Ghidul copilului la spital este o carte excelentă de care atât copiii cât şi părinţii români aveau foarte mare nevoie. Este scrisă de un psiholog clinician din Baia Mare, Gabriela Papiu, şi se adresează copiilor între 3 şi 8 ani (eu o iau ca etalon pe Eliza, dar cred că pentru unii copii merge şi mai sus).
Este o carte de ţinut la îndemână şi pus în poşetă la orice vizită la medic (fie de urgenţă, fie de rutină), la vizitele la spital, o carte de dăruit copiilor bolnavi sau internaţi, o carte care poate fi dezbătută la grădiniţă sa şcoală la orele de igienă şi sănătate, o carte pe care orice pediatru ar trebui s-o aibă la cabinet în sala de aşteptare, pentru ca cei mici s-o răsfoiască în timp ce aşteaptă să intre la consult sau la diverse proceduri medicale.
Cu ajutorul ariciului Papy, autoarea prezintă copiilor, pe înţelesul lor şi accentuând exact ce îi preocupă cel mai tare (frica de necunoscut, frica de durere) toate etapele unei boli: debutul bolii cu diverse simptome, apoi consultul cu exemplificarea unor proceduri medicale mai des întâlnite – consultul de bază (cu palparea, stetoscopul, otoscopul, aparatul de măsurat tensiunea etc), recoltarea de sânge (cu sfaturi despre cum să faci faţă mai uşor), ecografia, radiografia, fibroscopia, scanarea. Urmează un capitol despre diagnostic şi tratament – acasă sau la spital (internarea) şi diferite tipuri de medicamente şi proceduri (gips, injecţii sau perfuzii).
Stilul repetitiv (e rece dar nu te doare, părinţii vor fi cu tine, e normal să-ţi fie frică) îi va ajuta pe copii să înţeleagă că ce simt ei este perfect normal şi că toţi adulţii din jurul lui înţeleg acest lucru.
Ilustraţiile simple desenate de Alina Conţiş fac acest ghid să fie foarte prietenos şi uşor de consultat de către copii. Văzând instrumentele sau procedurile sub formă de ilustraţii, ei se vor familiariza cu ele şi măcar o parte din teama de necunoscut le va fi îndepărtată.
Ghidul copilului la spital este completat de Nu mi-e frică de durere, o carte mai micuţă despre durere, atât emoţională, cât şi fizică. Cartea este tot un ghid care îi îndeamnă pe copii să discute cu adulţii despre aspectele durerii lor, să vizualizeze durerea şi să încerce să o îndepărteze şi cu ajutorul minţii şi al gândurilor pozitive. Mi-a plăcut abordarea duală: că durerea trece şi cu ajutor din afară (medicamente) dar şi cu ajutor din interior, de la creier. Copiilor li se dau şi câteva sfaturi care să-i ajute să facă faţă mai bine durerii: să o vizualizeze sub formă de nori care se împrăştie, să picteze durerea şi apoi s-o şteargă cu o pensulă înmuiată în apă, să asculte muzică relaxantă, să stea în braţele mamei sau să strângă în braţe jucăria preferată.
Cartea nu este literatură, ci un ghid practic, şi încă unul foarte util, aşa că am trecut cu vederea mici scăpări de redactare sau punctuaţie. Din punctul meu de vedere merită toţi banii şi o recomand din toată inima. Deocamdată o găsiţi doar la Cartemma dar sper ca autoarea să reuşească s-o distribuie în toate librăriile fizice şi online din ţară, pentru a ajunge la cât mai mulţi părinţi. O felicit sincer pentru demersul făcut, chiar aveam nevoie de aşa ceva!
Ghidul copilului la spital are coperţi broşate, cu clapete, 82 de pagini şi dimensiunile 20×20 cm. Nu mi-e frică de durere are coperţi broşate, 32 de pagini şi dimensiunile unui caiet dictando obişnuit.
Mi-as dori ca micutii sa nu simta durere!