Am scos din carte paragrafele sau sfaturile care mi-au plăcut cel mai mult şi le-am şi comentat din perspectiva şi experienţa mea. Astăzi prima parte din ceea ce vor fi probabil 3 articole. Sper să vă inspire!
“Ordinea depinde de valorile extrem de personale conform cărora persoana doreşte să trăiască.” – Aşa este. Sunt oameni care trăiesc bine mersi într-o ordine a lor proprie sau cu lucrurile aranjate după criterii doar de ei cunoscute. Ordinea este o valoare personală şi una care ar trebui transmisă mai departe, spre copii, zic eu, chiar dacă ni se pare că sunt mai creativi în haos. Nu e chiar aşa. Ordinea din jur aduce cu ea şi ordine în suflet şi în gânduri. Marie Kondo zice că unii oameni chiar şi-au dus la îndeplinire nişte proiecte personale sau şi-au găsit vocaţia atunci când au putut gândi liniştiţi, înconjuraţi de ordine.
“Îndemânarea la gătit şi reţetele se transmit ca tradiţii de familie de la bunică la mamă şi fiică; totuşi nimeni n-a auzit ca secrete de familie în ceea ce priveşte ordinea să fie transmise măcar în interiorul aceleiaşi gospodării. Aminteşte-ţi de propria copilărie. Sunt sigură că toţi am fost admonestaţi că nu ne-am făcut ordine în cameră, dar câţi dintre părinţi ne-au învăţat, în mod practic, cum s-o facem ca parte a educaţiei?” – Câtă dreptate are! Niciodată nu mi-a spus nimeni “asta vine aici, asta se face aşa, uite aşa împătureşti un tricou, uite aşa se depozitează corect vesela şi tacâmurile.” Am învăţat de la unul şi de la altul până mi-am găsit stilul personal. Cred că trebuie să-i învăţăm pe copii cum să facă ordine, explicând pas cu pas fiecare acţiune, ar trebui să le arătăm unde stau produsele de curăţenie, cum se împăturesc lucrurile pentru a fi puse în şifonier, cum se menţine ordinea într-un sertar care tinde mereu să fie cuprins de haos.
“Cum rămâne cu sugestia de a deretica câte puţin în fiecare zi? Deşi sună convingător, nu te lăsa înşelat. Motivul pentru care ţi se pare că n-o să termini vreodată este tocmai pentru că faci puţin câte puţin.” – M-am regăsit şi aici. Am încercat metoda Fly Lady, cu 10 minute de curăţenie pe zi sau ceva de genul. N-a funcţionat. Aveam şi am în continuare senzaţia că e mereu dezordine pentru că nu apuc niciodată să văd casa bec. După ce voi termina de “konmarizat” casa, sper să mă bucur în fiecare zi de priveliştea unui cămin ceva mai ordonat ca înainte.
“A face ordine e doar un instrument, nu destinaţia finală. Adevăratul ţel este să-ţi stabileşti stilul de viaţă pe care îl vrei, după ce ţi-ai pus casa în ordine.”
“Care este prima problemă care îţi vine în minte când te gândeşti să faci ordine? Pentru mulţi, răspunsul este depozitarea. Clienţii mei vor adesea să-i învăţ ce şi unde să pună. (…) nu aceasta este adevărata problemă. Un câmp minat se ascunde în spatele termenului depozitare. Stă în natura umană să urmeze calea uşoară şi cei mai mulţi oameni se reped la produsele care promit modalităţi rapide şi la îndemână de înlăturare a dezordinii vizibile. (…) Punerea lucrurilor deoparte creează iluzia că problema dezordinii a fost rezolvată. Dar mai devreme sau mai târziu toate obiectele de depozitare sunt pline, camera este din nou invadată de lucruri şi se cere o nouă şi convenabilă metodă de depozitare.” – Despre depozitare am mai povestit. A devenit o adevărată plagă a deceniului în care trăim. Sunt site-uri care se ocupă doar de asta, pagini întregi de Pinterest cu idei practice de depozitare în care eşti sfătuit cum să înghesui cât mai multe lucruri în tot felul de colţişoare. Eu am încercat multe metode şi de fiecare dată eşuau. Ba nu reuşeam să ajung la obiectul dorit suficient de repede şi de uşor, ba se umplea imediat spaţiul de soluţii “inteligente” de depozitare şi aveam imediat nevoie de altele noi şi tot aşa. Când am realizat, tardiv, că lucrurile sunt problema, nu depozitarea, parcă m-a lovit ceva în moalele capului. Am început să elimin lucruri, nu să caut soluţii de depozitare şi am descoperit că viaţa devine din ce în ce mai uşoară. Folosesc anumite obiecte în mai multe scopuri şi mă forţez să fiu mai creativă pentru a mă descurca cu ceea ce am, fără să mai cumpăr lucruri în plus. În plus, încerc să folosesc principiul “intră ceva, iese ceva” ca să ţin numărul de lucruri sub control.
“Un motiv esenţial pentru care atât de mulţi dintre noi nu reuşim să facem ordine este că avem prea multe lucruri. Acest exces este cauzat de faptul că ignorăm cât deţinem cu adevărat.” – când am început să fac curat, am descoperit cărţi în dublu exemplar, 5 borcane de miere (şi eu care cumpăram încontinuu miere că mă temeam că nu am suficientă), ingrediente expirate de ani de zile în fundul cămării, oale noi pe care nu le foloseam pentru că în continuare le aveam la îndemână doar pe cele vechi şi uzate, ustensile de care uitasem total sau pe care le aveam în 3 exemplare, cosmetice expirate pentru că uitasem de ele, lenjerii de pat care nu mai ieşiseră din sertar de ani de zile şi aşa mai departe. Pur şi simplu, înghesuite în sertare, cutii de plastic şi alte soluţii magice de depozitare, uitasem complet de ele. Ordinea mi-a readus în atenţie lucruri care trebuie să plece dar şi lucruri care merită folosite zi de zi şi nu uitate pe undeva.
“Secretul succesului este să faci ordine dintr-odată, cât de repede şi complet posibil şi să începi prin a arunca. (…) Ce criteriu foloseşti ca să decizi ce să arunci? (…) Ar trebui să alegem ce vrem să păstrăm, nu lucrurile de care vrem să scăpăm. (…) Modul cel mai bun de a alege ce să păstrezi şi ce să arunci este să iei în mână fiecare obiect şi să te întrebi: Îmi inspiră bucurie? Dacă da, păstrează-l. Dacă nu, aruncă-l.” – Funcţionează şi nu prea, pentru că sunt obiecte cu valoare utilitară care nu se încadrează neapărat la categoria “bucurie”, cum ar fi peria de toaletă 😀 Dar în principiu dacă începi să te întrebi asta şi să-ţi şi răspunzi, vei descoperi că poţi arunca uimitor de multe lucruri. Prin “a arunca” înţeleg a recicla, a dona, a dăruit, a vinde, adică orice acţiune care te scapă de lucrul respectiv într-un mod responsabil. Eu, odată ce m-am pus pe aruncat, nu m-am mai putut opri. Efectiv, aveam prea multe lucruri. Nu simt lipsa niciunui obiect, în caz că vă întrebaţi.
“Ceea ce ţie nu-ţi trebuie, nu-i trebuie nici familiei tale.” – Ooooo, da! Nu depozitaţi lucruri la părinţi. Nu le umpleţi balcoanele, cămările şi boxele cu lucruri de care voi nu mai aveţi nevoie. Ce nu vă trebuie vouă, nu le trebuie nici lor, pe bune. Probabil că le e jenă să vă spună, dar nu cred că le face plăcere să-i folosiţi pe post de depozit pentru nimicurile voastre. Nu duceţi la ei haine vechi, cărţi şi caiete de care nu mai aveţi nevoie, piese de mobilier, electronice şi altele asemenea, decât dacă au nevoie de ele şi ştiţi asta. Altminteri, e un mare NU. Eu am făcut greşeala asta o vreme dar acum m-am potolit. Ba chiar când mă duc la mama, arunc din ce am dus eu acolo ca să-i eliberez la loc spaţiul. Şi ea are dreptul să dispună cum vrea de casa ei, fără să se împiedice peste tot de lucrurile duse de mine.
va urma
Între timp vă aştept cu comentariile sau experienţele voastre personale cu privire la paragrafele citate, m-aş bucura să aflu cum vedeţi voi lucrurile 🙂
Dacă ar fi și la noi ca la străini, aș face un garage sale in fața porții :)) , dar s-ar uita lumea ca la urs la noi.
Problema mea este ca nu duc la părinți, ci că iau de la ei ” amintiri” din copilărie și unele sunt cam voluminoase. Ba m-am pricopsit si cu uriasa Istorie a literaturii a lui G. Călinescu :)) pe care nu știu unde sa o pun, zace intr-un colt de cameră pe covor…
Eu am făcut garage sale pe pagina de fb :)) Eu am încetat să mai car chestii de la părinţi. las cărţile acolo, jucăriile le-am tot plimbat de colo-colo până am conştientizat că Eliza nu e interesată şi mai bine le donez (le-am donat Asociaţiei Muzeul Jucăriilor) şi tot aşa. Când conştientizezi că aduni lucruri degeaba că nici nu te uiţi la ele, începi să fii mai chibzuit în a căra şi aduna lucruri 🙂
Ce fain, Laura!
Uite, stii probabil ca am scris si eu pe blog despre acest subiect. Eu n-am citit inca aceasta carte, dar anul acesta, ca niciodata, am simtit ca daca nu reduc lucrurile din jur o iau razna. Mama, bunicile, matusile, aproape toate cunostintele mele sunt persoane foarte ordonate si curate si poate a fost cumva in sange chestia asta. De invatat nu m-a invatat nimeni, le-am luat din mers, am testat singura si am pastrat ce mi-a fost util.
Inca scot fara mila din casa detoate. Am aruncat, am donat, am daruit, am si la vanzare pe Olx si Okazii niste haine si incaltari.
Vad ca e tot mai bine. Eu locuiesc intr-un duplex si jos e foarte mare umezeala, deci la mine e un deziderat sa am cat mai putine lucruri, pentru ca vor mucegai mai devreme sau mai tarziu, asa, daca-s putine, le scot si mai aerisesc zonele astea predispuse la mucegai.
Am redus mult din haine, carti, obiecte de decor, am multe cutii de depozitare goale :)), incerc si la bucatarie sa pastrez doar ce folosesc, am multe chestii care stau neatinse de cand m am mutat aici… E de lucru, dar e asa bine, ma simt usoara traind intr-un spatiu mai simplist.
Te pup si spor in toate!
Irina, să pui dezumidificatoare în zonele unde ai umezeală, la mine chiar au funcţionat.
Asa e!
Si noi avem o MARE problema cu depozitarea. Desi stam la casa si avem camere mari, avem si mari colectii de “de toate”: carti, haine, lucruri de tot felul…eu fac ordine generala vara prin dulapuri, dupa criteriul: ce n-am purtat 2 ani, sigur nu mai port. Daca efectiv mi se pare ca mi-e greu sa ma despart de ele- le duc in pod..si desi sotul meu imi zice ca in pod ori se decoloreaza, ori vreun soricel gusta din vechiturile noastre si deci, degeaba le duc, ma incapatanez sa le duc acolo..pline de praf sau gaurite, le arunc sigur dupa un an…
Am auzit odata o reclama pt cumparat lucruri, care suna asa: nu conteaza ca nu-ti trebuie, costa doar 10 lei!! De multe ori, ne comportam asa..din pacate!
Eu zic că mai bine la arunci direct decât să le urci în pod. Nu mai bine îţi amenajezi tu în pod un loc de joacă drăguţ sau un colţ de citit, decât să te împiedici de cutii pline de vechituri?
i agree la chestia ca trebe sa faci curat dintr-o data peste tot . Am incercat si eu cu ” azi fac in dormitor, maine in baie…” Cand ajungeam la ultima camera, cele curatate in zilele anterioare erau iar in dezordine….
iar cu aruncatul nici nu mai zic, mereu am avut o senzatie neplacuta cand aveam prea multe chestii, aveam senzatia ca ma sufoca. Periodic fac sacose cu vesela, haine, etc si scap de ele. La fel si cand ajung la mama la tara, ea are tendinta sa aduce chestii pentru ca ” uite ce calitative sunt”, fara sa aiba nevoie de ele . Asa ne-am pomenit cu un dulap cu chestii de bebe : hainute, biberoane, jucarii…desi nici pomeneala de bebelus in familie, si nici planuri de asa ceva :/
Păi de unde le adună? :)) La lucrurile de bebe mă refer.
nici in ziua de azi nu am elucidat acest mister, probabil le cumpara sau le primeste de la careva . Nu vreau sa o intreb ca ma pomenesc iar cu intrebarile ” cand imi faci nepoti : -<.
Apropo de copii, mi-am amintit o faza din copilarie, cred ca aveam vreo 6-7 ani…Mergeam destul de des in vizite la nasii de cununie a parintilor si aveau in sufragerie o vitrina din aia anii '80. Si in ea, 3 papusi, le vad si acum: una scolarita, una doctorita si una nu mai tin minte…Dar nu era voie sa te joci cu ele, erau doar asa, sa te uiti la ele. Tin minte si acum cat ma nedumerea chestia asta: is jucarii, de ce sa nu ma joc cu ele? Pana in ziua de azi ma scoate din sarite sa am chestii in casa "de frumusete", desi rolul lor e unul functional : servicii de cafea, farfurii, vaze, etc….
Şi eu am avut păpuşi cu care nu aveam voie să mă joc :)) Nici acum nu pricep de ce.
Ca sa nu le strici :))) Tatal meu are in casa lucruri cu care copiii mei n-au voie sa se joace:d. Incerc sa-mi cresc copiii astfel incat sa nu puna mare pret pe lucruri, sa daruiasca des, sa renunte la lucruri. Pana sa- ncep sa le cumpar Playmobil a fost simplu :d. De cand am inceput sa investesc in ele simt ca ceva nasol pune stapanire pe mine – am inceput sa ma oftic atunci cand gasesc figurine fara cap sau par :d si-mi vine sa le pun sus pe toate, sa nu se mai joace cu ele. De ce, nu stiu :)))).
Eu am scapat de problema cu depozitarea.O vreme aveam mania de a cumpara tot felul de obiecte decorative ,dar ma enervau cand aveam de facut curatenie asa ca am scapat de ele .La parinti nu duc nimic pentru ca am scos din casa aproape tot ce nu imi trebuie,asta de cand am inceput sa citesc despre feng shui …asa am reusit sa scap de lucruri inutile,stricate care aduc doar energie negativa…am lasat casa sa respire.Ma bucur ca impartasiti cu noi lucruri importante pe care le-ati aflat in carte,am avut tendinta sa o cumpar si eu,dar am avut alte prioritati.Mi-am facut un program de curatenie cam dupa sistemul lui Fly Lady,dar personalizat si chiar ma tin de el.Pot sa zic ca am casa mereu curata,iar fetita mea chiar incearca sa ma copieze,cand o vad cu cata grija pune toate lucrurile la loc,parca nici nu imi vine sa cred.Aveam la inceput mari probleme in camera ei pentru ca isi lasa hainele aruncate peste tot,carti si jucarii ingramadite,acum imi spune ca ii place mult mai mult cum arata camera ei si in plus orice lucru pus la locul lui se poate lua/gasi cu usurinta.De fiecare data cand fac curatenie,scap de obiectele sau lucrurile de care nu am nevoie…am o singura problema doar:cartile!Nu am multe,dar mi-ar fi extrem de greu sa stiu ca nu le mai am,am investit bani in ele,mi-s dragi .
Obiectele de decor eu le-am eliminat cand a venit Eliza, pentru ca voiam sa sterg praful repede si eficient. Intre timp, am mai adunat cate unul, pe ici, pe colo, dar doar obiecte care pot fi indepartate usor la curatenie. Referitor la carti, eu am inceput sa dau foarte multe din ele. Odata ce treci de un prag psihologic (ca nu vei mai reciti acele carti si ca pot fi utile altcuiva), iti vine mai usor sa le dai.
Și eu și fetița de 6 ani suntem curioase de programul de curățenie al lui lady Fly.poate ni.l împărtășești și nouă.
Am scris putin despre el aici, dar nu sunt adepta lui intrutotul: https://www.laurafrunza.com/2016/05/16/programul-fly-lady/
Buna Laura,
Imi place mult ce scrii. La acest capitol insa,sunt fruntasa 😜. Arunc tot ce pot,dau si vand absolut tot ce pot. Zilele trecute au venit niste prieteni si imi spuneau:”da-ne o tigaie de clatite “… Haha…nu am asa ceva. Am 2 tigai mari si late.. Una de 28 si respectiv 24. Le folosesc in functie de cantitatile folosite.
Am foarte putine lucruri pentru casa si sa stii ca e foarte bine. Folosesc la maxim tot ce am. Nu am vrut sa am vase, covoare,etc.”de bune”.
Tot ce am avut de bebe am dat si vandut. Am pastrat doar hainutele de la botez si alte cateva care mi-au placut. Curatenie fac o data/saptamana in toata casa. Doar curatenia de vara o fac pe bucati.
Master Jedi scrie pe tine 😀 Chiar ca esti experta!
Eu simt ca nu mai am aer, sa stii.
Casa e full cu jucarii, bafta mea e ca e mansardata si le-am dus pe toate acolo. Cand am inceput sa mut, mi-am recapatat suflul. Problema e ca Ioan si Ana se mai duc pe sus sa se joace, si de fiecare data coboara cu cate o jucarie :))). Eu le duc, ei le aduc.
Am primit cartea azi, cum prind nitel timp m-apuc de citit si pus in practica. Am atat de multe prostioare prin sertare incat m-apuca rusinea :))). Nu o sa reusesc sa fac totul dintr-o data ( datorita Mariei) dar daca incep, sper sa nu ma opresc decat atunci cand o sa am sentimentul “de goliciune” :). Abia astept! :))
Stiu senzatia aia – sa nu ai aer in propria casa. Eu abia acum incep sa respir 🙂
Trebuie sa citesc și eu aceasta carte.
Am ghinionul de a avea un mic spațiu de depozitare în podul blocului și nu e bine ….. 😉
:)) Atunci musai s-o citeşti. Eu pot afirma acum, un an mai târziu, că mi-a schimbat complet felul în care văd acumularea de lucruri şi “lasă că o să-mi trebuiască cândva”.