Aperitive rapide pentru party

Acum două săptămâni a fost ziua mea şi pentru că mi-am luat, în sfârşit, masă, am vrut să invit la mine câteva prietene. Singura problemă era că am doar masă, nu şi scaune 😀 aşa că mâncarea trebuia să fie de genul care se mănâncă repede, pe braţe, şi nu chestii de tăiat cu furculiţa şi cuţitul. În doi timpi şi trei mişcări am gândit un bar de aperitive variate care să mulţumească şi tradiţionaliştii dar şi pe cei care sunt dispuşi să încerce ceva nou.

Ca preambul: am descoperit că nu prea am platouri de servire, însă am scotocit peste tot şi m-am descurcat cu nişte farfurii mai ochioase, două tocătoare, un platou cu picior pentru prăjituri şi nişte găletuşe din inox. Practic aproape orice vas merge la servire dacă aranjaţi frumos mâncarea în el.

După ce am făcut nenumărate liste şi listuţe, masa finală a arătat aşa:

Coşuleţe cu cremă de brânză şi somon afumat. Am cumpărat coşuleţele gata făcute din Cora (vreo 7 lei 24 de bucăţi), am pus în ele cremă de brânză frecată cu mărar proaspăt şi pe deasupra bucăţele de somon peste care am stors lămâie (La Lidl au un somon afumat foarte bun şi la un preţ care bate, de departe, celelalte hipermarketuri). Am decorat cu o felioară de castravete. Coşuleţele astea sunt foarte faine, merg umplute cu o grămadă de chestii: cremă de urdă, pastă de peşte, zacuscă, salată de ton, salată de vinete, icre, fasole bătută etc

O salată de valeriană, avocado, piept de pui făcut la cuptor cu roşii uscate şi ardei gras. Pieptul ăla de pui trebuie să fie mai întâi bruschette, apoi ruladă şi până la urmă a ieşit salată. Dacă acum câţiva ani m-aş fi stresat înfiorător că nu-mi iese ceva, acum pur şi simplu am improvizat din mers cu ce am avut şi am decis că nu merită să mă stresez deloc. Dacă nu ies bruschette pentru că nu găsim pesto, facem ruladă, dacă nu iese rulada pentru că am cumpărat greşit pieptul de pui, atunci facem salată. Dacă iese prea picant puiul la cuptor, punem ingrediente care domolesc iuţeala. Salata a ieşit minunată!

Prosciutto cu melone în variantă proprie, în sensul că prosciutto n-a fost chiar prosciutto, ci o şuncă uscată nemţească (Schwarzwald Schinken sau ceva de genul, de la Lidl, e o şuncă delicioasă, eu o ador). Copiii au mâncat pepenele şi adulţii carnea 😀

O salată de ouă cu ouă fierte tocate cubuleţe, ceapă verde, sos din maioneză+smântână şi zeamă de lămâie, sare, piper. Servită pe felii de pâine prăjită cumpărată de-a gata (marca Mulino Bianco de la Mega Image). Salata asta a fost preferata Elizei care m-a rugat să mai fac, în condiţiile în care ea nu prea mănâncă ouă în mod normal.

Salată caprese cu mini mozzarella şi roşii cherry de diferite culori, cu sos din ulei de măsline şi busuioc proaspăt.

Pentru tradiţionalişti, am mai avut şi un platou cu două tipuri de brânză românească (telemea de vacă şi brânză veche de oaie) la care am asortat roşii proaspete şi ceapă verde. Iar pentru că mie îmi plac măslinele picante la vinul sec, am avut şi un mic platou cu măsline picante cu ierburi aromate.

De băut am avut un vin roze şi apă/răcoritoare. Gheaţa am cumpărat-o la pungă, nu am stat să mă stresez să o fac eu mai ales că nici nu prea am loc la congelator. E destul de ieftină o pungă mare de gheaţă şi e suficientă pentru cel puţin 20 de oameni. Deşi nu se cuvine, în general la petreceri, am avut farfurii şi pahare din carton ca să evit spălatul vaselor de după, mai ales că a doua zi urma să plec într-o călătorie şi voiam să mă odihnesc puţin.

Pe masă am avut o faţă de masă albă, cu un table runner verde (dreptunghi de pânză care se pune de-a lungul mesei, pe mijloc), ca decor o tavă albastră cu statuete şi bucheţele de lavandă, iar de o parte şi de alta a tăvii am înşirat nişte litere pe care le-am primit cadou de ziua mea şi care formează cuvântul HOME.

La desert am avut tortul meu preferat, mousse de ciocolată cu fructe de pădure, de la Marriott, unde fac nişte torturi absolut delicioase. Mă tem că nu am nicio poză cu el, ne-am grăbit să-l mâncăm şi nu i-am mai făcut.

Pozele nu sunt foarte reuşite pentru că le-am făcut la bucătărie în timp ce preparam totul, însă sper să vă facă poftă şi să vă convingă să împrumutaţi ideile mele atunci când aveţi de pregătit aperitive pentru o petrecere. O singură poză am reuşit să fac în sufragerie, cea de sus, pentru că mi-a fost jenă să stau să pozez de faţă cu invitaţii. Evident, cea mai mare satisfacţie a mea a fost să văd la final masa aproape goală, semn că invitaţilor le-au plăcut gustările mele.

Alte idei de aperitive aici.