Petrecerea Elizei – distracţie cu balerine

Cred că ţineţi minte cu toţii că acum peste o lună eram debusolată că nu ştiam unde să organizez petrecerea Elizei şi eram cât pe ce să cedez şi să fac la Mac. Din fericire, Laura Argeşeanu (Attitude Ballet Studio) s-a oferit să îmi închirieze casa boierească în care se află studioul de balet şi am acceptat imediat. Am cooptat-o şi pe Georgiana, profesoara de balet a Elizei, şi aşa a început să se contureze o petrecere cu tema baletului.

Pentru inspiraţie am folosit diverse surse găsite prin google, însă capul meu mişuna de idei pe care m-am străduit să le pun cât mai frumos în practică şi cu o investiţie cât mai mică. Vă povestesc astăzi despre partea de organizare şi mâine despre activităţile pe care le-am făcut la petrecere.

Invitaţiile – le-am găsit pe un site, le-am descărcat şi le-am adaptat în Paint (am înlocuit cuvintele în engleză cu unele în română) – vă reproduc mai jos modelul, cu menţiunea că nu este al meu, l-am găsit pe net, în variantă fetiţă brunetă şi mai era şi fetiţă blondă. Nu mai găsesc acum linkul dar îl adaug imediat ce îl descopăr.

Decoraţiunile: am avut douăzeci de baloane roz, trei tunuri de confetti tip panglică pe care le-am “explodat” înainte de petrecere, un banner cu Happy Birthday şi o decoraţiune costum de balet. Sala era oricum frumos decorată de Laura care este extrem de creativă şi s-a străduit să dea un aer romantic unor săli în care nu se renovase de multă vreme, şi asta cu bani puţini, dar cu efort şi implicare maximă.

Pe câteva din barele pentru balet am întins fustiţele pe care fetiţele le-au primit cadou:

Părinţii au stat în altă sală, unde am avut masa cu gustările şi scaune, sala mare fiind dedicată exclusiv distracţiei copiilor. M-am bucurat mult că au avut suficient spaţiu să alerge, să se joace, să ţipe, să tropăie, să facă tot ce n-ar fi putut face într-un apartament.

Ce ziceţi de balerina asta? E încă în lucru, nu e terminată dar Laura lucrează cu spor la ea.

Am executat (cu mari eforturi, pentru că tot făceam ceva şi o stricam) o decoraţiune costum de balet – aş fi vrut s-o pun afară undeva să semnalizez locul petrecerii însă m-am gândit că ar dispărea destul de rapid, aşa că am ţinut-o în interior, până la urmă. O să detaliez în alt articol cum se face. M-am inspirat de aici dar am făcut-o în stilul meu.

Mâncare – pentru adulţi nu am pregătit mâncare – am avut câteva ronţăieli şi apă. Trebuia să fie şi cafea dar espressorul n-a ţinut cu noi 🙂 Atât pentru adulţi cât şi pentru copii au mai fost caramele (preferatele mele, de la Bucuria) şi struguri fără sâmburi (delicioşi, abia i-am descoperit şi sunt magnifici şi oricât de mulţi vi s-a părea, s-au mâncat aproape toţi).

Pentru copii am ales gustările preferate ale Elizei: tartine cu pate de ton, tartine cu suncă de curcan (cu 98% carne), mini-frigărui cu biluţe de mozzarella şi roşii cherry şi mini-frigărui cu ouă de prepeliţă fierte şi castravete; pe ici pe colo am aruncat şi câte o ciupercuţă din ridiche. Deşi la început copiii se uitau cu mirare la mâncare şi protestau că ei nu mănâncă aşa ceva, până la urmă nu a mai rămas absolut nimic pe farfurii, deci probabil că le-a plăcut. Am vrut să fie mâncare uşor de mâncat, care să nu-i murdărească (prea tare 🙂 ), gata porţionată, să nu trebuiască tăiată sau împărţită şi, mai ales, viu colorată. Şi pentru prima dată, am gândit mâncarea din perspectiva copilului, şi nu a adultului.

Copiii au fost foarte încântaţi de scobitorile cu fructe şi legume şi de cele în formă de săbiuţe şi le-au mai luat şi acasă 🙂

Sucuri am cumpărat din Ikea – sucurile organice de merişor.

Nu am avut tort – din experienţa mea am remarcat că cea mai mare parte din tort se iroseşte la petreceri, aşa că am comandat la Andreea Crăciun nişte cupcakes (brioşe cu cremă) micuţe, cu cremă roz, potrivite pentru o petrecere cu atât roz 🙂 Am pus lumânarea Elizei pe o brioşă mai mare (Andreea a fost drăguţă şi inspirată să includă şi două brioşe mai mari) şi apoi fiecare copil şi-a luat de pe tavă o brioşă şi a mâncat-o. Am scăpat de tăiat tort, murdărit o grămadă de vase şi altele asemenea. Amuzant a fost că nu am avut platou să pun brioşele şi am dat jos de pe perete o oglindă frumos decorată, am şters-o şi am folosit-o pe post de platou.

Ne-am şi prostit puţin cu recuzita de la studio (sunt atâtea lucruri drăguţe pe acolo cu care te poţi “juca” la poze, inclusiv o mulţime de costume de balet vintage). Dacă Eliza sau ceilalţi copii ar fi avut chef de poze, le-am fi făcut tuturor poze cu acea ramă, însă nu au vrut şi i-am lăsat în pace – la urma urmei erau acolo ca să se distreze, nu să stea la poză.

Mâine vorbim despre activităţi, daruri şi care sunt ponturile pentru o petrecere reuşită, aşa că staţi pe aproape.