Probabil că cei mai mulţi dintre voi aţi aflat deja de pierderea enormă suferită de una dintre mamele bloggerite pe care o urmăream cu drag. Dacă nu ştiţi deja cine, nu vreau să mai dau nume, să-i adaug la suferinţă însă simt nevoia să-mi exprim cumva revolta şi frustrarea şi teama. De ieri încontinuu mă gândesc la această mamă, m-am rugat pentru fetiţa ei şi am sperat într-o minune până în ultimul moment. Nu am cuvinte să exprim exact ce simt si nici nu ştiu ce sau dacă i-as putea transmite ceva acestei mame care trebuie să se ducă acasă, să scoată din sifonier cea mai frumoasă rochie şi cei mai drăguţi pantofi şi să impatureasca o pereche de ciorapei şi de chilotei şi un maieu mic, alb, şi să le pregătească pentru ultimul ei drum. Şi poate le va strânge la piept şi le va inhala mirosul sperând să mai simtă ceva din caldura şi mirosul micuţei. Şi va vărsa lacrimi multe, multe, nesfârşite pentru copila ei, şi nimeni nu va şti ce să-i spună. Căci ce-i poţi spune unui om care a suferit o pierdere atât de profundă? “Îmi pare rău”? Ce-i pasă lui cum te simţi tu. Tu o să te duci înapoi la copilul tău şi o să-l îmbrăţişezi de zeci de ori cu lacrimi în ochi şi el o să te intrebe ce-i cu tine. “Condoleante”? Ce înseamnă asta, ce-i cu acest cuvânt, ce exprimă el? “Aşa a vrut Dumnezeu, s-a dus la Domnul”? Trebuie sa ai o credinţă de fier ca să nu te revolti contra divinităţii că ţi-a luat copilul. “Sunt alături de tine”? Oare chiar eşti, cum poţi fi? Oamenii îi evita pe cei care suferă, nu ştiu cum să se poarte în preajma lor, nu ştiu cum să le accepte suferinţa. Fiţi alături de oamenii care suferă, gândiţi-vă că stanjeneala voastră e nimic în comparaţie cu durerea lor. M-am tot întrebat, de când am aflat, ce anume îi mai motivează pe aceşti părinţi să mai trăiască şi cum pot s-o mai facă. Ce îi mai face să se dea jos din pat dimineaţa? Şi nu ştiu, n-am ştiut cum să-mi răspund.
My heart goes out to you, dragă mamă bloggerita, sunt singurele cuvinte care exprimă cât de cât ce simt.
uffff…nu stiu despre cine e vorba, ce s-a intamplat, dar in astfel de cazuri cuvintele sunt prea sarace sa exprime ceea ce simtim in aemenea situatii…nimeni nu poate intelege de ce Doamne Doamne ii testeaza pe unii parinti in asemenea masura…nu e corect, am putea zice ca e inuman…nimeni si nimic nu le poate alina suferinta si mai ales dorul acestor parinti…:( nu pot sa mai zic nimic…nu stiu ce mai e de zis,..:(
M-a zguduit imaginea cu hainutele pt ultimul drum(((((( am mai urmarit vreo 2 cazuri, din nefericire nu cu happy end, insa pana acum nu m-am gandit la acest aspect((((((
Ei trebuie sa fie puterncii pt Gabriel, baietelul lor de 5 anisori! Trebuie! Desi nimeni nu le poate intelege durerea! Dzeu sa te aibe in paza Gloria!
astea sunt marile tragedii in viata noastra ca parinti…
Ai cuprins in postarea ta exact ceea ce simt si eu…de ieri intruna ma gandesc la aceasta mama si la durerea ei nemarginita.Nu stiu cum as face fata…defapt DACA as putea sa fac fata unei asemenea incercari. Cu siguranta ca “divinitate” pentru mine nu ar mai avea nici un sens si inteles. Imi pare nespus de rau. Dumnezeu sa o odihneasca in pace. Nu am alte cuvinte din pacate 🙁
;(((Nu am cuvinte..de ieri de cand am aflat, nu ma pot gandi la altceva.
Da, cuvintele întotdeauna în astfel de cazuri sunt de prisos! Ne-am rugat cu toată familia pentru Gloria, am plâns pentru ea, am postit pentru ea! Dumnezeu știe de este așa! Cum putem ajuta părinții îndurerați? Sau în general persoanele îndurerate? Lăsându-le să vorbească…să-și exprime durerea, frustrarea, tristețea, revolta…și tot ceea ce le încarcă sufletul! Să fii un bun ascultător, fără a rosti cuvinte fără sens doar ca să spui ceva! Pur și simplu să suferi cu cel ce suferă! Ăsta este cel mai bun mod de a arăta că-ți pasă!
Ce sa zic…am plans,am plans si citind postarea ta,nimic nu-i mai poate alina durerea,nimic n-o mai poate inlocui pe Gloria…speram ca familia sa poata merge mai departe…
A,as fi vrut sa-mi strang copiii la piept dar ei sunt la bunici la o distanta prea mare.Nu ca ar interesa pe cineva poate,dar asa…aveti copiii langa voi,bucurati-va.
Foarte trist si dureros 🙁 Dumnezeu sa o aiba in paza pe fetita dar si pe familia ei ca sa poate merge mai departe pe drumul vietii fara ingerasul lor 🙁 Sa ne rugam Domnului sa nu mai treaca nimeni prin aceasta durere 🙁
Trist, intr-adevar…ffff trist. Am incercat sa scriu ceva pe blogul Ludmilei, insa n-am indraznit…
Respect durerea familiei, o inteleg si o resimt si eu. Las mai jos o povestioara care pe mine m-a ajutat f mult la un moment dat…
NU SUNT PIERDUTI
Un copil vazu un om si o femeie ca plangeau. si intreba pe slujnica, ce ingrijea de el, de ce sunt asa de mahniti?
Ea ii raspunse, ca acesti oameni pierdusera pe scumpul lor baietas.
-Pierdut!zise copilul.Vino iute sa-l cautam.
-La ce bun,raspunse slujnica. Nu-l mai gasesti in lumea asta.A murit.
-Si unde e acum?
–In cer.
–in Cerul despre care mi-ai vorbit tu atat? In Cer, unde e atat de frumos,unde este Mantuitorul Hristos si unde copiii se joaca cu ingerii?
-Da,da, acolo!
-Copilul ramase cateva clipe pe ganduri.
Apoi, mirat intreba: Asta numesc oamenii “pierdut”?!?! Cata intelepciune!
tu ai pierdut vreodata pe cineva, in felul asta? taci! tine-ti “intelepciunea” si superstitiile si lectiile pentru tine si lasa-i pe oameni sa-si simta durerea in liniste!!!
…. no comment. si da, am pierdut………doi chiar………….. multumesc pt sfat… sper ca te simti mai bine acum…
[…] cum spunea si Laura, nu exista cuvinte potrivite pentru a alina o durere asa de […]
Durerea asta, a pierderii unui copil nu trece niciodata. Traiesti mai departe, dar nu ma esti acelasi. Daca ai binecuvantarea sa mai ai alti copii, n-o sa-i mai privesti niciodata la fel. Intotdeauna se va strange sufletul in tine gandindu-te cat sunt de fragili.
Ceva in tine n-o sa inteleaga niciodata “De ce?”. E impotriva firii ca parintii sa supravietuiasca pruncilor. Si totusi unor parinti li se intampla.
Si pe langa durerea lor, trebuie sa mai traiasca si durerea copilului care si-a pierdut fratele sau sora si nu intelege de ce. Si care se revolta pentru ca nu e drept. Si nu e drept.
Condoleante familiei si Dumnezeu sa o odihneasca pe Gloria.
Dumnezeu sa-i intareasca! Nu exista durere mai mare pe lumea aceasta. Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Sa ne rugam …
Sa le dea Dumnezeu putere! ca sa poata merge mai departe…