Am testat această reţetă de biscuiți pentru căței ieri cu ocazia întâlnirii dintre Laura Baban (autoarea cărţilor cu Domnul Tic) şi cititorii, de la SanThe Fitoceainărie. Voiam să ducem şi noi ceva drăguţ, pentru că eram sigură că toţi cititorii îi vor răsfăţa pe Laura şi pe Tic cu cadouri şi voiam să fie ceva deosebit, făcut de mine şi de Eliza cu tot dragul. Am făcut două pungi, una pentru Tic al Laurei şi una pentru Lola Veronicăi.
Forma de decupat am cumpărat-o anul acesta dintr-un magazin din Germania, cu gândul să fac de Crăciun mici trataţii pentru patrupedele prietenilor mei, ca nu numai oamenii să fie răsfăţaţi. Elizei i-a plăcut foarte mult ideea de a face biscuiţii şi de a-i ambala frumos şi m-a ajutat atât la decupat biscuiţii, cât şi la decorat pungile, cu eticheta în formă de os, pe care a decupat-o, a scris-o şi eu am ştampilat-o cu ştampila cu lăbuţă.
Ingrediente: 1 cană de unt de arahide, 1 cană de lapte degresat, 2 căni de făină integrală (eu am folosit de secară) şi 1 lingură de praf de copt. Unul de arahide se mixează cu laptele. Separat se amestecă făina cu praful de copt. Amestecul se toarnă peste compoziţia de lapte şi arahide şi se mixează uşor până se leagă. Apoi se frământă energic timp de un minut, cu mâna, până se adună într-o bilă.
Se pudrează masa cu făină, se pune aluatul şi deasupra o folie de plastic. Se întinde aluatul, se decupează şi se transferă cu grijă în tava de copt. Nu se umflă tare la copt, aşa că puteţi înghesui “oasele” fără griji. Din compoziţia asta mi-au ieşit 60 de biscuiţi, dar probabil depinde şi de forma de decupat. Se coc 15-20 de minute în cuptorul preîncălzit la 180 de grade.
Nu uitaţi să puneţi pe verso-ul pungii şi lista de ingrediente şi să consultaţi stăpânii animalelor pentru a şti care sunt alimentele permise acestora. Eu am căutat în mod expres o listă ca să mă asigur că ingredientele sunt sigure pentru căţei; în fond, nu putem crede tot ce găsim pe net, oricât de drăguţ ar fi.
Aşa am aflat că aluaturile cu drojdie nu sunt benefice pentru câini, că nu au voie lactate în cantităţi mari şi nici sare sau zahăr. Din fericire, aceşti biscuiţi nu conţin sare sau zahăr, laptele e degresat şi în cantitate mică, iar aluatul e pe bază de praf de copt. Deci, teoretic, sunt siguri. Eliza a şi gustat aluatul, a zis că e ok 😀
Şi lui Tic, şi Lolei le-au plăcut mult biscuiţii:
Super! Noi ne-am impotmolit. Trenurile circula ff rau de cateva zile pe ruta v- bucuresti. Mi-a fost teama sa plec d-acasa cu toti trei.Sotul are o perioada f incarcata la serv, masina am vandut-o…s-au dus toate planurile noastre.
Ioan a plans efectiv cand i-am zis ca nu putem merge. Sper sa ma revansez tura urmatoare, pt ca tare mila mi-a fost de el. II pregatise lui Tic doua cadouri din lista pe care si-o facuse pt Mos Craciun (capul de dus si zgarda fara fir :)) ) Mai bine nu-i spuneam…toata luna august a numarat zilele, iar marti i-am zis ca e posibil sa nu putem ajunge. Ne cerem scuze prin intermediul blogului tau lui Tic si Laurei, tie si Elizei 🙁
Îmi pare rău că n-aţi ajuns dar e mai bine, să ştii că pe noi ne-a prins o ploaie la final, de mamă-mamă! Şi eram destul de subţire îmbrăcate, că plecaserăm de acasă în ţinute de vară.
Ce drăguț!! Ar trebui să-i facem și noi – se apropie aniversarea cățelușei noastre mai mari. Dar sigur, vom înjumătăți cantitatea.
Și cățeilor le-au plăcut biscuiții voștri? 🙂
Da, foarte mult, i-ar fi mâncat pe toţi dacă i-ar fi lăsat stăpânele lor 🙂
zici tu ca-s doar pt catei? :d. cred ca m-as fi batut parte-n parte cu ei pt un os d-asta 🙂
Veronica chiar a gustat unul si a zis ca sunt buni. Doar ca se simte ca n-au zahar, untul de arahide nu prea e dulce de la mama natura. Ca sa-i faci pentru copii ar trebui sa pui zahar brun, care e cea mai buna pereche pentru untul de arahide.