Astăzi e ziua mea, zi frumoasă ca mine…

Azi e ziua mea şi în loc să mă odihnesc, să stau şi eu cu picioarele în sus şi cu telecomanda în mâna, trebăluiesc. La 9 dimineaţa frecam baia (şi asta pentru că Elizei nu i-a păsat că e ziua mea şi m-a trezit cu noaptea în cap), acum stau în bucătărie în mijlocul a zeci de vase şi ingrediente, pregătindu-mă pentru cina de diseară la care am invitat câţiva prieteni. Oare de ce facem noi oamenii asta? Şi în special femeile? Cheltuim o grămadă de bani, încercăm reţete noi, facem curat în toată casa, cumpărăm veselă nouă şi muncim ca nişte furnicuţe practic pentru alţi oameni?! Mama spunea anul acesta că la împlinirea vârstei de 50 de ani nu  vrea niciun invitat. Nu vrea să mai stea să facă fripturi şi tort, ci vrea să fie scoasă la restaurant. O dorinţă legitimă, de altfel, pentru o femeie care toată viaţa a făcut asta, nu numai pentru ea, ci şi pentru ceilalţi trei membri ai familiei.

Eu însă la vârsta mea (şi nu vă spun care e) încă îmi place să fiu înconjurată de cei dragi. Şi îmi place să gătesc şi să-mi testez ultimele invenţii culinare pe ei (şi le cer scuze cu această ocazie pentru toate prostiile pe care au fost nevoiţi să le înghită la mine. Miha, îţi mai aduci aminte de plăcinta mexicană sau de puiul cu sosul ăla înfiorător cu muştar de Dijon? M-ai pus să jur că nu mai gătesc aşa ceva în viaţa mea 😀 ). Îmi place să îi am în preajmă şi vă spun cu mâna pe inimă că merită fiecare minuţel de muncă la bucătărie.

Le mulţumesc tuturor celor care m-au sunat şi mi-au dat mesaje şi vă promit că o să mă şi distrez de ziua mea, dar în week-end, când plec la Braşov, să îmi fac plinul cu aer curat.

P.S. Şi o să vă povestesc şi despre ce am gătit bun 😉

Save