Pe locuri, fiţi gata… (P)

…mai staţi puţin, vă rog! Of, ce obosită mă simt şi e abia 9 dimineaţa. Aseară am fost la un eveniment organizat de Varta România pentru promovarea noilor acumulatori Varta Ready2Use, unde estimasem ca va dura puţin şi voi ajunge repede acasă, dar distracţia s-a întins până pe la 9 seara şi s-o mai fi întins şi după ce am plecat eu. A fost relaxant să fiu în compania altor bloggeriţe mame şi să ne amuzăm împreună de glumele făcute de Milli şi Amper, două mascote care au făcut un fel de stand-up comedy, să o ascultăm pe Miruna Pătraşcu povestind cât de mult te încarcă de energie joaca (împreună cu copilul, evident), degustând salatele de fructe şi smoothie-urile pregătite pe loc sau savurând un masaj cervical şi un machiaj pentru cele care mai aveau energie să se demachieze odată ajunse acasă 😀 A fost un eveniment foarte drăguţ, m-am dus acolo cu ceva aşteptări, având în vedere că era organizat de agenţia anului în România, The Practice, şi aşteptările mi-au fost răsplătite. La plecare am primit nişte sacoşele din in (ca să vezi, au grijă de mediu nu doar promovând acumulatori în loc de baterii obişnuite, ci folosind sacoşe de in, nu de plastic) cu bunătăţi (acumulatori Varta, un încărcător şi o carte cu reţete de Smoothies) – totul pregătit cu o mare atenţie la detalii, de la cartonaşul cu informaţii rulat şi legat cu rafie ca un papirus până la cutia roz în care se ascundeau confetti printre bateriile frumos colorate.

Apoi am ajuns acasă unde mă aştepta Eliza, i-am făcut duş şi am citit două cărţi (una pe calculator şi una “adevărată”) şi ne-am culcat. Iar am dormit prost, m-am gândit la o mie de lucruri pe care le am de făcut şi la cele o sută de probleme pe care le am de rezolvat şi când, în sfârşit am închis şi eu ochii, a şi sunat alarma. Iar hopa sus, baie, bucătărie, pregătit ghiozdănel, pregătit pacheţel pentru mine, pregătit haine pentru Eliza, tras aer în piept şi trezit copilul, convins copilul să se trezească, să se spele, să se îmbrace cu ce i-am pregătit… o luptă continuă, evident.

Aşa o iau de la capăt iar şi iar în fiecare zi, indiferent cât de sfârşită mă simt. Când am scris acum ceva vreme articolul Extras din jurnalul unei mame care nu are timp să scrie un jurnal, mulţi dintre voi m-aţi întrebat cum mai rezist şi de ce fac atât de multe lucruri. V-am răspuns atunci că secretul constă în organizare, dar adevărul e că, uneori, oricât de organizată aş fi, simt nevoia să am nişte acumulatori Varta Ready2Use , încărcaţi gata din magazin, pe care să-i schimb mereu ca să fiu 24/7 plină de energie. Pentru că viaţa nu stă în loc şi trebuie să fii în permanentă mişcare ca să ţii pasul cu ea şi pentru că eu nu pot sta în loc orice-ar fi şi asta, clar, îmi dăunează grav sănătăţii [mentale 😀 ]

Cum încă Varta nu a inventat acumulatorii pentru mămici, caut mereu alte şi alte soluţii de a mă pune pe picioare atunci când picioarele mele vor sus pe pernă. Şi cum totul de la cap porneşte, degeaba dau cu gel pe picioare şi beau apă plată cu lămâie dacă nu dau cu ceva şi pe creier şi nu alimentez şi sufletul, iar unul din momentele mele preferate, după o zi plină la serviciu, de exemplu, este când vin seara acasă şi o întreb pe Eliza cum a fost la grădiniţă şi ea începe şi-mi povesteşte tot felul de nimicuri care poate s-au întâmplat sau nu şi eu stau şi mă uit la guriţa ei cum formează consoanele şi vocalele şi mă pierd în modulaţiile acelea ale buzelor ei şi uneori abia mai aud ce spune pentru că mă farmecă nespus expresiile chipului ei şi felul în care gura ei articulează cuvintele. Atunci simt că mă inundă o dragoste nespusă faţă de ea şi odată cu dragostea asta vine un val nou şi proaspăt de energie şi, dacă n-ar fi deja o expresie interzisa de CNA, aş spune că simt că pot să dărâm munţii cu energia aia. Şi totul vine de la pacea interioară pe care o simt pentru că pe mine nu mă oboseşte niciodată munca, oricât de grea şi de multă ar fi, ci mă obosesc oamenii şi, de multe ori, mă oboseşte şi Eliza, fără să vrea. Şi cum ea mă încarcă de energie, tot ea mă şi descarcă uneori, mai ales în momentele ei de criză, când nu te mai poţi înţelege cu ea, când plânge fără să se mai oprească, când trage de mine, când insistă în zece mii de feluri diferite că vrea rochia de albă ca zăpada la grădi deşi ştie că nu are voie cu ea, dar ea mai încearcă o dată, poate, poate de data asta cedez, când dispar un minut din cameră şi mă întorc şi găsesc zece boacăne făcute (apă murdară de acuarele turnată în cutii de carton, foarfeca şi pixul folosite pe altceva decât pe hârtie, pâine şutită de la bucătărie şi fărâmiţată pe cuvertura din dormitor şi tot aşa).

De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc poate că sunt deja pe acumulatori, numai că n-am aflat eu cum se încarcă şi poate că se încarcă de la sine cu ajutorul unei energii superioare care ne veghează şi are grijă să nu ne descărcăm de tot şi să ajungem prea curând la reciclat. Voi ce părere aveţi, pe voi ce vă încarcă cu energie, dragi mămici? Sau poate vreţi să povestiţi ce vă descarcă?