Magie de-a dreptul ucigătoare

Ieri am primit prin poştă premiul unui  concurs pe care l-am câştigat – cartea Magie de-a dreptul ucigătoare de Debi Gliori. La prima vedere am rămas impresionată de coperta mov (culoarea mea preferată) şi catifelată (da, vorbesc serios, are o copertă catifelată) şi de steluţele argintii care o împodobesc. Apoi am deschis-o şi n-am mai lăsat-o din mână. E ucigătoare… adică poţi muri de râs de-a binelea. Mai ţineţi minte în liceu când studiam Caragiale şi învăţam despre comicul de situaţie, comicul de limbaj şi aşa mai departe? Ei bine, cartea asta le are pe toate. Întâmplări hilare (şobolăneii familiei intră în CD-ROM şi sunt transportaţi printr-un email în lumea virtuală), nume haioase (Căcuţa este fiica cea mică a familiei), personaje criminale (la propriu) – un grifon, un balaur cu diaree, un crocodil pe cale de a deveni vegetarian şi un yeti pasionat de iepuraşi. La toată galeria asta de personaje se adaugă o mamă vrăjitoare care habar n-are de vrăji, un mafiot italian cu nasul prea mare şi o stră-stră-stră-străbunică, care stă pe fundul congelatorului aşteptând să se inventeze un leac contra bătrâneţii. Şi pentru pasionaţii de calculatoare, un puşti de doisprezece ani maniac după jocul Moarte şi Distrugere II care îşi expediază în web şi sora de numai paisprezece luni.

Ce se întâmplă în toată încâlceala asta vă las să descoperiţi citind cartea.