În concediu – vila Royal şi staţiunea Eforie Nord

Articol valabil pentru sezonul estival 2015

Anul acesta eram nehotărâtă cu privire la unde să merg la mare, îmi doream linişte şi relaxare, aşa că am acceptat sugestia unei prietene şi am rezervat o cameră la o vilă din Eforie Nord, vila Royal. Din păcate, cu liniştea şi relaxarea n-a fost să fie, deşi condiţiile de cazare au fost bune şi nu am multe să le reproşez, cu excepţia preţului cam piperat. Pentru 9 nopţi, cu pat extra inclus, am plătit 1238 de lei, fără mic dejun sau altceva inclus în preţ (practic dublu faţă de anul trecut la Jupiter şi fără mâncare).

Amplasament

Vila Royal se află la 30 de secunde de plajă, practic traversezi promenada (aglomerată şi pe care circulă nestingherite maşini deşi, teoretic, este pietonală) şi eşti pe plajă. O mare bilă albă din punctul acesta de vedere pentru că nu trebuia să mă car cu n-şpe paporniţe până nu ştiu unde. Ştiţi cum e la mare cu copii: prosoape, cearşaf, jucării de plajă, loţiuni, costume de baie de schimb etc etc. În primă fază am fost bucuroasă că am cameră la etaj cu privire spre lac, am crezut că va fi foarte linişte. Din păcate, m-am înşelat. În fiecare noapte au urlat manele şi alte soiuri de muzică de petrecere de pe undeva, de cu greu am reuşit să adorm. Partea frumoasă e că orientarea spre lac a făcut să fie răcoare şi plăcut în cameră deşi un aparat cu ultrasunete pentru ţânţari n-ar fi stricat.

Condiţii de cazare

Bile albe (şi scrobite)

Am primit o cameră curată, cu lenjerie de pat albă – e lucrul pe care îl apreciez cel mai mult la o pensiune pentru că pe lenjeria albă se vede imediat dacă ceva e în neregulă. În plus, era lenjerie din pânză tare, apretată şi călcată, nu din material din acela şifonat şi înflorat de nu ştii niciodată dacă e curată sau nu. Camera avea aer condiţionat funcţional, televizor şi un mic frigider. Baia era foarte mică, duşul foarte strâmt, abia aveai loc să te învârţi în el, însă am avut apă caldă (fierbinte, chiar) la orice oră.

Bile gri (hai să nu zic negre, să fiu mai indulgentă anul ăsta)

Dulapurile din camere erau foarte nepractice: nu aveau rafturi decât în partea de sus, aproape de nefolosit pentru că erau foarte înalte pentru mine şi în rest bară pentru umeraşe. Pentru pensiunile de la mare, cele mai utile sunt cele cu rafturi multe pentru că ai multe lucruri de pus pe ele şi mai puţine de atârnat.

Pe balcon nu exista uscător de rufe şi când am întrebat de el la recepţie, doamna respectivă s-a uitat la mine de parcă cerusem uscător de păr (o altă raritate la mare unde lumea se udă pe păr…) şi nu un banal uscător de rufe. Nu înţeleg cum e posibil ca la mare să nu existe uscătoare de rufe în pensiuni, când vii zilnic cu prosoape şi haine ude pe care trebuie să le întinzi undeva. Noi nici pe balustrada balconului nu le puteam pune pentru că le lua vântul 😀 Deci anul viitor pun în bagaj uscător portabil (îmi iau când va fi la ofertă la Lidl) şi cârlige de rufe.

Se făcea curat cam în fiecare zi, deşi nouă în ultimele trei zile nu ni s-a mai făcut şi nici nu s-a înlocuit hârtia igienică. Dacă aveţi copii mici nu luaţi camere la etaj, scările sunt foarte înguste şi abrupte.

Posibilităţi de luat masa

În staţiune sunt multe restaurante de tipul “împinge tava” cu mâncare variată şi la preţuri bune. Relativ aproape există şi un supermarket Lidl de unde noi ne-am mai luat apă, fructe, legume, gustări, tricouri cu minioni 😀 şi diverse alimente pentru micul dejun şi sandvişuri. Există şi restaurante, am testat restaurantul La Stuf de pe plajă şi restaurantul Chandellier din staţiune pe care îl ştiam din 2011 când mai fusesem la ei, ambele destul de ok cu mâncarea şi servirea.

Staţiunea

Absolut înfiorătoare. Deloc nu mi-a plăcut. Foarte aglomerată şi gălăgioasă, vânzătorii de porumb/gogoşi cu repertoriul lor poetic te chiaunesc din zori şi până seara, plaja e plină de tot felul de “mici întreprinzători” cu poze pentru copii, cu Mickey încotoşmănaţi în costume călduroase la 40 de grade, cu ponei, cu pietre ponce şi nămol, cu “pantofi sport bărbaţi şi femei” etc etc. Extrem de obositor pentru psihicul meu care urla după linişte şi pace. Eliza s-a distrat foarte tare, e primul an în care înoată bine, aşa că a profitat de vremea bună şi de zilele fără valuri mari ca să stea în apă după placul inimii. În ultima zi ne-am plimbat şi cu vaporaşul, nimic spectaculos, dar ea s-a bucurat de “croazieră”, cum o defineau pompos cei care îi făceau reclamă. În rest am consumat cantităţi industriale de îngheţată (în special de la maşinuţa de îngheţată de pe plajă, cu o îngheţată foarte bună), churros (un soi de gogoşi mexicane lunguieţe cu sos de ciocolată alături pe care le voi visa şi noaptea, aşa bune erau), gogoşi inele cu tot felul de toppinguri, îngheţata viitorului (un soi de biluţe mici de îngheţată), porumb fiert şi ciorbă de pui a la grec pentru care Eliza şi-a descoperit pasiunea de curând. Nu s-a documentat nicio problemă cu burta, nici la copii, nici la adulţi, indiferent ce am mâncat. La Eliza nu ştiu dacă de la prebioticele pe care i le-am dat preventiv sau pur şi simplu toată mâncarea a fost ok, în ciuda “abuzurilor” de dulce şi gustărele pe care le-a făcut în concediu.

Recomand Eforie Nord doar dacă sunteţi pe xanax/extraveral sau în extra-sezon, altminteri, nu. Am avut un concediu foarte plăcut, în special datorită companiei şi a faptului că a crescut Eliza şi ştie să înoate (yey, ce bine e în vacanţă cu un copil mare!) dar nu pot spune că m-am întors odihnită. De fapt, am şi uitat de ce cândva concediul se numea “concediu de odihnă” că de odihnit nu prea m-am mai odihnit în ultimii 8 ani aşa….

Despre Eforie Aqua Park unde am petrecut o zi, în alt articol 🙂