Da, da, aţi citit bine, mă pregătesc doar eu. Eu, ca mamă, nu sunt pregătită. Nici Eliza nu e, ce-i drept. Faptul că i-au ieşit atât de târziu primii dinţişori face ca la aproape şase ani, Zâna Măseluţă să nu dea niciun semn. Nicio problemă, nu mă deranjează. Nu mă dau în vânt după ideea de a smulge dinţi din gura Elizei, recunosc. Nu mi-a plăcut să mi-i smulg nici pe ai mei, darămite pe ai fetiţei mele.
Aşa că mă pregătesc doar cu partea frumoasă (dacă se poate spune aşa) a acestei experienţe. Am pregătit cartea cu Zâna Dinţişorului (care momentan nu se mai găseşte în stoc pe nicăieri, deci am făcut bine s-o iau din timp) şi uşiţa pe care va veni Zâna (care mi-a dat o groază de bătaie de cap pentru că am primit-o defectă de la producător), plus un săculeţ în care să păstrăm dinţişorii.
Eu nu sunt hotărâtă încă dacă să îi dau Elizei săculeţul ca să pună dintele în el şi să găsească, în schimb o monedă (strâng monede de 2 euro sau de 2 lire ca să aibă ceva valoare suma strânsă la final, vreau musai să fie monede, bancnotele n-au niciun farmec) sau să-l păstrez eu ascuns şi să pun dinţişorii în el. Deşi, sinceră să fiu, mi se pare cam ciudată chestia asta cu strânsul dinţilor, mai degrabă îmi place obiceiul altor culturi de a-i arunca peste casă sau de a scăpa cumva de ei.
Ţin minte că şi părinţii mei i-au păstrat într-un flacon de medicamente dar nu-mi făcea plăcere să mă uit la ei. Arătau ca nişte fosile dezgustătoare. În rest nu voi face foarte mare tam-tam, nu va primi nici cadouri şi nici nu vom face un eveniment din căzutul dinţişorilor de lapte, este ceva natural care se întâmplă fiecărui copil şi nu vreau să exagerez cu asta. Cel mult poate vom face o grilă în care să notăm dinţişorii căzuţi şi, desigur, multe poze 🙂
Voi ce părere aveţi despre colecţionatul dinţişorilor? Îi păstraţi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce nu? Ce materiale folosiţi/aţi folosit pentru a face această perioadă mai uşoară?
La noi Zana Maseluta ia dintisorul de sub perna (noi il aruncam) si pune in locul lui un banut.
Obiceiul cu aruncatul dintilor de lapte peste casa este pur romanesc nu al “altor culturi”. Noi cand eram mici asa faceam, aruncam dintele peste casa si strigam “cioara cioara iti dau un dinte de lapte, da-mi inapoi unul de otel”. Nu exista inca Zana Maseluta.
Ai dreptate! Imi amintesc si eu vag ceva cu cioara. Uitasem de el. Vazusem alte carti cu obiceiuri din alte culturi si aparea acolo aruncatul peste casa. La noi e mai greu la bloc, dar e de retinut. Multumesc ca mi-ai reamintit!
Exaaaaaact, cioara :)) Cum stateam la bloc, mama a adaptat toata povestea si mi-a spus ca trebuie sa aruncam dintele (bagat intr-un bot de mamaliga, probabil sa zboare mai bine :P) peste o salcie. Nu de alta, dar ceilalti copaci de pe langa bloc erau prea inalti :))
Si noi am pus dintisorii intr-o pernuta, gen saculet iar Zana a lasat sub pernă, o bancnota, pusă într-un săculeț de tul. Si copiilor mei le-au cazut dintii de lapte după vârsta de 6 ani, fără dureri extreme și fără prea multe icnete și nu am avut nici un stres cu asta. Bașca lui Luca, primul dinte de lapte l-a scos stomatologul, pentru că așa s-a nimerit vizita programată la el. A fost un prilej in plus de a discuta despre importanta dintilor si a sănătății lor. Dar am scris despre asta si pe blogul meu. In rest, sănătate vă doresc sănătate, fără dureri de dinți 🙂
Laura dintii nu se mai scot. Am aflat si eu asta la primul dinte. Tararaia aia se facea pe vremea noastra din lipsa de info sau nu stiu de ce. Nu este nevoie pentru ca radacina se resoarbe de fapt si dintele pur si simplu cade sau se “rupe” la un moment dat … dar de fapt nu se rupe :). Noi ne-am speriat de moarte cand a venit Vlad (6 si 2 luni) cu sange in gura si cu dintele in palma … in capul meu era doar chirugie … Probabil ca daca clatinarea creeaza discomfort mare, poti merge cu ea la stomatology sa I-l extraga, dar nici nu va simti (si Vlad a avut unul extras pentru ca nu mai cadea iar cel nou deja se itise in spate – btw asta e urgenta stomatologica; eu nu am stiut si acum ca scriu ma gandesc ca probabil de aia noua ni-i scoteau cu ata sau clanta de la usa).
Primul dinte de lapte il am intr-o cutie rotunda, din plastic transparent. E de la bunicul.de care e colectionar de monede si intr-o cutie din asta incape exact o moneda de 1,- EUR. Al doilea e inca intr-o punguta cu zip. Sunt singurii pana acum si au fost extrasi fiindca cei noi erau deja aparuti dar cei vechi nu se msicau deloc. Nu am zis nimic de Zana Maseluta si nici nu a fost mai speciala ziua respectiva. Mai am pe undeva o lista in care am trecut langa o schema cu dintii, ordinea in care i-au aparut cei de lapte. Dar uite ca e subiect de blog poate si la noi…….
Fix aseara am avut primul eveniment de gen. Nu ma asteptam sa fie atat de usor (Didi, cel mare, e destul de vaicaret si panicard), dar se clatina de ceva timp, o luna-doua, si l-am invatat sa il hatane el usor-usor, pana o sa ramana cu el in mana. De cateva zile se mai tinea doar intr-un coltisor, era aproape desprins si aseara l-am intrebat daca il poate scoate. L-a scos foarte natural, i-a curs un pic de sange, dar nu s-a speriat, nu l-a durut deloc. Nu isi mai incapea in piele de mandrie, l-am pus sub perna, s-a culcat repede, nerabdator, stiind ca la noapte vine zana Maseluta sa ii lase un ban in loc. In miezul noptii a venit nauc si fericit sa ne arate ca zana ii lasase zece lei si un pachetel de guma de mestecat (isi dorea de ceva timp, vazuse la alti copii si inca nu ii dadusem/luasem). E in al noualea cer si deja a gasit urmatorul dintisor care se clatina. 🙂
P.S. Are 6 ani si 5 luni, dintisorii de lapte i-au iesit tarziu. Cel de carne nu se vede, a ramas ditai gaurica. Pe cel pe care l-a luat zana il pastrez, intr-o cutiuta, pe urmatorii nu cred, totusi..
Noi pastram dintisorii in niste cutiute de chibrit…nici mie nu imi plac prea mult, dar vad ca cei mici sunt incantati de ei..probabil simt ca e ceva al LOR…cu cea mica suntem in plin proces de crestere a numarului de dinti din cutiuta….sa vedem cat ne va tine colectia dintilor…
Noi ii pastram, copiilor le place sa-i ceara si sa se uite la ei periodic. Dintii lui Vlad i-am infipt in 2 maxilare de plastilina, facute de noi, in ordinea in care au fost in gura. N-am inclus-o pe Zina Maseluta deloc, stiu ca e o traditie draguta, dar baiatul nostru este super pragmatic, n-a crezut niciodata in niciun personaj (poate in afara de MC).
Natalia, ce idee grozava cu maxilarele din plastilina Parca imi place mai mult sa dau un aspect stiintific povestii, desi nu ma deranjeaza nici Zana Maseluta, e ceva dragut, magic. Si-asa copiii nostri sunt copii mult prea putin timp.
Sa vezi ce mult le place sa se uite la radiografiile panoramice, facute acum ceva timp, in care se vad perfect toti dintii permanenti, pregatiti sa iasa. Sint imensi fata de cei de lapte.
Eu nu as pastra dintii, mi se par aiurea de tot:D, in timp par asa…morti. Cand eram copil si eu ii aruncam peste casa :).
[…] nişte chestii, de acum aproape un an le ţineam ascunse la mine în sertar. Mai întâi i-am dat săculeţul cusut şi brodat cu drag de Delia, ca să pună dinţişorul în el să se asigure că, fiind aşa […]