,
Că nu-i vin Cotnarul,
E soare potabil.

Când înjoseşti şi sucul ei şi via
Şi cu sifon spurci vinul pe care va să-l bei,
Nu te gândeşti tu oare, mişel între mişei,
Că pângăreşti natura şi compromiţi beţia?

Invitat fiind la cramă
Am răspuns, ca bun creştin,
Printr-o scurtă telegramă:
”Vin!’

Suav, amurgu-şi lasă rugina în pahare,
Miresmele grădinii în noi se răspândesc
S-a desfundat clondirul cu vin moldovenesc,
Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare!

Read Full Post »

Mama a făcut de căpşuni, eu am făcut de zmeură, mâine încerc iar şi fac de afine. Cred că merge şi cu vişine. E foarte uşor de făcut şi e perfect vara amestecat cu apă şi gheaţă şi chiar cu fructe proaspete.

Se pun la fiert un kilogram de fructe, un kilogram de zahăr şi un litru de apă. Se lasă până se dizolvă tot zahărul şi se înmoaie bine fructele, nu prea mult, pentru că iese mai degrabă dulceaţă. Se pasează fructele printr-o sită şi se toarnă siropul în sticle curate şi dezinfectate în cuptorul fierbinte. Dacă vreţi să le păstraţi pentru iarnă, e bine să le sterilizaţi, dacă nu, ţineţi sticla (sticlele) la frigider. Eu fac pentru consumul imediat pentru că nu am unde să depozitez conservele, din păcate :-(

Aşa arată siropul gata făcut:

Şi amestecat cu apă minerală gata să mă răcorească:

Voi faceţi sirop? Ce alte reţete aveţi?

Read Full Post »

Anul acesta mi-am luat în sfârşit inima în dinţi şi am făcut prăjitura copilăriei mele. Era preferata mea când eram mică, dar mama o făcea rar, deoarece conţinea ingrediente destul de greu de găsit pe vremea aia – multe ouă şi unt. Ca orice copil credeam că prăjiturile făcute de mama sunt unice, şi aceasta chiar a fost multă vreme pentru că nu am mâncat-o sau văzut-o vreodată la altcineva. Abia când au apărut blogurile culinare, mi se mai părea din când în când că unele prăjituri seamănă cu asta dar reţeta identică am găsit-o abia în cartea de bucate a Principesei Margareta sub numele de prăjitură Gabriela. Singura diferenţă între reţeta aceea şi a mamei este numărul de ouă (mama o făcea cu 8 iar reţeta din carte e cu 10) şi cele două linguri de făină pe care mama le punea la blat şi aici nu apar. Ţin minte că acum câţiva ani am mai încercat o dată s-o fac şi n-am reuşit şi am ajuns la concluzia că unele mituri ale copilăriei e bine să rămână aşa: mituri.

Până la urmă pofta a învins şi ieri dimineaţă m-am apucat de făcut această prăjitură, pentru a avea ceva delicios de oferit musafirilor mei. După ce am stricat 10 gălbenuşuri pentru că am plecat de lângă cremă, am luat-o de la capăt şi a doua oară mi-a ieşit foarte bine. Este incredibil de delicioasă, blatul din albuşuri cu multă nucă se completează perfect cu crema onctuoasă de gălbenuşuri. Dar să trecem la fapte.

Blatul
Ingrediente: 10 albuşuri (cinci şi cinci), 400 de grame de zahăr, 300 de grame de nuci. Se bat mai întâi cinci albuşuri spumă cu un praf de sare. Când s-au întărit se adaugă 200 de grame de zahăr, se bat bine până se încorporează zahărul, apoi se adaugă 150 de grame de nucă măcinată. Se ia tava mare de la aragaz şi se unge bine cu unt. Deasupra se pune o foaie de copt şi se unge şi aceea bine cu unt. Dacă nu vreţi să dezlipiţi după copt foaia cu tot cu blat vă sfătuiesc să nu săriţi peste pasul ăsta. Turnaţi blatul şi nivelaţi. Daţi la cuptorul preîncălzit la 180 de grade timp de 50 de minute fix. Chiar dacă se va umfla pe alocuri, după ce îl scoateţi din cuptor, se va dezumfla la loc şi veţi avea o foaie dreaptă de blat. Procedaţi la fel şi cu a doua foaie. În cartea de bucate a Principesei, scrie să ungem blatul cu unt după ce îl scoatem din cuptor. Nu ştiu care e scopul acestui pas, dar mă întreb dacă nu cumva untul va împiedica blatul să se înmoaie în contact cu crema (aşa cum am păţit eu, dar asta nu a afectat deloc gustul uimitor al prăjiturii şi nici aspectul)

Crema
Cât timp se coace prima foaie, pregătiţi crema de gălbenuşuri şi lăsaţi untul afară din frigider pentru a se înmuia.
Ingrediente: 10 gălbenuşuri, 200 de grame de zahăr,  un praf de sare, 400 ml de lapte, 4 linguri de făină,  esenţă de vanilie sau un baton de vanilie, coaja şi zeama de la două lămâi, 400 de grame de unt  cu peste 80 la sută grăsime (două pachete).
Gălbenuşurile, sarea, laptele şi făina se bat bine cu telul, se adaugă esenţa de vanilie sau păstaia de vanilie, apoi se pun la bain marie. Se bat în continuu cu telul până se îngroaşă ca o budincă (nu plecaţi de lângă cremă, altfel se face omletă – hai, întrebaţi-mă cum am aflat asta!) Daţi de o parte şi lăsaţi să se răcească bine, bine de tot. Untul la temperatura camerei se bate cu mixerul împreună cu coaja şi zeama de lămâie, apoi se încorporează, puţin câte puţin, în crema de gălbenuşuri.

Asamblare
Crema se toarnă peste primul blat şi se nivelează. Se pune al doilea blat pe deasupra, cu partea de pe care aţi dezlipit hârtia de copt în sus (va fi mai dreaptă şi mai frumoasă). Se dă la frigider timp de 12 ore sau, dacă vă grăbiţi, la congelator până se întăreşte crema. Se taie cuburi şi se savurează, ca toate delicatesele, cu măsură.


Blatul acesta este foarte bun, merge cu orice fel de cremă şi se face super rapid, dacă îl coaceţi într-o tavă rotundă, îl puteţi transforma rapid într-un tort. Eu am făcut cu blatul acesta o tartă cu căpşune şi mascarpone, dar despre asta, în alt episod :-D

Vă asigur că nimic nu merge mai bine la prăjitura asta decât Mojito, aşa cum am făcut eu la masa noastră festivă de Paşte, la care am servit cocktailuri şi căpşune cu ananas peste care am presărat mentă pisată cu zahăr brun – la aperitiv

pui în aluat cu ierburi de Provence la felul principal (o reţetă uimitoare, e musai s-o încercaţi), şi această prăjitură la desert. Mojito se face cu 80 ml de rom alb, sucul de la o limetă, o frunză de mentă proaspătă, o linguriţă de zahăr (eu am pus brun), gheaţă şi apă minerală. Sucul, romul, zahărul şi menta se pun în pahar, se zdrobeşte menta cu un pistil (sau o lingură de lemn), se adaugă gheaţă din belşug şi se completează cu apă minerală.

Voi ce aţi gătit bun la masa de Paşte?

Read Full Post »

Pentru că Eliza vrea să bea orice bem noi, am renunţat la sucurile de orice fel şi am încercat să improvizez diverse ceaiuri reci pe care să le poată bea şi ea. Iată unul dintre ele:

Ingrediente: flori de tei uscate, o limetă, zahăr, sirop de mentă, gheaţă.

Se face un ceai de tei dar nu se fierbe foarte mult ca să nu devină roşiatic. El trebuie să păstreze culoarea aceea verzuie a frunzelor de tei. Din zahăr şi suc de limetă se face un sirop. Se toarnă ceaiul peste siropul de zahăr şi suc de limetă şi se răceşte rapid, adăugând cuburi de gheaţă. Se toarnă sirop de mentă după gust şi se serveşte imediat pentru că altfel îşi schimbă culoarea. Eu am pus pentru decor două felii de limetă dar s-au dus la fund şi nu se mai văd în poză. Este perfect pentru o după amiază sau o seară călduroasă de vară în locul băuturilor din comerţ, şi cu siguranţă este şi mai ieftin.

Read Full Post »

Am avut azi la serviciu o mică petrecere de inaugurare a noului birou şi, făcând un brainstorming printre colege, am ajuns la concluzia să organizăm un cocktail party, cu băuturi nealcoolizate. Am googălit şi am agreat până la urmă trei reţete:

Afterglow: Părţi egale de suc de portocale şi suc de ananas şi jumătate de măsură grenadine se amestecă şi se toarnă în pahar, adăugându-se cuburi de gheaţă.

Green apple: Se taie o limetă în 8 bucăţi, se adaugă o linguriţă de zahăr brun, puţină mentă şi se pisează direct în pahar cu un pistil. Se adaugă gheaţă pisată şi se completează până sus cu suc de mere.

Virgin Margarita: trei părţi suc de portocale, o parte suc de lime se amestecă într-un pahar şi se completează cu câteva picături de sirop de mentă verde (eu n-am găsit sirop verde de mentă, am luat în schimb un sirop presat la rece foarte bun de la un magazin naturist, dar s-a pierdut ideea culorii).

Ca şi gustări am servit un asortiment de fructe confiate (caise, smochine, prune, curmale, mere, stafide) şi de “grăunţe” (alune de pădure, migdale, caju, porumb prăjit).

Am avut chiar şi un aparat de spart gheaţa:

Alte poze, ca să vă fac poftă:

 

Read Full Post »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 823 other followers