Mulţi dintre voi ştiu deja că sunt un mare fan al bucătarului Jamie Oliver, am aproape toate cărţile lui (în engleză şi română) şi îi urmăresc emisiunile cu o încântare pe care puţine lucruri o pot depăşi. Îmi place felul în care transformă gătitul în spectacol, mai ales în emisiunea Jamie’s 15 Minute Meals şi vă jur că aş mânca orice mi-ar pune omul ăsta dinainte. Nu-i de mirare atunci că mi-am dorit enorm să ajung la unul din restaurantele lui, iar dorinţa mi s-a împlinit anul trecut în aprilie când am cinat la Jamie’s Italian din Reading, UK. Singurul meu regret e că nu am avut o lumină potrivită să fac mai multe poze, dar restaurantul nu era foarte iluminat, creând astfel o atmosferă propice pentru o masă informală cu prietenii sau familia. Ca minusuri, nu pot remarca decât gălăgia, în rest, la decoruri, servire, mâncare nu am ce comenta.
Am comandat mai întâi un cocktail cu Prosecco, aşa cum îi stă bine călătorului, apoi am studiat bine meniul.
Nu sunt foarte multe feluri de mâncare, însă sunt alese bine ca să reprezinte concepţiile despre mâncare şi inovaţiile aduse de Jamie în reţete. Am ales o supă minestrone la aperitiv, servită cu crostini cu brânză. A fost cu adevărat delicioasă, cea mai bună minestrone pe care am gustat-o vreodată (reţeta se găseşte în cartea lui, Jamie în Italia).
La felul doi am comandat file de peşte copt în pungă de hârtie (fillet of fish baked in a bag) cu garnitură de legume coapte la cuptor tot în hârtie. Din păcate, pozele nu-s prea grozave, dar le pun oricum.
Colegul meu a comandat unul din felurile zilei – Gennaro’s porchetta.
La desert am comandat o tartă cu pere.
În restaurant se găseau de cumpărat diverse suveniruri, precum şi cărţile lui Jamie Oliver (la preţ mai mic decât în librării, din ce am remarcat).
Şi o poză cu mine (scuzaţi aparenta lipsă de entuziasm dar eram extrem de obosită după zbor) cu insigna pe care scrie “I ate all my greens at Jamie’s” – insignele erau gratuite, le luai dintr-un coş de la intrare.
Mă bucur că am reuşit să îmi îndeplinesc un vis şi sper să mai am ocazia să ajung acolo.
Oooooo ce fain!
Noi tocmai trecem prin primul sezon din Jamie’s 15 minute meals, ne uitam la emisiunile astea ca la film, asa-s de faine 🙂 Si visam sa ajungem si noi pe acolo la un moment dat
Da, si eu ma uit, seara de la 8 pe Paprika, nu?
Ce fain! 🙂
Nu ne-ai spus de preturi insa! 😛
p.s. welcome back 🙂
Daca intri pe linkul spre meniul actual, poti sa-ti faci o idee de preturi. Pentru Anglia sunt ok preturile, pentru Romania nu stiu ce sa zic. Chiar o sa caut nota de plata de la restaurant ca sigur o mai am pe undeva si actualizez postarea 🙂
Am fost si eu anul trecut in ianuarie la Fifteen si merita experienta. Jamie este intr-adevar magnific prin tot ce face.
Si merita pozele puse de tine, pentru ca sunt mai reale…
Am citit cu mare placere pt. ca si eu cu Horia (fiul meu) suntem fani Jamie si sustinatori ai unei alimentatii sanatoase. Sper sa ajung si eu intr-un restaurant de-al lui si de ce nu, sa-l cunosc.
Multumesc ca ai impartasit cu noi aceasta experienta!
Felicitari pentru visul realizat.
felicitari! Sper sa ti se indeplineasca in continuare toate visele.
What about Jamie ?
Apare vreodata – asa cum orice mare ‘chef’ o face – printre clienti sa-i intrebe daca sosul a fost pe masura ?
Sincera sa fiu, nu stiu, la cate restaurante are nu cred ca are timp sa faca asta. Si oricum in restaurante gatesc ucenicii lui, nu gateste el personal.
Pacat… Inseamna ca si ‘Jamie’ este – in final – tot un ‘brand’ (vad *tigai Jamie’, ‘spices Jamie’, ‘orice_pentru_bucatarie Jamie’, dar speram ca mai exista si un ‘real Jamie’).
Tipic britianic. All about marketing.
PS: da, recunosc, cei mai buni cartofi rosmarin/etc la cuptor pe care i-am mincat sint cei de aici: http://www.youtube.com/watch?v=mqTNicYsG9o
Hehe, daca ai sti tu ca si eu am acelasi vis. 🙂 N-am avut ocazia decat sa trec pe langa restaurantul lui din Londra, cine stie cand/daca am sa si intru vreodata. 🙂