Mâine dimineaţa mama se va trezi cu noaptea în cap şi se va apuca să frământe aluatul pentru cozonaci şi pentru pască. Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar mama face cei mai buni cozonaci din lume. Când se vor trezi şi ceilalţi ocupanţi ai casei, bucătăria caldă va mirosi deja a vanilie, a nucă amestecată cu cacao, a drojdie şi a brânză de vaci.
Mama îi va face Mihaelei cafeaua şi Miha o va bea pe balconul însorit care dă spre grădina amenajată cândva de tata, unde pomii sunt, probabil, deja în floare, şi verdeaţa a cuprins gardurile vii de forsythia şi spirea (sau floarea miresii, cum o cunoaşteţi toţi). Pe masa din balcon se găseşte cu siguranţă un castron mare plin cu salată verde, ridichi şi legături de ceapă şi usturoi verde.
După cafea, mama va pune micul dejun: ouă de ţară, pârjoale, caş proaspăt cum nu se face nicăieri în ţară, ridichi, ceapă verde şi, alături, o pâine foarte bună, feliată, făcută în Iaşi, mai bună decât orice altă pâine am mâncat eu în Bucureşti. Cozonacii vor fi deja în cuptor la ora asta şi mirosul lor va inunda încet bucătăria.
Tata se va învârti prin bucătărie, bucuros că are oaspeţi de departe. Se va uita la poza Elizei de pe frigider şi-şi va dori să fie şi ea acolo. Pe aragaz, borşul de miel va fierbe în clocote mici în timp ce mama va toca leuşteanul verde şi tăieţeii de casă.
Sâmbătă mama şi Miha vor înroşi ouăle şi poate, dacă vor avea chef, le vor face cu frunze de pătrunjel şi trifoi, aşa cum le făceam în copilărie. Duminică, mama va scoate faţa ei de masă cu iepuraşi şi va servi masa în farfuriile cu floricele pe care le ştiu de când eram mică.
Neapărat friptură de miel pentru tata şi de pui pentru Miha. Legături delicioase de usturoi. Ouă înroşite. Farfurii cu aperitive cu cel mai bun muşchi de porc pe care numai mama ştie să-l cumpere, caş, poate drob sau cighir. La desert, pască şi cozonac. Lângă farfurii, păhăruţe mici cu o băutură aperitiv, poate nişte Garrone sau Angelli Cherry din sticla pe care mama o ţine pentru sărbători sau poate o ţuică mică. La miel, vin roşu.
Luni se vor duce la ţară, cu siguranţă. Bunica va fi la Biserică, iar cumătra mea îi va aştepta în noua ei casă construită de ea şi de soţul ei cu mâinile lor. Fina mea se va feri dupa fusta mamei ei, cu timiditate, până va primi de la Miha o pungă cu ouşoare de ciocolată 🙂 Sigur vor face un grătar delicios şi vor ciocni ouăle roşii, iar fina mea va ciocni cu oul de lemn pe care i l-am trimis. Sper să se bucure de cadouri şi să ştie că mi-e dor de ea!
Anul trecut mi-am promis că anul acesta voi merge cu siguranţă de Paşti acasă, că voi frământa cozonacii mei cu cincizeci de ouă în curte la cumătra mea, la ţară, cu fina mea şi cu Eliza la şorţul meu rugându-se să le dau o bucată de aluat. Că voi reuşi să fac pentru voi un filmuleţ mai reuşit despre cum se fac cozonacii lui Păstorel şi că acesta va fi cadoul meu de Paşti pentru voi.
N-am reuşit însă. N-am mai făcut sărbătorile acasă de multă vreme şi mi-e dor de atmosfera aia pe care n-am ştiut niciodată s-o apreciez pe deplin în copilărie (mai multe despre asta a scris Miha aici).
Şi mi-am adus aminte şi de un articol vechi apărut în cărticica Practic în 2006, despre sărbătorile de Paşti la noi acasă. L-am pozat să-l vedeţi şi voi:
La voi cum e de Paşti acasă?
Cat de frumos povestesti, cred ca te emotioneaza de fiecare cand iti aduci aminte. Si nu pot sa nu remarc ca spui ca te duci “acasa” desi acum ai alt “acasa”. :))
Ana, acasa acela va fi mereu acasa-acasa, e un acasa special. Am avut noroc de o copilarie frumoasa, cu traditii respectate, cu parinti iubitori, cu o mama foarte gospodina si un tata dedicat familiei, asa ca, mai ales, de sarbatori, imi revin toate aceste amintiri. Acasa al meu e diferit, la fel de frumos, dar nu are istorie, asteapta sa fie creata 🙂
draga laura,
din suflet iti doresc ca tu si familia ta, cat de curand, sa reusiti sa va vedeti cu cei dragi la astfel de sfinte ocazii. dorul de ai tai razbate din randurile tale si, desi eu sunt foarte apropiata (fizic) de ai mei, mi-au dat lacrimile citindu-le. tu esti un om frumos si asta se datoreaza in parte si lor, asadar mi se pare firesc de frumos sa te vrei acolo, printre ei.
noi am petrecut mai mereu sarbatorile pascale cu familia, adesea pe la padure (cand ne-a permis timpul), dar mereu multi, multi laolalta, caci avem o familie mare si unita, in pofida evidentelor diferente dintre unii si altii. curios este sa traiesti schimbarile suferite in ecuatia asta a familiei, cand mereu apar membri noi si, din nefericire, incep sa dispara din membrii vechi 🙁
iti doresc pace in suflet si seninatate pe chip in zilele ce vor urma!
Multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! Sa ti se intoarca inzecit!
Frumoase povesti mai spui! Sa ai Sarbatori minunate, cu liniste in camin si-n suflet!
Imi aduc aminte de acest articol din carticica Practic.
Draga Laura,
Sa aveti un Paste asa cum vi-l doriti ! Sa stii ca am primit aseara si outul de la tine, spre bucuria copiilor. E deja pe geam! Multumim si sa aveti zile cu pace si bucurie!
Multumesc mult pentru urari! Ma bucur ca a ajuns si la tine darul meu, multe imbratisari virtuale pentru tine si pentru cei mici!
Mi-au dat lacrimile. Am crescut, avem casele noastre, copiii nostri si ne gandim tot “acasa”. Cumva trebuie sa respectam traditia, astfel ca ei, copiii, cand vor fi ca noi, sa isi aduca aminte de fiecare moment din zilele de sarbatoare, asa cum si noi o facem.
Sa ai Un Paste Fericit!
[…] “Mâine dimineaţa mama se va trezi cu noaptea în cap şi se va apuca să frământe aluatul pentru cozonaci şi pentru pască. Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar mama face cei mai buni cozonaci din lume. Când se vor trezi şi ceilalţi ocupanţi ai casei, bucătăria caldă va mirosi deja a vanilie, a nucă amestecată cu cacao, a drojdie şi a brânză de vaci.” Continuarea, aici. […]
Laura, eu iti multumesc! Nu am prea avut inspiratie ieri, si dupa ce m-am framantat o vreme, mi-am dat seama ca oricum ai spus tu deja tot ce era de spus. Pastele acasa e asa cum l-ai descris: cu familie, cu dragoste, cu mancare buna si mers la biserica.
Anul asta mi-au lipsit ai mei, restul “ingredientelor” au fost acolo. Te pup!
Cat de frumos ai scris Laura! Cam asa decurge si la noi Pastele, in Oltenia! Numai ca nici eu nu am reusit sa ajung acasa anul asta si parca nici nu am simtit Pastele! S-a mai adaugat si vremea foarte rece si ploioasa… Poate la anul imi iau revansa!