Încă de când era mică, am remarcat la Eliza o înclinaţie spre pictură. Şi când spun înclinaţie, nu mă refer la faptul că era foarte talentată la redat chestii, ci la faptul că îi plăcea să picteze cu acuarele, spre deosebire de coloratul cu creioane sau cu carioci. De fapt, nu prea i-a plăcut niciodată să coloreze imagini, s-a executat dacă i-am pus foaia în faţă, dar nu cu plăcere reală. Mi-a cerut de mai multe ori s-o duc la un curs de pictură, însă, din păcate, acest lucru nu este posibil şi nici nu va fi posibil în viitorul apropiat, din mai multe motive legate de distanţa faţă de casă, de starea ei fizică şi, bineînţeles, de costuri.
Din acest motiv, încerc să mă instruiesc eu un pic în ceea ce priveşte tehnicile de desen şi pictură ca să pot să i le împărtăşesc eu şi ca să fac asta am adunat într-un teanc cele trei cărţi pe care le am de la editura Casa şi am început să citesc. Primul lucru pe care l-am constatat e că ai nevoie de foarte multe materiale ca să faci pictură la un nivel decent – începând de la creion grafit, cărbune pentru desen, creion de argint, uleiuri, medii de fixare şi până la pânze şi hârtii de diverse grosimi. Pictura nu e un hobby ieftin şi poate de aceea un tablou, chiar şi unul mic, mai ales realizat frumos, e atât de scump.
Eu am următoarele cărţi:
Bazele desenului de Drabant Andras – este cea cu care am început. Aici explică geometric cum se realizează diverse desene şi arată pas cu pas câteva exemple pe care să le reproduceţi şi voi acasă. La început sunt capitole despre istoricul desenului, despre materiale şi instrumente de desenat, iar la final avem un capitol despre înrămare şi paspartu, exemple de analiză plastică a lucrărilor, precum şi un dicţionar de termeni.
Să pictăm flori în acuarelă de Urmai Unguran Laszlo este preferata mea. Când o citesc, aproape ajung să cred că pot face şi eu un tablou cu lalele. Cartea asta face totul să pară aşa de uşor! Ca şi la cealaltă, prezintă materiale şi instrumente (de data asta pentru pictură), un capitol despre planificarea picturii şi apoi câteva exemple de tablouri realizate pas cu pas. La final, exemple de analiză a picturilor, precum şi un glosar de termeni.
Tehnici de realizare a portretului de Koroknai Zsolt pentru mine este grea. Dacă nişte flori reuşesc să mai reproduc, un chip uman nici vorbă. Chiar dacă în carte se prezintă, aproape matematic, modul de realizare a unui portret, eu tot nu reuşesc să pricep. Pentru portrete îţi trebuie talent, nu numai un ochi bun şi câteva tehnici învăţate. Cartea prezintă foarte detaliat modul de execuţie a portretelor cu subcapitole dedicate fiecărei părţi anatomice a unui chip (craniu, muşchi, ochi, gură, nas, ureche, păr, particularităţi de vârstă etc), iar la exemple de lucru avem portret de femeie în cărbune, schiţă compoziţională în creion de argint, portret de fetiţă în creioane pastel şi portret în ulei degresat.
Iar dacă vă pasionează cărţile din colecţia Micul Atelier, aflaţi că la editura Casa tocmai au apărut trei cărţi noi. Le găsiţi pe site la secţiunea Artă şi cultură.
foarte buna este si “Biblia picturii in acuarela”. la fel ca si tine, si eu am constatat ca nu e chiar la indemana aceasta arta dar, asa cum procedezi si tu, bazele se pot pune si acasa, la acest nivel al lor. din motive similare nici eu nu am reusit sa il duc la un curs pentru copii dar, dupa ce am auzit cateva pareri de mamici care au fost, am decis ca e mult mai bine ce fac eu cu el acasa in acest domeniu.
e minunat sa ii poti cultiva Elizei dragostea pentru culoare :).
Eu iti multumesc pentru recomandarile de carte in domeniu. Am si eu cateva, la nivel basic dar sa gasesc un pic de timp sa scriu ceva mai amplu.. Se pot face si cursuri gratuite la Palatul Copiilor, desi am unele rezerve. Eu platesc cursuri de trei ani (adica suntem in al treilea an, ca nu s-a gatat) si consider ca nu am dat banii in van.Mana oricarui copil se formeaza incet, incet dar sigur.
Aaa, si da…totul costa. Nu e deloc ieftin.
ca om care a absolvit liceu si facultate de arte, eu personal cred ca nu e bine sa indrumi un copil atat de mic sa “invete” desen si pictura. Ca ar trebui sa lucreze liber macar pana la liceu. (sau macar sa aiba un profesor asa te bun in a intretine aceasta libertate – unul cum n-am prea intalnit) Componenta de tip academic a acestor cursuri/carti inhiba partea creativa, spontana. Asa cum problema creativitatii se pune intregului sistem de invatamant (si apar tot mai des recomandari de sisteme alternative), in invatamantul artistic problemele sunt si mai grave, pt ca fara creativitate nu mai ai nimic. Sunt bune pt adulti aceste carti, nu pt copii. Bine, cred ca ai vrut tu sa inveti, ca dupa aceea sa poti transmite mai departe. Dar… eu am asa o retinere. Cat despre materiale: panza de pictura? :))) Nu-i musai sa cumperi tot ce se recomanda in acele carti. Profesionistii chiar nu dau asa multi bani (raportat la cantitate). Cand ma gandesc ca noi in facultate faceam schite si pe hartii de ambalaj… 🙂 La capitolul magazine cu materiale de pictura – mai degraba decat cele din Centrul Vechi, eu prefer magazinul de pe Calea Grivitei, vis-a-vis de Facultatea de Arte Decorative. Mai aveau inca furnizori/producatori romani, mai accesibili. Sper sa nu deranjeze interventia mea.
Multumesc pentru sfaturi, Raluca! Magazinul de pe Grivitei e Profiart?
Imi place ca ati reusit sa gasiti doar autori maghiari. Daca era vorba de gatit, intelegeam. Nu cred insa ca noi nu avem ce spune in materie de tehnici de desen si pictura. Pana si tehnica iconografica o stapanesc mai bine maghiarii ??? Mai sa fie…
Sunt cărţi publicate în Ungaria şi traduse la noi, eu nu văd care-i problema. La noi nu se scriu asemenea cărţi, de ce să nu profităm de cele scrise de alţii, indiferent de naţionalitate? Comentariul dvs este chiar ofensator.