Creditul de refinanţare cu ipotecă

Dacă aveţi deja un credit ipotecar şi vă bate gândul să-l refinanţaţi, vă avertizez că vă înhămaţi la un proces foarte lung şi costisitor. Să aveţi destui bani pregătiţi pentru toate taxele şi, în plus, pentru situaţii neprevăzute. Creditul de refinanţare nu presupune doar transferul banilor dintr-o bancă în alta, ci un şir lung de procese care vă macină nervii şi vă mănâncă timpul.

Să spunem că aplicaţi la un credit de refinanţare cu ipotecă. Primiţi acordul financiar şi acordul juridic după ce depuneţi toate actele. Primul pas e evaluarea apartamentului care costă undeva de la 440 de lei în sus, ca medie. Eu am plătit evaluarea de două ori, pentru două bănci diferite, la diferenţă de o lună! Cereţi de la bancă lista evaluatorilor agreaţi, daţi-le mail să le cereţi oferte de preţ şi alegeţi costurile cele mai mici. Eu am primit răspunsuri cu oferte cuprinse între 380 de lei şi 200 de EUR, deci am avut de unde alege! Dacă evaluatorul nu evaluează apartamentul/casa la suma de care aveţi nevoie (valoarea creditului plus încă 15-25% în funcţie de condiţiile băncii – când am luat eu credit de refinanţare, Alpha avea cea mai avantajoasă ofertă la refinanţări, nu ştiu dacă mai e valabil şi acum, cercetaţi, cercetaţi înainte să vă înhămaţi la aşa ceva), aşa cum mi s-a întâmplat mie, atunci va trebui să vă faceţi luntre şi punte să acoperiţi diferenţa (fie printr-un alt credit de nevoi personale, dar atenţie! pentru că s-ar putea după aceea să nu vă mai încadraţi la ipotecar, fie apelând la bunăvoinţa prietenilor şi rudelor). De asemenea, banca va solicita şi un extras de carte funciară de informare, extras care costă aproximativ 40 de lei (se solicită prin intermediul unui notar de către bancă).

Să zicem că v-a ieşit evaluarea şi e ok. Urmează ca instituţia bancară care vă acordă creditul să solicite băncii la care aveaţi vechiul credit un acord de refinanţare precum şi un acord de instituire de ipotecă de rang doi pe imobil. Aceasta ipotecă de rang doi va deveni ipotecă de rang unu după ce se vor stinge datoriile către vechea bancă. Emiterea acestui acord costă de la 30 de euro în sus, în funcţie de bancă. Îl ridicaţi voi personal, cu semnătură şi îl duceţi la noua bancă.

După ce aveţi acest acord, se mai solicită încă un extras de carte funciară necesar pentru încheierea contractului de credit (tot vreo 40 de lei, notarial, nu vă plimbaţi voi după el). În funcţie de bancă, se mai achită şi un tarif de arhivă electronică (la noua bancă) – la mine a fost 70 de lei.

Se semnează contractul de credit, se achită taxele notariale (la mine au fost aproximativ 1500 de lei pentru un credit de 45 000 de euro). Se face transferul de bani din noua bancă în vechea bancă (nu mai ştiu cât au fost comisioanele, dar ştiu că a mai trebuit să pun eu o diferenţă de vreo 30 de euro).

Acum începe dansul cu vechea bancă: trebuie să închidă creditul, să te şteargă din arhiva electronică, să radieze ipoteca şi să-ţi emită o adresă de închidere a creditului. Am mai scos din buzunar undeva la vreo 300 de lei, mai exact: 20 de lei taxă de radiere, taxa ANCPI pentru obţinerea extrasului – 20 de lei, onorariul notarului care s-a ocupat de asta – 162 de lei, taxă către ANCPI pentru radierea ipotecii 60 de lei.

După ce vechea bancă îţi eliberează hârtiile doveditoare pentru radierea ipotecii (pe care le duci la noua bancă), mai trebuie să soliciți printr-un notar un extras de carte funciară în care să apară faptul că ipoteca de rang doi a devenit ipoteca de rang unu (pe care îl duci tot la noua bancă). Tot vreo 30-40 de lei.

La toate astea se adaugă, desigur, drumurile la bănci, zecile de copii după n-şpe mii de documente, adeverinţele de salariu care tot expiră şi trebuie refăcute şi antidepresivele luate ca să nu daţi în cap cuiva pentru că a uitat să vă mai ceară ceva sau se mişcă prea încet 😀 Şi după aceea, gata, puteţi începe să vă “bucuraţi” de rata mai mică şi de datoriile mai mari liniştiţi, doar că va trebui să faceţi lunar drumul la altă bancă pentru a vă plăti ratele 🙂

Şi nu uitaţi să lucraţi cu un broker de credite dacă doriţi să vă scutiţi măcar de câteva bătăi de cap.

Notă: informaţiile de mai sus sunt orientative (şi descurajatoare, ştiu 😀 ). Doar o persoană avizată (ofiţer de credite bancare, broker de credite, avocat) vă poate explica procesul în detaliu, în mod corect.