Aveam azi o discuţie în contradictoriu cu un prieten despre motivele pentru care femeile se duc la salonul de cosmetică şi la coafor. Eu îmi susţineam părerea că femeile merg la salon pentru a se face frumoase pentru ele însele, pentru a se simţi bine în pielea lor, el o ţinea una şi bună că femeile merg la salon ca sa placă bărbaţilor şi că starea de bine e ceva ce vine din interior.
Nu neg, starea de bine vine şi din interior, dar asta nu înseamnă că putem fi zen cu picioarele păroase, cu tenul neîngrijit, cu sprâncenele nepensate şi cu mustaţa deasupra buzei de sus. În plus, m-am cam săturat de ideea asta misogină că tot ce facem noi, facem pentru ei. De ce nu poate fi acceptat motivul că noi ne respectăm pe noi însene şi corpul nostru fără să avem un motiv ascuns în asta?
Deci, doamnelor, voi de ce mergeţi la salon? Şi nu neapărat la salon, de ce vă îngrijiţi, în general? Ca să arătaţi bine pentru că aşa vă simţiţi bine sau din alte motive?
Image by Seksak Kerdkanno from Pixabay
la salon nu prea ajung,dar ma ocup de mine insami acasa (in plus coafeza vine tot acasa pentru ca nu am timp sa pierd la coafor si sa tin ocupati 2 copii ca sa le vina randul 😀 )
de ce?
pentru mine!
de ce as face pentru el?
eu sunt alaturi de mine insami de cand m-am nascut si pana cand voi muri, el a aparut cand eram deja adult 😀 si aveam deja astfel de obiceiuri/tabiete…..stie cineva ce ne rezerva viata si langa cine vom fi pana la finalul vietii?
as vrea sa fie o poveste frumoasa de iubire, prietenie si sper sa fie asa,dar nu consider ca ar trebui sa ma aranjez doar ca sa “il tin langa mine” asa cum am citit ca fac alte femei
daca ma iubeste, ma iubeste si sta cu mine;daca nu…pot sa ma aranjez cat vreau ca o fac degeaba
sa ai grija de tine e o chestiune de respect fata de tine si punct!
mi se pare misogina afirmatia ca “ne aranjam” pentru ei si cred ca doar un barbat ar putea gandi astfel 😛
Dragă Laura, pot să spun cu mâna pe inimă că starea pe care o am când ies din coafor, chiar și numai după un vopsit, spălat și coafat, nu poate să mi-o ofere nici un bărbat, oricât ar fi el de minunat (și aici fiecare dintre noi are standardele ei…)… Așadar, pot spune că mă simt ca o prințesă răsfățată, ca o divă pe un podium de prezentare, ca o floare care abia a înflorit și emană un parfum îmbietor… Draga mea, eu radiez ….. Poate vreun bărbat să faca asta cu mine? Il aștept, să vedem… :)) Te pup cu drag, Bianca.
Eu nu merg la salon, dar oricand doriti pot concura cu cele care merg la salon ! In primul rand nu-mi place “atmosfera” de “salon” … “vaaaaiii, ce bine ne simtem toate, tzong, tzong !” Apoi, n-am timp si daca l-as avea as gasi ceva mai bun si mai folositor de facut decat asteptarea si … nerabdarea ! Nu-mi place bibilieala, consider ca sunt frumoasa, proaspata si foarte ingrijita asa ! Merg doar la coafor, si de acolo cand ajung acasa imi vine sa-mi pun dusul pe cap, nemaivorbind ca toate coafezele noastre au ” o ciuda” pe parul lung, natural si toate stiu acelasi tip de coafura, de parca am fi barbati, nu femei. Ma epilez singura cu cel mai performant aparat, pentru manichiura si pedichiura imi vine o doamna acasa, la interval de una sau doua saptamani, folosesc masti, creme, iar pentru masaj si alte rasfaturi fac dragoste ! Foarte bine ca merg doamnele la salon, dar sa mearga si la biblioteca si la teatru si la opera!
Bravo, Ileana! Ai scris exact pe inima mea; si eu fac la fel si ma simt la fel.
Crede-ma, nu arata mai frumoasa una care isi stoarce punctele negre intr-un salon si lasa acolo o caruta de bani. Daca a intrat urata acolo, tot urata va iesi. Structura oaselor si simetria fetei nu ti-o poate da decat Dumnezeu.
Cred ca femeile merg mai mult pentru a-si oferi un rasfat, ceea ce e de inteles, la urma urmelor.
Iubitul meu ma vede sexy oricum si simt asta intotdeauna din partea lui. Dar mersul la salon nu are nici o legatura cu el sau, cu relatiile. Nici macar cu dorinta de a avea o relatie. Este foarte adevarat ca nu exista femei urate, ci doar neingrijite, iar eu cand sunt neingrijita, din diferite motive, sunt in depresie, indiferent cat de mult m-ar iubi si m-ar admira cel de langa mine. Asa cum spunea si Ileana, starea de bine pe care mi-o ofera un spalat si un coafat nu se compara cu nici un compliment. Dupa pedichiura simt ca am slabit 3 kg :))))), iar dupa pensat am senzatia ca imi redescopar chipul.
As putea face totul acasa, dar la fel de bine as putea invata si sa imi repar masina de spalat sau cone stie ce alte minuni. Prefer totusi specialistii. Nu de alta, dar si eu ma bucur cand altii apeleaza la serviciile mele (incurajam o rata de somaj cat mai scazuta).
In plus, de ce sa ma complic in loc sa ma relaxez?!? La salon oamenii se pricep, fac tot ce le sta in putinta sa plec multumita si, desigur, fericita!
Ideea de a merge la salon pentru barbatul din viata ta este putin trasa de par… De cate ori observa minunatii din viata noastra ca am fost la masaj, manichiura, coafor etc.? Destul de rar :))
Asadar, salonul ramane rasfatul de care nu m-as lipsi, pentru toata ciocolata din lume!
La salon nu merg niciodată, dar acasă mă alint ca la salon! 🙂 Și asta pentru mine! Seara înainte de somn îmi place să mă aranjez, să mă parfumez și să mă pieptăn pur și simplu pentru că sunt eu! Când gătesc în bucătărie îmi place să fiu parfumată și aranjată pentru că mă simt bine în pielea mea! După cum arăt, mi-e și starea! Deci fie că sunt singură, fie că sunt cu soțul, îmi place să arăt bine! Nu pentru un bărbat, ci pentru mine însămi! Trebuie să mă respect eu mai întâi, nu? 🙂 Deci ai dreptate Laura 😉
hai sa nu mai fim ipocrite. totusi.:)))
normal ca pentru a fi admirate (de barbati) si invidiate (de surate), merg femeile la saloanele de infrumusetare!
care se duce pentru sine, e deja narcisista.:))
si-apoi, daca te placi pe tine insati… te placi asa cum esti…. nu?:)))
hai c-ai fost simpatica.:)
si transmite-i prietenului tau ca am zis eu ca are dreptate.:D (chiar daca tie nu-ti place 🙂 )
Eu nu merg la salon decat de 2 ori pe an sa-mi mai tai din varfuri, altfel nu am rabdare si nici timp, prefer sa fac toate cele acasa printre picaturi. Iar ca sa raspund la intrebarea ta, ma “aranjez” (daca se pot numi asa chestiile de baza gen vopsit, epilat, pensat, ojat etc) si pentru mine, si pentru el, si pentru toti ceilalti oameni cu care intru in contact.
eu merg foarte rar la coafor, cosmetica sau manichiura, si merg totdeauna cand simt nevoia unei schimbari sau a unui mic rasfat.O fac pentru mine, nu simt nevoia sa ma cuconesc ca sa plac altora :)), in principiu ma simt excelent in pielea mea, asa cum sunt :).
Sa vedem urmatorul scenariu (care se intampla mai des decat imi place mie sa recunosc): suna ceasul la 6 dimineata, ne intindem, deschidem ochii. Sotul meu imi zambeste si-mi spune “ce frumoasa esti”. Eu zambesc amuzata si o iau spre bucatarie pe jumatate adormita ca sa incalzesc laptele copilului mic, sa scot untul din frigider ca El sa faca sw, apoi spre dormitorul copiilor sa trezesc copilul cel mare, sa ii scot haine din dulap, sa-l trag din pat spre baie. Apoi poposesc in fata oglinzii. “Ihhh!! Arat groaznic! Iar mi se vad smocurile de par alb, mi-au crescut sprancene pana pe pleoape, parul nu se aseaza nicicum si oja n-am mai vazut pe unghii de vreo luna” mi se strica brusc buna dispozitie, dar trec mai departe prin ritualul de dimineata.
Ajung inapoi la bucatarie si sotul ma intreaba care din copii m-a suparat ca eram vesela cand m-am trezit. Nici unul. Sunt urata. Tam-tam. Evident ca el se supara (cu bombaneli si aruncat de tacamuri pe masa) pentru ca nu tin cont de parerea lui si nu intelege cui incerc sa plac si nu reusesc, pentru ca lui ii plac, mult de tot.
Asa ca poate ca ancestral si undeva in fundul subconstientului, mergem la salon ca sa placem barbatilor, pentru ca asa ne-o fi fost sadit la varste prea fragede ca sa putem procesa. Dar constient, nu. Constient mergem la salon ca sa fim impacate cu noi, ca sa imblanzim ochiul critic care zace in orice femeie.
Sau poate mergem la salon pentru celelalte femei si sa fim acceptate in vreo societate secreta si nespusa, caci ele par a fi singurele pentru care conteaza daca am fost la salon, daca suntem pensate, daca suntem vopsite, daca varfurile sunt sau nu simetrice, samd
Se spune tabiet-tabieturi, da’ cine sa-si mai bata capul si cu gramatica!