Iubiri de altădată – O mică glumă

Cred că această cărţulie scrisă de Cehov tocmai a devenit preferata mea din colecţia Iubiri de altădată. Nu e un roman, ca celelalte, ci o colecţie de povestioare pe care eu le găsesc realiste tocmai pentru că amorurile din ea sunt “mici glume” care se termină cu un “ha-ha” din partea destinului. Ha-ha, nu eşti suficient de bun pentru ea. Ha-ha, n-ai nicio şansă în faţa idealurilor ei. Ha-ha, aşa-i că ai avut o imagine idealizată despre ea care nu s-a confirmat şi tot aşa. Viaţa îşi râde de mai toţi protagoniştii povestioarelor şi ne arată că, în realitate, cele mai multe dintre poveştile de dragoste se termină cu “Şi de atunci nu se mai duse niciodată pe la Turkini” sau cu “Am sărutat-o pentru ultima oară, i-am strâns mâna şi ne-am despărţit pentru totdeauna. Trenul o luase deja din loc. Am trecut în compartimentul vecin – era gol – şi până la prima staţie am stat acolo şi am plâns. După aceea m-am dus acasă la Sofiino pe jos…” În viaţa reală, cele mai multe poveşti de dragoste, mai ales cele intense, nu se termină cu “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.

Cele opt povestioare abordează tipuri diferite de dragoste – dragostea de tinereţe, dragostea matură, dragostea neîmplinită, dragostea casnică, dragostea resemnată, dragostea superficială dar şi dragostea profundă. Sunt ca opt episoade dintr-un serial care are aceeaşi temă dar protagonişti diferiţi în fiecare episod. Mi-a făcut mare plăcere să le citesc şi să redescopăr literatura rusă într-o traducere excelentă de Antoaneta Olteanu – nu cunosc limba rusă dar mi s-a părut superb felul în care curg cuvintele pe pagină de parcă Cehov însuşi ar fi scris în română.

Recomand cartea în special adolescentelor care încă mai cred că dragostea se mănâncă cu pâine şi cu miere şi că e suficient să aştepte şi să spere că viaţa le va scoate în cale un prinţ pe cal alb – s-ar putea să le dea de gândit şi să le facă să mai coboare din norişorii în care s-au cocoţat.