Începând de azi voi avea o nouă colaboratoare pe blog, o colaboratoare pe care mă strădui de ani de zile s-o aduc, pentru că face nişte călătorii gastronomice minunate şi mai şi găteşte nişte reţete spectaculoase, dar Alina, prietena mea din adolescenţă, e zeiţa procrastinării, aşa că până acum n-am reuşit s-o conving să-mi scrie şi să-mi fotografieze ceva 🙂 De un an de zile Alina e vegetariană şi când ne vedem pe mess (pentru că locuieşte în altă ţară) mi se laudă mereu cu prăjiturile raw vegane şi reţetele vegetariene pe care le găteşte. Dar mai bine s-o las pe ea să se prezinte.
Articolul conţine în mod exclusiv opiniile Alinei
De un an de zile am devenit vegetariană, cu momente în care sunt chiar şi vegană, deşi ca stil de viaţă, a fi vegan e mult mai complex. Cei care sunt vegani renunţă, de obicei, şi la a cumpăra produse din piele şi tot ce ţine de animale, chiar uneori se renuntă şi la zburatul cu avionul. Eu nu fac parte din această categorie extremă, mai ales că sunt mai mult vegetariană decât vegană. Cum m-am hotărât să renunţ la carne? În primul rând, din cauza sănătăţii, iar mai apoi am ajuns la concluzia că produsele de origine animală pe care le consumam şi aici în special carnea, au ajuns sa fie atat de nocive încât m-am hotărât să renunţ. Bineînţeles că nici legumele şi fructele nu sunt ferite de a fi nocive, mai ales cele intoxicate cu atâtea pesticide. Dar, şi aici e mai bine sa scriu un DAR cu literă mare, mă mint că totuşi dacă le spăl sau cumpăr produse organice locale, trăiesc mai sanatos. E, cum am mai specificat, o decizie personala şi nu doresc să conving pe nimeni să nu mai mănânce carne.
Efectele vegetarianismului:
De când am devenit vegetariană mă simt d.pd.v. al sănătăţii mai bine, iar când mănânc numai mâncare vegana mă simt fantastic chiar. Dacă mi-a fost greu la început? Poate dacă nu m-aş fi îmbolnăvit subit şi nu aş fi citit cartea lui Andreas Sadlowski- Endlich Schmerzfrei – Der Weg zum Ex-Rheumatiker (În sfârşit fără dureri- drumul spre a trăi fără dureri reumatice) nu aş fi devenit vegetariană/vegană. Dar cum se spune, boala obligă. Prin urmare am început să citesc serios nu numai cărţi ci şi pe diferite forumuri germane, engleze şi româneşti despre ce înseamnă să trăieşti sănătos şi să vindeci anumite boli. Dacă la început mi s-a părut o nedreptate ca la o vârstă tânără să fiu bolnavă, pe măsură ce citeam mai mult şi experimentam reţete vegetariene şi vegane, am ajuns să fiu recunoscatoare. Fără a fi fost obligată, deşi e un cuvânt cam dur, nu cred că aş fi optat pentru stilul acesta de viaţă. Trebuie să specific că, în general, nu mi-a prea plăcut carnea, prin urmare mi-a fost uşor să renunţ la ea. Cred că mi s-a facut poftă doar o dată de carne când făceam grătar, dar asta era la exact o lună dupa ce mă hotărâsem să devin vegetariană. De atunci nu m-a mai apucat nicio poftă legata de carne. În rest, am descoperit că aproape toate reţetele cu carne pot fi transformate în reţete gustoase vegetariene. Dacă a fi vegetarian nu e prea complicat, a fi vegan necesita o bună planificare a reţetelor şi o bună organizare a zilei, căci e mai greu, în afara de salate, să găseşti produse vegane la tot pasul. Mai ales când lucrezi, trebuie sa planifici totul din timp, iar planificarea şi organizarea nu sunt lucruri care să-mi stea în fire în mod natural 🙂
Laura, pe care o cunosc de când aveam amândouă 15 ani, m-a rugat să contribui la blogul ei cu reţetele vegetarine pe care le gătesc, aşa că încep, în forţă, cu ceva dulce.
Acum câteva zile am vazut poza unei prajituri raw vegane cu banane (reţeta originală a Gratielei Carmen o găsiţi aici) şi m-am îndrăgostit de ea. M-am uitat la ingrediente şi am observat că nu le am pe toate, prin urmare am improvizat iar reţeta finală a fost urmatoarea:
¼ cană nuci, pe care le-am înmuiat 8 ore. În mod normal le puteţi lăsa peste noapte şi pregăti a doua zi.
½ cana nuci de migdale, înmuiate 6 ore
½ cană de nuci braziliene, înmuiate impreuna cu migdalele
½ cană de nuci caju, şi ele înmuiate 6 ore
½ cană vişine uscate, dar puteţi pune stafide (în reteta originală se folosesc stafide, dar nu aveam în casa) amestecate cu 8 curmale, puse şi ele la înmuiat 6 ore
3 linguri de sirop de arţar, nu am avut sirop de agave şi prin urmare am optat pentru cel de arţar, sau oricare alt îndulcitor. Puteţi pune sirop de arţar/de agave după dorinţă, mie nu îmi plac prăjiturile prea dulci, mai ales că bananele şi curmalele sunt şi ele dulci.
4 banane dintre care 2 mixate în compozitie şi 2 pentru a fi puse întregi
2 linguri de seminţe de chia, se pot înlocui cu tărâţă de psyllium (6 lg.) dar eu nu am avut în casă
3 linguri de cacao, eu am avut în casa cacao raw
Eventual câteva linguri de lapte de seminţe (eu am folosit lapte de susan)
Iar pentru decor se poate opta fie pentru nucă de cocos, fie pentru fructe de padure, aşa cum am avut eu.
Prepararea prăjiturii e extrem de simplă, partea cea mai grea sau care ia cel mai mult timp e înmuierea nucilor.
Blatul
Intr-un blender cu mare putere (eu sunt fericita posesoare a unui Thermomix, de care sunt tare încântată) se pun nucile şi semintele şi se mixeaza scurt, ca astfel sa se simta bucăţile de nucă. Apoi am mixat curmalele şi vişinele, tot scurt, cu Thermomixul mi-a luat poate 2-3 secunde la viteza 9, dupa care am pus cele 2 banane, siropul de arţar si pudra de cacao. Eu mai avusesem 3 linguri de lapte de susan pe care l-am adăugat la compoziţie. Daca amestecul e prea vârtos, mai puteţi pune câteva picături de lapte de seminte, apă sau chiar suc de portocale. Dupa ce am facut compoziţia, am uns o tavă cu un pic de ulei de susan presat la rece şi am pus jumatate din compozitie în formă, pe care am întins-o bine. Apoi am tăiat cele 2 banane rămase, pe lung, şi le-am aşezat peste compoziţie (puteţi pune chiar 3 banane) iar apoi am pus cealaltă jumatate de compoziţie peste ele şi am nivelat frumos.
Decor
In reţeta originală s-a decorat cu nucă de cocos, dar eu nu aveam în casă şi prin urmare am optat pentru fructe de pădure şi cacao. Vasul cu prăjitura se dă la frigider pentru 2 ore şi apoi se savurează cu cei dragi. Pofta bună!
Sa se mentioneze ca trebuie impartit la 4, cel putin (portii sau persoane)! Ca la cat de buna iese … n-ar fi nici o provocare sa fie inghitit pe loc, ceea ce n-ar fi chiar indicat, pentru anumite rotunjimi, de prin anumite parti :))
Altfel … jos palaria pt info si mai ales pentru atitudine!
Si felicitari pentru longevitatea prieteniei!
Multumesc, Andreea! Trebuie sa mai mentionez ca cele mai longevive prietenii ale mele au 30 de ani 🙂 Oameni cu care ma stiu de-o viata, propriu zis. Si au trecut prin multe furtuni si au rezistat 🙂 Sper sa va placa noua rubrica.
Ce frumos!! Ma bucura prezenta Alinei pe blogul tau, Laura!! Un motiv in plus sa te citesc in continuare … Retetele raw vegane m-au fascinat mereu si mai cochetez si eu cu ele, mai ales in zilele de post.
PS: M-a amuzat teribil “definitia” Alinei: “zeita procrastinarii”. I se potriveste atat de bine :))
[…] Despre Alina şi reţetele ei v-am povestit aici. […]