Spărgătorul de nuci este, probabil, una dintre cele mai cunoscute poveşti de Crăciun, alături de Colind de Crăciun a lui Dickens. S-au făcut atâtea filme, piese, animaţii şi puneri în scenă ale lor că nici nu le mai ştim numărul. Povestea a fost scrisă în 1816 de autorul german E.T.A. Hoffmann şi transformată în balet abia în 1892 de compozitorul Piotr Ilici Ceaikovski şi de doi coregrafi şi, ca o curiozitate, nu după versiunea originală, ci după o adaptare scrisă de Alexandre Dumas.
Eu am luat contact cu Spărgătorul de Nuci cu mulţi-mulţi ani în urmă când ne-au dus cu şcoala la un spectacol de balet. Ţin minte că nu mi-a plăcut deloc, nu erau cuvinte şi nu reuşeam să pricep povestea. Pe atunci nu ştiam să apreciez frumuseţea mişcărilor şi muzica, ci voiam să văd exact ce se întâmplă. Dacă ar fi fost cineva să-mi citească această poveste dinainte, cu siguranţă aş fi apreciat spectacolul. Sau dacă s-ar fi organizat ateliere de balet cu tema Spărgătorul de Nuci ca cel pe care Attitude Ballet Studio îl organizează pentru copiii între 3 şi 10 ani 🙂
Anii au trecut şi am studiat Hoffmann la facultate, cu accent pe alte opere de-ale lui, astfel că nu am aprofundat nici atunci istoria Spărgătorului de Nuci şi a Regelui Şoarecilor şi uite aşa, am ajuns şi în zilele noastre, cum ar zice povestea, la momentul în care i-am cumpărat Elizei DVD-ul cu Tom şi Jerry – Povestea Spărgătorului de Nuci care a rulat zile întregi la noi în casă de am ajuns să recunosc muzica şi în somn. Acum avem şi povestea originală, sub forma unui volum publicat la editura Litera în 2009, plin de ilustraţii colorate şi gata să ne ducă înapoi în timp, pe vremea când copiii îşi doreau drept cadou păpuşi, umbreluţe de soare şi soldăţei de plumb “admirabil echipaţi cu uniformă roşu-aurie şi săbii din argint adevărat”, iar “bradul cel mare de Crăciun era împodobit cu mere argintii şi aurii, iar crengile îi erau încărcate de muguri şi de flori din migdale dulci, de bomboane multicolore şi de tot soiul de alte bunătăţi. Iar lucrul cel mai simpatic la acest pom uluitor erau, probabil, sutele de lumânărele care sclipeau precum stelele în umbra crengilor, îndemnându-i parcă pe copii să culeagă din florile şi fructele lui.”
Dacă cei mici nu au răbdare să citiţi toată povestea, care e destul de lungă, puteţi citi doar capitolul în care se povesteşte de bradul frumos împodobit şi de bucuria copiilor în faţa cadourilor minunate şi lăsaţi restul poveştii pentru când vor mai creşte.
Cartea e la reducere pe site-ul Litera la 9 lei şi cu siguranţă o găsiţi şi în alte librării online sau la standurile Litera din malluri şi centre comerciale. Are şi un CD inclus, din păcate fără nicio legătură cu povestea, ar fi fost mult mai potrivit un CD cu muzica din opera de balet şi nu unul cu Prinţul fericit de Oscar Wilde.
Chiar aseara am dat tarcoale cartii pe site-ul editurii, dar cred ca era o alta editie, mult mai scumpa. Aceasta: http://www.litera.ro/fictiune-pentru-copii-si-tineri-11/spargatorul-de-nuci-2172
Ai rasfoit-o cumva?
Nu, pe cea mai scumpa nu o stiu, dar eu zic ca merita asta la 9 lei, e mare, are tot textul si ilustratii suficiente. Nu merita sa dai banii pe cealalta, zic eu.
Asta ma si interesa – text integral, ilustratii frumoase. Multumesc mult!
Povestea audio a Spargatorului de nuci o avem pe cd-ul Noapte buna, copii, productie a Teatrului National Radiofonic pt copii. A aparut cu Jurnalul National in urma cu … nu mai stiu cati ani (probabil vreo 4 ani, eu l-am aflat mai tarziu cu un an).
Hm, s-ar putea sa am si eu CD-ul acela, o sa caut pe acasa. E inchis la culoare si cu un fel de luna pe el?
Da, da, acela este! Toate povestile sunt minunate, interpretarea e foarte frumoasa!
Multumesc! Il caut sa ascultam si noi povestea.
Noi avem toata seria, ne place, sunt primele carti pe care s-a uitat Iulia.
Povestea este foarte minunat ca orice poveste. Nu pot alege care poveste este cea mai frumoasa pentru ca toate povestile sunt frumoase in felul lor.