(P) Muşchiuleţ cu sparanghel din colecţia de reţete Groupama

Dacă o să aveţi răbdare să citiţi articolul totuşi, o să vedeţi că nu vă vând nimic (ci vă dau un premiu 😀 ), chiar dacă am P în titlu, doar vă relatez povestea unei după-amieze cu peripeţii, în care am încercat să gătesc, la provocarea Groupama, o reţetă dintr-o carte de bucate compilată de ei, şi care conţine reţete făcute de copiii angajaţilor lor, împărţite pe categorii de vârstă, reţete sănătoase şi gândite astfel încât să fie uşor de preparat de către copii, cu ajutorul părinţilor. Înainte de a fi publicate, reţete au primit girul a două personalităţi din zona de sănătate & mâncare, Mihaela Bilic şi Adrian Hădean. De altfel, din carte eu am ales chiar o reţetă de-a lui Adi Hădean, deoarece părea simplu de făcut şi cu ingrediente puţine. Aveam, evident, să descopăr că nimic nu e aşa de simplu cum pare la prima vedere.

Am ales reţeta de muşchi de porc cu sparanghel pentru că muşchiuleţul de porc e carnea mea preferată, de departe. Nu e scumpă, e slabă (nu-mi place carnea grasă) şi e extrem de versatilă, se poate găti în nenumărate feluri. Pe lângă muşchiuleţ, mai aveam nevoie de sparanghel, două mandarine, un sfert de mango, zeamă de lămâie şi de portocale, ulei de măsline, unt, sare, piper şi zahăr pentru condimentat. Majoritatea acestor ingrediente le am aproape în permanenţă în casă (mango e unul dintre fructele noastre preferate), cu excepţia sparanghelului pe care îl cumpăr foarte rar (deh, preţul e cam prohibitiv).

Muşchiuleţul l-am cumpărat de luni seara, l-am condimentat cu sare, piper şi zahăr cum scria la reţetă, l-am uns cu ulei şi zeamă de portocale, l-am înfăşurat în folie şi l-am băgat la frigider la marinat. Ideea de a marina carnea patru zile la frigider pe mine m-a cam speriat, mi se pare mult, eu mai mult de 12 ore n-aş recomanda. Am stat întruna stresată că se va strica sau că ni se va face rău nouă după ce-l vom mânca. Din fericire, nu s-a întâmplat asta, dar nu cred că mai repet experienţa marinării îndelungate.

Ieri când a venit Eliza de la şcoală, am zis să ne apucăm de treabă. Ce să ne apucăm, că se tăiaseră gazele, aşa că Eliza mi-a zis că ea se culcă până vin gazele şi am rămas doar eu pe la bucătărie să fac sosul. Pentru sos, se pun într-un blender mandarinele curăţate, sfertul de mango, 100 ml ulei de măsline, 30 ml zeamă de lăâmie şi 50 de ml apă foarte rece. Se bâzâie acolo până se omogenizează, chipurile. Ori blenderul meu a fost problema, ori ghinionul, dar nu s-a omogenizat nimic, a trebuit să-l strecor prin sită, apoi am băgat mixerul în el să se mai îngroaşe (nu s-a întâmplat, a rămas destul de subţire) şi am făcut o tonă de vase, pe fundalul bombănelilor Elizei (n-am uşă la bucătărie, din păcate, şi nu putea să doarmă).

Când s-a trezit, ne-am apucat de muşchiuleţul efectiv. L-am perpelit în tigaie pe toate părţile (tăiat în două bucăţi mari, ca să încapă) până s-a colorat, l-am lăsat puţin la odihnit, timp în care am pus o oală cu apă pe foc şi am clocotit 30 de secunde sparanghelul. Apoi am tăiat muşchiul în felii groase, am pus în tigaie 30 de grame de unt şi puţin ulei, plus nişte usturoi (verde, am avut eu) şi am perpelit bine feliile de muşchi. La final, am scos carnea, am aruncat uleiul, am pus zeamă de lămâie să sfârâie în tigaie, am aruncat sparanghelul, l-am învârtit câteva secunde şi apoi l-am scos. Ăsta e pasul pe care îl regret, cred că mă puteam lipsi de acreala suplimentară dată de lămâie, oricum sosul e acrişor. Eliza a montat farfuriile exact ca în poză (mai mult sau mai puţin ) şi le-a făcut şi poze (partea ei preferată 😀 ).

Concluzii: muşchiul ne-a plăcut amândurora. Sosul, ei mai mult, spre surprinderea mea totală. Pe mine nu m-a încântat combinaţia sos rece – carne caldă. Sparanghelul mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă nu-l acream la final, însă cum sunt fan sparanghel, l-am mâncat şi aşa. Eliza a gustat şi a zis: câh! I-am explicat că sparanghelul e un gust “învăţat” şi că trebuie să mănânce de mai multe ori până să înveţe să-i placă. A zis: “ok, sparanghel la tigaie, nu. Care-i următoarea reţetă?”

Îmi place s-o am pe Eliza la bucătărie pentru că e foarte amuzantă. De ajutat, nu mă ajută cine ştie ce, uneori chiar evit să mă “ajute” prea mult pentru că, de obicei, ajung să strâng după ea, însă e distractiv s-o am acolo pe scaun, ronţăind un cartof crud sau strâmbându-se la nu ştiu ce ingredient sau rugându-mă să cumpăr şi eu “floare din aia ca în Italia” (anghinare). Îmi place că e deschisă la gusturi, entuziastă şi glumeaţă, aşa că dacă mai dau greş la reţete, ea mă face să râd de asta, nu să mă întristez. Mereu mi-au plăcut copiii în bucătărie, sunt foarte deschişi şi dornici să înveţe, să guste, să probeze lucruri şi cred că ar trebui ca fiecare familie să-şi facă un obicei din a găti alături de copii (nu tot timpul, evident, când eşti pe fugă şi nu mai ştii ce să pui pe masă, normal că n-ai chef) pentru a-i obişnui cu ingrediente proaspete, variate şi, de preferat, cât mai sănătoase.

Campania de la Groupama merge pe ideea că o alimentaţie sănătoasă (şi obiceiuri de viaţă sănătoase, în general) sunt cheia prevenţiei atunci când vorbim de sănătate. Culmea este că acesta este un subiect inepuizabil, dar insuficient abordat la noi. Chiar aseară am fost la un film pentru copii axat pe asta şi cred că în România încă nu există suficiente materiale şi iniţiative pe tema asta. Încă aud tot felul de enormităţi referitoare la ce ar fi sănătos pentru copii şi ce nu şi cred că sunt necesare mai multe asemenea proiecte. Îi felicit pe cei de la Groupama pentru ideea de a face o carte de bucate în care să apară copiii angajaţilor lor (cu poze şi reţete), cred că Eliza ar fi fost maxim de încântată să fie în locul lor. Pe când o carte de reţete scrisă de copiii bloggerilor? 🙂

Ştiu că v-am mai întrebat dacă gătiţi sau nu cu copiii voştri, dar acum vă provoc să-mi spuneţi care e părerea copiilor voştri despre alimentaţia sănătoasă, ce ştiu ei despre asta, ce consideră sănătos şi ce nu, ce aţi discutat până acum despre asta. Unul dintre cititori va primi un cadou simpatic (culinar – cu elemente din trei categorii: de folosit, de mâncat, de apreciat) de la mine, plus cartea mea de reţete Groupama 🙂 Vă aştept răspunsurile până miercurea viitoare (20 aprilie), ca să vă pot trimite cadoul până de Paşte.