Vă mai amintiţi povestea şoricelului speriat de un “animal imaginar” pe nume Gruffalo, care se dovedeşte a fi real, în cele din urmă, dar cam naiv? Ei bine, cartea aceea are şi o continuare, Puiul lui Gruffalo. De data asta, fetiţa lui Gruffalo este cea care se teme de un uriaş animal imaginar care se dovedeşte a fi, de fapt, un biet şoricel isteţ.
Vom citi această carte azi când vom merge şi la un concert de colinde susţinut de o colegă de-a mea la Biserica Luterană. Am inclus Puiul lui Grufallo în calendarul de Advent al cărţilor de Crăciun deoarece acţiunea se petrece iarna. Tatăl Gruffalo şi cu fetiţa Gruffalo dorm în peşteră, la căldură, în timp ce afară s-a aşternut o iarnă geroasă şi pădurea e acoperită de zăpadă. Curioasă să descopere dacă şoarecele mare şi rău chiar există, micuţa Gruffalo porneşte într-o plimbare prin pădure. Se întâlneşte cu aceleaşi animale cu care s-a întâlnit prima oară şoarecele, vulpea, bufniţa şi şarpele şi, în cele din urmă, îl întâlneşte pe şoricel în faţa vizuinii sale. Dacă vă uitaţi cu atenţie la ilustraţii, veţi vedea că şoarecele construise chiar şi un gruffalo de zăpadă în faţa locuinţei sale (poate facem şi noi unul dacă primim puţină zăpadă iarna asta).
Şoarecele reuşeşte să fie la înălţime şi de data asta şi îşi salvează pielea speriind-o pe micuţa Gruffalo care o ia la goană să se pună la adăpost în peştera unde doarme părintele ei. Cred că ajunge la concluzia că aventurile sunt binevenite atunci când te roade curiozitatea, dar tot acasă în siguranţă e mai bine, lângă cei care te iubesc 🙂
De obicei, în preajma sărbătorilor de iarnă, unele posturi de televiziune difuzează animaţia Puiul de Gruffalo, dacă îl găsiţi pe undeva să-l urmăriţi împreună cu cei mici, este foarte frumos. Dacă nu, îl găsiţi integral, dublat în română pe trilulilu.ro. Traducerea din film diferă puţin de cea din carte, dar e la fel de reuşită, deşi în carte se respectă mai bine cadenţa poeziei (poetul Florin Bican a făcut şi de data asta o treabă excelentă). Vocea povestitoarei este nemaipomenită, actriţa Cătălina Mustaţă, cu vocea ei perfectă de National Geographic, a fost o alegere inspirată pentru dublarea filmului.
Voi ce mai citiţi, ce-aţi mai citit cu tematică de iarnă şi Crăciun?
Edit 18.12.2015: o fotografie de la minunatul concert de colinde la care am asistat. O pun aici ca să nu uit ce activităţi am făcut şi voi mai actualiza şi alte postări din calendarul de Advent, ca să vă arăt activităţile făcute.
Cum ti-ai dat seama ca e fetita??? :))
De anul trecut , de cand ai prezentat cartea ne-am uitat si noi la animatie, dar nu mi-a trecut prin ca ca puiul e fetita. :)). Si nici Ana, care e cu ochii in patru nu cred c-a sesizat :)). Ce mi-o fi scapat? 🙂
Ia sa ne mai uitam azi, poa se vede din alt unghi :))
P.S: am cdat si eu “Bunul dinozaur”-cartea pt Ioan, filmul inca nu l-am vazut
Cartea ti-a scapat :))) In carte e specificat clar genul personajului.
Pai daaaa, pt c-asteptam sa o pui tu la bataie :)).
Urma sa organizezi un concurs atunci parca a.
si apoi am uitat de ea :p
Da, trebuia s-o primesc în dublu exemplar, că o comandasem şi eu şi o mai comandase cineva pentru mine. Dar până la urmă exemplarul dublu n-a mai ajuns la mine 🙂