Eu sunt o colecţionară prin natură – am lucruri care îmi plac şi la care n-aş renunţa şi în timp am reuşit să strâng o groază de chestii. Cu toate astea mă apucă din când în când isteria de a scăpa de lucruri, de a-mi simplifica viaţa şi mă apuc să dau/arunc/donez/vând din lucrurile pe care le trec pe lista de ieşire. Niciodată nu mi-a părut rău după nimic, mai ales că ştiu că au ajuns la oameni care le apreciază. De fapt, cred că asta e problema mea principală – nu-mi place risipa şi nici să arunc aiurea lucruri, îmi place, însă, să dau sau să valorific acele obiecte. Am reuşit, astfel, să îmi îndeplinesc mici dorinţe fără să mă simt vinovată şi am avut un sentiment de mulţumire.
Ce faci, însă, cu lucrurile care nu încap în niciuna din cele două categorii (dat/vândut)?
Mai exact e vorba de colecţia mea de sute de vederi adunate din toată lumea (cumpărate de mine, obţinute la schimburi, trimise/aduse de prietenii care îmi ştiau pasiunea), de nişte magneţi de frigider şi de colecţia de câteva zeci de numere din Jurnalul de bucătărie (un supliment al ziarului Jurnalul Naţional care conţine nu numai reţete, ci şi poveşti frumoase despre mâncare şi oameni din domeniu) şi alte reviste culinare. Ce să fac cu ele? Să le duc la reciclat cu inima strânsă? Să le depozitez undeva la boxa (spaţiu închis amenajat la subsolul blocului) părinţilor mei chiar dacă ştiu că nu o să mai umblu probabil niciodată acolo? Sau cu biblioraftul gros cu reţete strânse de aproape douăzeci de ani şi în care nu mai umblu aproape niciodată? Să le scanez şi apoi să le arunc? Oricum probabil le scanez degeaba pentru că orice reţetă am nevoie, în ziua de azi e doar la un click distanţă.
Cu magneţii ce să fac, să îi arunc? Majoritatea sunt gen suvenir sau diverse alte chestii (frunze, animăluţe etc).
Mă ajutaţi cu nişte sfaturi? Voi cum aţi procedat sau aţi proceda în locul meu? Aveţi şi voi colecţii din astea la care nu puteţi renunţa chiar dacă vă sunt inutile într-o anumită măsură?
eu le-am depozitat la bunica dar stiu sigur ca va veni momentul cand le voi utiliza pentru diverse activitati cu copilasul meu cand se va face mare. Iar retetele eu si acum le apreciez mai mult tot pe cele ale mele din caiet decat cele de pe net.
Ma gandesc ca ar fi frumos sa organizezi un conurs sau sa faci tu una, doua sau mai multe cititoare de ale tale fericite cu un magnet sau doi de frigider. Mie mi-ar place ideea. Tu ce crezi?
Asa sunt si eu…adun , adun si iar adun..deja nu mai am nici un loc liber si tocmai ce ne-am mutat intr-o locuinta mai mare. Mai multe de atat nu pot aduna, insa nici nu pot renunta la ele, ma doare sufletul numai la gandul acesta.
Magnetii suvenir cu diverse locatii pot fi asociati cu lectioare despre tarile si atractiile respective, iar vederile la fel! Cu un glob pamantesc sau cu o harta in fata, extragi cate o vedere si cautati pe harta locatia respectiva. Cu putina imaginatie, ies momente frumoase din ele… Daca nu vrei sa le pastrezi, doar mentioneaza fugar pe FB, in vreun grup cu idei creative, ca vrei sa le vinzi/donezi si sigur se gasesc persoane interesate!
In ceea ce priveste colectiile personale, s-a cam diluat interesul dupa nasterea copiilor, din lipsa de timp, insa mi-ar placea sa le cultiv si lor pasiunea. Decat jocuri pe comp, optez oricand pentru colectii personale cu diverse frumuseti trecatoare… 🙂
Hm, e o idee buna, aş putea face o cutie cu toate vederile, aranjate frumos, eventual în ordine alfabetică, şi tragem câte una si căutăm pe hartă. Dar asta când va fi mai mare şi va înţelege mai bine conceptul 🙂 Mulţumesc pentru sugestie, Julia!
Inainte de nasterea Flaviei am aruncat multe, multe numere din Magazin cultural-stiintific. Dar pastrez bine si inca nu ma indur de ele, suplimentele din JN la cd-uri. Nu pot sa le arunc, sunt sigura ca a fost multa munca de adunare a informatiei, care sigur va fi citita de fete. Le-am pus in niste cutii de carton (le-am cumparat din Metro, sunt cutii medii, postale, cred).
E bine daca ai boxa. Dar la parinti eu nu ti-as sugera sa le duci, doar daca ai mare incredere in dansii ca nu ti le arunca. Iertare ca spun asta, dar sunt patita cu niste culegeri pe care mama le-a aruncat fara sa ma intrebe.
Si inca mai pastrez colectia de cartele telefonice, cele mai multe adunate in cei patru ani de facultate 😀 Dar ele nu ocupa asa mult spatiu!
Da, stiu ce spui cu aruncatul, si eu sunt patita 😀 Cred ca ar trebui sa dau si o tura pe la Metro sa ma uit dupa cutii, vreau din acelea simple, de carton, dar cu capac.
si mie imi place sa colectionez diverse lucruri asa ca te inteleg
la unele am renuntat in sensul ca sunt acasa la parintii mei (in pod, in biblioteca lor), la altele am renuntat in sensul ca sunt la Daria si la Andrei in functie de preferintele lor 😉
Laura, si eu colectionez carti postale inca din copilarie si tot nu ma pot opri. Te inteleg perfect cu lipsa spatiului dar si in ceea ce priveste greul de a te desparti de o colectie…Si stii ce, nici nu trebuie sa te desparti de ele. Am vazut multe metode de a le expune. Am vazut “coltisoare” de lectura, intime si faine, tapetate cu cele mai frumoase carti postale. Le-am vazut prinse de un fir de nylon, cu clestisori mici, asemeni rufelor la uscat : ). Rezultatul e de efect. Pe cele de dimensiuni standard le poti pune in albume foto si le poti rasfoi cand ti se face dor de vreo calatorie imaginara. Stau bine si in cutii frumos decorate, stivuite ordonat pe vreun raft. Nu stiu ce sa spun de restul colectiilor, dar nu le-as inchide in vreun beci. Ma gandesc ca,la un moment dat, Eliza colectiile tale vor deveni foarte pretioase pentru Eliza, poate chiar le va continua…
Cu vederile puteti face povesti, pornind de la una, la alta, colaje, suporturi de pahare, pot fi gaurite si aranjate intr-un biblioraft. Retetele…le-as pune in practica (pe cele mai ochioase), una pe saptamana – daca merita o scriu in retetar, daca nu,la reciclat…iar magnetii se pot folosi ca jucarii si material educational (usa din boxa nu e de metal?)
Ba da, chiar e din metal uşa 🙂
Daca vrei sa le dai, poti incerca sa dai un anunt pe Freecycle Bucuresti. Sigur o sa se gasesca cineva care are nevoie de ele – mai ales de revistele cu papa bun si de magneti.
Vederi am si eu, nu e o colectie asa de impresionanta, dar sunt ceva… daca te gandesti sa le dai ti le cumpar eu, ca altceva la schimb nu stiu ce as putea sa iti dau. Mi-as largi colectia si asta m-ar incanta la culme. Astept entuziasmata un raspuns 😀
Astazi intre 12 si 17 este un bazar pe Bulevardul Carol, nr. 53 (daca nu ma insel), unde poti duce lucruri pe care nu le mai folosesti si pe care le pot lua altii care au nevoie de ele. Mai multe detalii aici http://www.lucrurigratis.ro/LGProduct/Sambata-bazar-cu-Lucruri-Gratis.aspx
Sau daca nu ai timp sa te duci acolo, le poti posta pe site-ul lor http://www.lucrurigratis.ro
Sper sa-ti fie de folos informatia.
Scuzati intreruperea, vreau doar sa ii transmit Georgiei imbratisari din partea comunitatii LucruriGratis 🙂
Eu nu am fost o colectionara in copilarie si nici n-am devenit. Tot din cauza felului meu de a fi nu-mi plac nici decoratiunile in casa sau adunarea de lucruri frumoase care ar deveni de-a dreptul enervante cand as sta sa le sterg de praf. Merg pe principiul keep it simple si e tare bine. Imi place insa sa am poze sau tablouri pe pereti. Momentan am tinut si simple si aici pentru ca nu-mi pot tapeta peretii cu poze insa uneori m-ar tenta sa fac asta, doar ca sa ma bucur de imagini cat mai frumoase si linistitoare in casa.
Imi amintesc cu cata bucurie am citit reviste vechi pe care le-am gasit in diverse locuri uitate, prin poduri sau cutii….eram adolescenta…poate ca gasesti un loc unde sa le depozitezi fara sa te deranjeze, si sa le lasi a fi descoperite de cineva din generatia tanara de azi…
La fel și eu! Avea mama ”Cinema” vechi, ”Femeia”… le-am dus la maculatură pe vremea cînd se aduna în disperare prin școli, aveam cotă fiecare și nu mai aveam de unde să mai aduc maculatură 🙁 Le-aș fi citit cu mare drag și acum!
Cred că ai putea să le dăruiești la rândul tău, sau să faci concursuri pe site în care să îi dăruiești, sau să găsești persoane care colecționează și au mai mult spațiu 🙂 Și mie îmi place să colecționez, dar nu am așa mari colecții, deci te felicit!
eu zic sa nu arunci nimic… peste ani si ani, probabil Eliza, eventual copiii ei :D, se vor bucura de aceste lucruri.
Si eu m-am confruntat cu aceste lucruri, la un moment dat insa de un timp destul de lung m-am hotarat sa selectez riguras orice iar dacastiu ca nu ma mai ajuta la nimic retete sau orice altceva ce poate fi gasit pe internet mult mai usor, le arunc. Sigur, daca e vorba de lucruri care au apartinut strabunicii sau orice altceva ce sunt vizibil valoroase mai ales sentimental, le pastrez si mi le pun pe raft, mi-e foarte drag sa le privesc. Daca e vorba de haine mici le dau celor mai saraci sau le arunc.
cu retetele, eu as lichida ce nu am fol. in ultimiii ani. Practic, am internetul care contine orice!!! Daca tu crezi ca ai lucruri unice, ce nu sunt inca ‘bine cunoscute’, fa pe blog o categorie unde publica-le, si ofera-ne si noua.
Cu vederile si magnetii, nu cred ca ocupa mult spatiu.
Colectiile de reviste educative si unele carti vechi le poti dona la fundatii/oameni care incearca sa doteze biblioteci si scoli sarace. Daca cel putin 1 data va fi deschisa de catre un copil, atunci zic ca merita sa dai acolo.
Iti recomand sa iti reanalizezi dulapul. La haine, daca nu ai imbracat in ultimii 1-2 ani, atunci doneaza. La oale, daca nu ai folosit de 2-3 ani, atunci doneaza. Daca ai vase folosite rar, doar de dragul de a folosi, dar care nu iti aduc un plus valoare, atunci doneaza. Per total, iti faci spatiu. Pt vederi si magneti 🙂
Ce articole vechi ai dezgropat 🙂 Da, mi-am facut intre timp curat in dulapuri si camara, am dat/vandut la greu din haine si vase/accesorii pentru bucatarie. O parte dintre magneti le-am adus la munca iar vederile le-am ordonat alfabetic intr-o cutie 🙂