Sâmbătă, 24 noiembrie 2012, de la ora 16.00, actorul Alexandru Arşinel va fi la târgul Gaudeamus pentru o lansare în reluare a biografiei Domniei-Sale, De la Dolhasca… pe Calea Victoriei. Eu am avut ocazia să fiu prezentă la prima lansare, cea de pe 15 noiembrie de la Starbucks America House şi am cartea cu autograful actorului. Am citit-o deja şi mi-a plăcut foarte mult, eu oricum sunt fan biografii, mai ales ale unor personaje care mai trăiesc, pentru că am senzaţia că povestea lor încă se scrie şi că finalul cărţii nu este şi finalul vieţii lor.
Cartea este savuroasă, m-am amuzat şi m-am întristat citind aventurile omului şi actorului Arşinel şi mi-am dat seama cum anumite evenimente aparent mărunte ajung să-ţi schimbe toată viaţa. Cel mai mult mi-a plăcut felul în care vorbeşte despre dascălii care i-au modelat destinul – am deplâns încă o dată sistemul actual de învăţământ care scoate generaţii întregi de picaţi la bac şi mulţi din profesorii actuali care nu vor fi niciodată menţionaţi în biografia cuiva din simplul motiv că nu au însemnat nimic pentru nimeni 🙁 Fiind moldovean de-al meu, evident că Alexandru Arşinel are un loc special în sufletul meu şi asta pe lângă faptul că este un actor pe care îl admir foarte mult.
Pe lângă lansarea biografiei lui Arşinel, editura All v-a mai pregătit şi alte surprize la standul lor de la Gaudeamus: vineri, orice client care cumpără o carte, primeşte cadou un pachet de cafea de la Starbucks, sâmbătă primeşte cadou o ciocolată Heidi iar duminică un produs de la Avon.
Eu ajung vineri la targ, aşa că se pare că mă voi delecta cu o cafea Starbucks chiar la mine acasa! 🙂
Despre lansarea de pe 15 noiembrie şi despre carte a mai scris şi Mihaela aici şi aici.
Biografia asta aș cumpăra-o oricum, dar mă bucur să citesc și recenzia ta înainte de-a o face 😀
Ce frumos…uneori imi pare rau ca nu locuiesc in Bucuresti pentru a participa la astfel de lansari si targuri. In ceea ce priveste invatamantul …
oare sa generalizam? Da este adevarat despre generatia cu picatii la bac….dar oare sa fie doar profesorii de vina? Oare nu exista si mai sus de ei ceva ce ar trebui schimbat? Si oare parintii nu mai au un rol in educatia copiilor? Oare nu suntem cu totii de vina? Eu am lucrat 1 an si jumatate in invatamant am avut elevi intre 11 si 54 de ani (de la clasa a V – a pana la postliceala) si aveam elevi foarte buni la invatatura, respectuosi etc. si aveam si care efectiv nu invatau si erau cat se poate de duri in limbaj si in comportament. Dar eu eram aceeasi pentru toti …. Oare care sa fi fost problema, eu? Mi-am pus deseori intrebarea aceasta. Apoi vedeam ca acei elevi se comporta ca atare si in celelate medii – acasa, pe strada etc. Oare sa fie DOAR profesorii de vina? Am eleve care ma viziteaza si care deseori ma intreaba cand ma intorc inpoi, cand mi se termina concediul. Eu cred ca s-ar putea sa nu fie chir asa … sau poate ma insel. Poate ca doar imi doresc sa cred ca nu e vina mea …
Nu stiu, Mihaela, dar cand vad ca din scoli ni se cer bani, se vand culegeri scrise de cutare si cutare si invatatorul la clasa trebuie musai sa aiba retroproiector si laptop cumparat pe banii parintilor samd, imi dau seama ca problema incepe de acolo, continua la parinti si copilul e prins la mijloc. Era o caricatura candva, imi pare rau ca nu o gasesc: pe vremuri cand copilul lua note mici, parintii il luau la intrebari ca de ce a luat note mici, acum cand copilul ia note mici, parintii iau profesorul la intrebari. Trist dar adevarat 🙁
Da, te cred ca e greu sa cumperi diferite carti, culegeri, inteleg acest lucru. Eu una iti spun cu mana pe inima, inaintea lui Dumnezeu, ca niciodata nu am cerut vreunei clase sa cumpere vreo culegere sau carte sau orice altceva, decat manualul, tocmai datorita faptului ca eram constienta ca parintii nu au bani. Si am reusit sa imi fac treaba asa cum trebuie. Am folosit fise de lucru imprimate de mine (pe foi de la mine), dictionare de la biblioteca si de la cei care le aveau. deja. Cred ca depinde de scoala si de profesor. Nu putem spune ca acum toti profesorii sunt nepregatiti, ca toti cer bani pentru diferite materiale didactice. Eu am predat engleza fara laptop, fara retroproiector, fara alte materiale didactice moderne. Am avut in dotare clasica tabla cu creta, caiet simplu dictando si manual. Mai duceam cate un casetofon de acasa sa asculte diferite conversatii pentru a se obisnui si cu alt acccent, dictie, etc. Dar nu pot spune ca nu mi-as fi dorit ! Cred ca invatau cu mult mai mare interes daca aveau acele materiale moderne. Dar scoala nu le avea in dotare, asa ca … m-am conformat.
Iar in ceea ce priveste parintele ca ia la rost profesorul pentru notele rele as spune ca nu as face acest lucru in fata copilului, niciodata. Daca as face asta profesorul in fata elevului ar fi zero si de fiecare data cand se va intampla sa ia nota mica va spune ca profesorul e de vina. Eu zic ca daca parintele isi doreste pentru copilul sau ce e mai bun in viata ar trebui sa evite cautarea unui tap ispasitor in fata copilului. Cred ca ar trebui sa puna intr-un alt mod problema. Copilul si, respectiv, elevul trebui sa isi cunoasca si propriile indatoriri, nu doar pe ale celorlalti din jur. De fapt de cand e bebelus cautam un tap ispasitor pentru diferite lucruri: de exemplu atunci cand micutul cade si se loveste de un scaun batem scaunul si micutul o ia de buna si de fiecare data cand pateste ceva cauta un tap ispasitor, da vina pe ceva sau pe cineva. El nu isi asuma responsabilitatea actiunii facute de el insusi. Cred ca e un lucru foarte important.
Dar e adevarat ca sunt si profesori mai putin pregatiti sau cu metode mai putin bune de predare, am avut si eu profesori la randul meu, am avut si colegi. Dar nu toti erau asa.
Adevarul cred ca este undeva la mijloc. Cu toti suntem vinovati de ce se intampla nu doar invatamantul. OAMENII cred ca sunt de vina. Nu mai credem cu adevarat in Dumnezeu, suntem orgoliosi, suntem rai, tragem fiecare la gura noastra. De la cel mai de sus, pana la cel mai de jos. Fiecare dintre noi trebuie sa ne schimbam cu adevarat si doar atunci vom reusi. Oare daca s-ar schimba DOAR PROFESORII SI INVATAMANTUL ar fi foarte bine in lume? Eu cred ca AR FI MAI BINE, DAR NU SUFICIENT.
Dar nu as vrea sa termin cu o nota pesimista, pentru ca eu sunt foarte optimista si increzatoare in Dumnezeu, in Bine, in oameni, asa ca sunt sigura ca intr-o zi Binele va salaslui in sufletul tuturor. Dumnezeu sa ne ajute sa fim mai intelepti si sa ne dea sanatate. Bunica mea spune: “Mihaela, roaga-te lui Dumnezeu sa iti dea sanatate si intelpciune ca atunci le vei avea pe toate cate trebuie”. E o persoana inteleapta bunica mea, nu-i asa?
Imi place foarte mult prezentarea cartii Alexandru Arsinel “De la Dolhasca… pe Calea Victoriei” si cu siguranta o voi cumpara cand o voi gasi la vreuna dintre librarii. Cred ca mi-ar prinde bine sa o citesc.
A avut o viata interesanta omul acesta ! Cartea trebuie citita daca cineva doreste sa cunoasca pe omul Alexandru Arsinel.