La revedere, grădiniţă – dascăli care m-au format

“Dascăli care m-au format” este titlul unui album pe care am început să îl fac pentru Eliza pentru ca, peste ani, să nu uite cine au fost oamenii care au pus umărul la dezvoltarea ei. Am ales un caiet cu foi groase din Ikea (din păcate nu-l mai au pe stoc acum), întâmplător cu mere pe copertă, care par să fie, în anumite ţări, simbolistice pentru şcoală şi cadre didactice şi am rugat, până acum, trei oameni să scrie în el: profesoara de balet şi cele două educatoare pe care le-a avut şi care, printr-un noroc chior, au fost oamenii potriviţi pentru etapele de dezvoltare ale Elizei. Prima educatoare a pus accentul pe joacă, a doua (cea de la grupa mare) pe învăţare. Au fost trei ani minunaţi pentru Eliza şi nu pot decât să mă bucur că a avut acest noroc. Aştept cu oarece emoţie şcoala şi sper că şi acolo va întâlni acelaşi tip de oameni.

În album am pus câte o poză cu Eliza şi profesoara/educatoarea respectivă, iar pe pagina alăturată, doamna i-a scris Elizei câteva cuvinte. Voi preţui acest album şi sper să umplu multe pagini cu vorbe frumoase de la oameni minunaţi până când va termina liceul sau chiar facultatea 🙂

Nu mă pot abţine să nu citez din ceea ce i-au scris cele trei profesoare, ca să vedeţi că există şi oameni minunaţi în învăţământ doar că sunt atât de rari încât uneori ne pierdem speranţa că ar exista.

“Jocul, voia bună, râsetele au luat locul lacrimilor de la început. Eliza creşte, înţelege, ascultă, povesteşte cu bucurie, spune poezii, cântă. Ochişorii de mărgele devin mari şi curioşi la fiecare “lecţie”. Descoperirea lumii a început” – scrie prima educatoare a Elizei, cea care a îndrumat-o la grupa mică şi mijlocie, amintindu-şi de primele zile de grădiniţă.

“Sunt fericită că te-am călăuzit în această poveste şi ţi-am oferit o bucăţică de frumos. Sper să păstrezi graţia, dorinţa de a zbura, bucuria în suflet” – profesoara de balet a Elizei.

“Ai crescut. Drumurile noastre se despart în aceste zile. Tu vei porni spre şcoală, spre locul unde orizonturile se lărgesc, unde personalităţile se definesc şi drumul în viaţă prinde contur. Eu voi rămâne aici, încercând cât pot eu de bine, să “îmbogăţesc” mintea şi sufletul celor care vor veni din toamnă în grădiniţă. A venit vremea să-ţi întinzi aripile şi să zbori cu încredere în viaţă. Îţi doresc să ai un zbor lin, să ai încredere în forţele proprii, să lupţi pentru visele tale, să nu-ţi fie frică să spui lucrurilor pe nume atunci când vezi nedreptate în jurul tău şi să lupţi pentru valorile în care crezi. Dar cel mai important este să-ţi păstrezi în sufletul tău un colţ pe care să scrie COPILĂRIE, INOCENŢĂ, PURITATE, în care să găseşti refugiu când viaţa nu va avea doar culoarea roz” – educatoarea Elizei din grupa mare.

Un asemenea album ar fi frumos şi ca dar pentru o învăţătoare care a condus o clasă de elevi până la clasa a patra sau pentru o dirigintă/un diriginte care a condus elevii până în clasa a opta: fiecare elev poate umple câte o pagină cu urări şi cuvinte frumoase despre acel om, poate pune poze cu el şi profesorul respectiv sau diverse fotografii de la activităţile făcute în decursul celor patru ani. Dacă acel om este cineva despre care aveţi cuvinte frumoase de spus, cu siguranţă va aprecia un asemenea cadou în locul unuia convenţional, indiferent de valoarea materială a acestuia.