În vacanţa asta s-a întâmplat un lucru care m-a cam deranjat şi aş vrea să-l aduc în discuţie la prima şedinţă cu părinţii şi nu ştiu exact cum să fac ca să nu pară nici că fac din ţânţar armăsar dar nici să nu las lucrurile să treacă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. O să vă povestesc despre ce e vorba şi poate mă ajutaţi voi cu un sfat.
Contextul, mai întâi: Eliza are telefon mobil (smartphone) de vreo doi ani. I l-am dat prima oară când a stat singură la ţară vreo trei săptămâni, pentru că voiam să comunic cu ea, apoi mi s-a părut aiurea să i-l iau înapoi aşa că i l-am lăsat. Mi s-a părut ok să aibă telefon ca să comunice cu tatăl ei când doreşte şi să mă mai sune pe mine sau să-mi scrie pe whatsapp când sunt la serviciu.
Nu i-am dat niciodată voie să scoată telefonul din casă, la joacă sau la şcoală şi nici să se joace pe el. De altfel, timp de foarte multă vreme nici nu a avut jocuri instalate pe el, acum are, dar nu prea se joacă pentru că din punctul ăsta de vedere sunt o mamă “foarte rea” (am oroare de jocurile pe telefon/tabletă). Are pe telefon “safety mode”, asta însemnând că nu are acces la browser şi la youtube (nu vreau să mă trezesc să sare din clip în clip până ajunge cine ştie pe unde, iar internet chiar nu-i trebuie).
În agendă avea doar câteva numere, al meu, al tatălui ei, al bunicilor, al mătuşilor şi al unchiului ei, adică doar rude foarte apropiate. I-am explicat să nu răspundă niciodată la telefon la numere necunoscute şi să nu-şi dea numărul de telefon nimănui. De altfel, nici nu cred că îşi ştie propriul număr.
Nu am considerat necesar să aibă numerele de telefon ale colegilor, eu am câteva numere de la părinţi, dacă e vreo problemă, consider că la vârsta asta părinţii trebuie să discute între ei şi nu copiii, inclusiv subiecte legate de teme sau activităţi de la şcoală.
În iunie, când au fost într-o excursie de-o zi cu şcoala, Eliza a insistat să-şi ia telefonul (ştiţi şi voi veşnicele argumente că toţi au şi ea nu şamd) şi mi-am călcat pe inimă şi am lăsat-o. Atunci şi-a dat numărul de telefon unei colege. Evident nu am ştiut dar şi dacă aş fi ştiut, nu aş fi considerat nimic în neregulă cu asta.
Numai că respectiva colegă a dat numărul mai departe şi pe la alţii (fără acordul Elizei, evident) şi uite-aşa Eliza s-a trezit adăugată în tot felul de grupuri de whatsapp peste vară, cu tot felul de denumiri gen “fetele chic” şi “emoji grup” în care conversaţiile erau cel puţin ciudate, ca să nu zic altfel. Eliza nu prea e conectată la era digitală, aşa că nu cunoaşte prescurtările specifice conversaţiilor şi nici nu înţelegea exact ce-i cu toate discuţiile alea (unele mult prea mature pentru copii de clasa a doua).
Prin urmare, nu prea a intrat în grupuri să se converseze, dar asta nu înseamnă că nu îi piuia telefonul seara la 11 cu mesaje de pe whatsapp. Eu eram furibundă, nu puteam înţelege ce părinţi îşi lasă copiii să stea pe telefon/whatsapp la 11 noaptea, ignorând evident faptul că probabil eu sunt considerată aia ciudată din ecuaţie că nu-i dau Elizei acces nerestricţionat la telefon, şi nu ceilalţi părinţi.
În afară de conversaţii, pe grupuri se mai trimiteau mesaje în lanţ (sigur le ştiţi, de genul “trimite mesajul ăsta la 5 persoane sau o să se întâmple nu ştiu ce prostie”), poze, filmuleţe şi înregistrări audio.
Nu ştiu cum aţi reacţiona voi, dar pe mine mă deranjează. Eu am mai discutat cu Eliza despre siguranţa şi intimitatea pe telefon, dar se pare că nu suficient, cu siguranţă voi aprofunda. Însă ce fac cu ceilalţi copii cu care, în mod evident, nu se discută şi care, se pare, au acces mai liber la telefon decât fata mea? Să încerc să abordez problema la şedinţă sau s-o las baltă?
Ce alte sfaturi despre folosirea telefonului ar trebui să-i mai dau? Voi ce discuţii aţi purtat cu copiii atunci când le-aţi dat telefoane? Ce alte subiecte despre folosirea telefonului ar trebui sa mai deschid cu Eliza?
Eu as aborda subiectul la sedinta URGENT! Si i-as explica Elizei de ce nu este ok ca un copil de 8-9 ani sa dea mesaje la 11 noaptea pe telefon, apoi impreuna cu ea as scoate-o din toate grupurile. E f delicata treaba asta cu tehnologia si la un moment dat ne va depasi, orice am face. Noi la pregatitoare am avut regula “fara telefon la scoala”. Au fost voci contra, dar au fost minoritare. Anul asta nu mai scapam sigur si ma gandesc cu groaza. Ana e si mega influentabila si va considera lipsa telefonului ca pe ceva ce o pune in inferioritate….revenind la voi, vorbit clar la sedinta, cu riscul sa fii aia ciudata.
Am scos-o din grupuri si i-am explicat ce si cum. Dar Elizei pe o ureche ii intra si pe alta ii iese, pur si simplu nu constientizeaza nimic!
🙂 Laura ai incredere in Eliza. Cata vreme tu esti consistenta in atitudine ea va invata principiul dupa care te conduci.
Eu am avut aceasta surpriza cu baiatul cel mare. Am fost convinsa ca vorbesc in vant, dar in vara asta am fost surprinsa cand ii explica cu patos unui prieten mai mic de ce nu se suna dupa ora 8 seara, de ce anumite jocuri nu sunt recomandate inainte de anumite varste, de ce mesajele trebuie sa fie decente, etc.
Incerc sa te cred, serios. Dar a mea e mai poeta :))) Insa sper ca daca discutam suficient de des, se va lipi ceva si de ea.
Cu siguranta as aborda subiectul in sedinta cu parintii. In ceea ce priveste alte sfaturi, nu sunt in masura sa dau. Ma aflu in faza de documentare :-). Sunt interesata de subiect ca sa stiu la ce sa ma astept in urmatorii 2 ani.
Si fiica mea are telefon (Iph4); de fapt este nr meu personal (eu avand telefon de serviciu) dar doar pentru a comunica cu mine pe Wapp.
Are si un joc (coafeaza personaje din Palace Pets) dar nu-l ia la scoala si n-are cum sa dea nr de telefon – stie ca este al meu.
Cat despre discutiile cu parintii, le-am avut si noi (suntem cativa parinti care am considerat ca nu este normal sa aibe tel mobil un copil de 8/9 ani) dar evident ca nu s-a schimbat nimic.
Eu am “avut grija” sa-mi spun parerea despre parintii care le permit copiilor sa formeze grupuri pe Wapp (ma refer la cei de 8/9ani din clasa fiica’mii) si le-am urat succes cand ai lor copii vor fi abordati de pedofili (copiii au si cont pe FB si stau si pe messanger).
Oricum, sunt considerata “incuiata” dar sincer, parerea lor are valoare 0 – prefer sa fiu eu o ciudata dar fiica mea in siguranta…deocamdata.
Buna Laura,
Mie mi se pare foarte pertinenta parerea ta si chiar ar fi necesara abordarea unui asemenea subiect la o sedinta cu parintii. La urma urmei parintii trebuie educati intai. Eu cred ca ei habar nu au de consecintele lasarii unui telefon pe mana unui copil la aceasta varsta. Si cineva trebuie sa le spuna. Iar tu esti cea mai in masura, cu siguranta :).
Succes!
Alina
poate-i mai simplu doar sa ii schimbi numarul de telefon. si sa-i zici sa nu il mai dea la altii. sau sa isi dea “delete/unfollow” sau cum o fi din grupurile alea…ori sa ii stergi whatsup-ul si sa ii activezi o optiune de sms in retea…sa vorbiti in sms..
Am scos-o deja din grupuri si investighez daca nu cumva exista o optiune sa impiedici pe cineva sa te adauge la grupuri. N-as vrea sa-i schimb numarul momentan.
Laura, nu ne cunoastemm personal, dar citesc de ceva timp postarile tale, si imi iau permisunea sa.ti scriu cu privire la aceasta din urma, datorita faptului ca inchei cu intrebari unde ne ceri ajutorul:)
Sunt in totul de acord cu tine si perspectiva ta. Si, cred, ca ar trebui sa iei atitudine la sedinta cu parintii. Sunt sigura ca va ajuta pe cineva. Sunt multi parinti prinsi cu preocuparile zilnice, si inconstienti in ce “balti” ale mass-mediei si tehnologiei se “scald” copiii lor… si … poate interventia ta ii va trezi intr.o anumita masura.
Multumesc pentru acordul dat de ati raspunde si inainte! Pentru mine esti o mamica “keie” in lantul atator intrebari si situatii cu care ne confruntam noi, cele care suntem in aceeasi “oala”. 🙂
Multumesc, Lavinia! Voi incerca sa-mi adun curajul sa abordez problema la sedinta.
Fetita mea de 9 ani, nu are telefonul ei. Avem noi, astia mari, are fratele ei, avem telefon fix acasa. Stie ca ma poate gasi oricand la servici, unde am telefon. In clasa ei, exista vreo 2-3 care vin cu telefoane la scoala, restul..deocamdata nu.
Nu stiu cam cum vor evolua lucrurile, pana la urma vom cumpara si noi telefon probabil…dar ce ii spui copilului tau, care se intoarce de afara, unde alti copii, vazandu-l fara telefon ii spun: nu ne jucam cu el ca..e cam fraier! n-are telefon!
Stiu ce spui, presiunea celor din jur e foarte mare si oricat le-am explica noi, ei nu inteleg.
Mie mi se pare foarte nepotrivit sa abordezi acest subiect la sedinta cu parintii. Nu ai cum sa pretinzi altor parinti sa impuna copiilor lor regulile pe care tu le consideri potrivite. Ca sa nu se inteleaga gresit, copilul meu nu a ajuns inca la varsta scolara, nu are telefon si daca as fi in locul tau si pe mine m-ar deranja situatia descrisa. Totusi, nu as avea pretentii de la ceilalti sa faca dupa cum cred eu ca e mai bine.
Da, pe de alta parte ce fac daca comportamentul copiilor lor il afecteaza pe al meu? Cum e asta cu scrisul pe whatsapp la 11 noaptea? Nu cred ca e suficient s-o pun eu pe-a mea sa inchida telefonul, e ca si cum i-as spune la 15 ani sa nu poarte fusta scurta ca o sa fie agresata. Adica trebuie sa umblam si la sursa, nu?
Crezi ca poti controla ce fac altii? Mai ales ca vorbim aici de ce fac alti copii in timpul lor liber si nici macar nu incalca o regula (poate doar una nescrisa, de politete, si anume nu derajam sunand la telefon si trimitand mesaje noaptea). Nu cred ca putem amenaja lumea intreaga pentru copiii nostri. Cred ca ne ramane doar sa gasim cai de mijloc, astfel incat sa punem si limite, si nici sa nu ne frustram excesiv propriii copii. Asa vad eu, insa evident ca nefiind exact in situatia ta imi permit sa fiu mai relaxata.
Nu am copii, prin urmare nu pot sa dau un sfat.
Fetita unei prietene are 7 ani si este in clasa pregatitoare. Intr-o zi a venit foarte speriata acasa pentru ca un coleg de clasa le aratase tuturor, pe telefon, nu stiu ce filmulet scurt, horror si ciudat. Prietena mea s-a gandit chiar si s-o duca la psiholog pentru ca nu reusea s-o linisteasca (eu nu stiu ce-a vazut).
Parerea mea e ca nu au ce sa caute copiii cu telefoane si internet la varste asa mici. Ceva ar trebui sa fie facut, ar fi tare buna o campanie nationala de constientizare a pericolului la care sunt expusi cei mici atunci cand au la discretie telefon, internet, tableta si dau peste tot felul de bazaconii pentru care nu sunt pregatiti.
Mi se face pielea gaina cand povestesti. Eu de asta i-am taiat youtube-ul si browserul de pe telefon, pt ca nu poti sti la ce ajunge dand click de ici-colo.
Fetița noastră (șase ani) nu are telefon si nici nu cred că va avea prea curând. Ma bucur ca exista Smart watch si cred ca așa vom comunica. La pregătitoare nu are voie cu telefon :). Si eu cred că trebuie abordat subiectul la ședința, exact cum se menționa intr-un comentariu, pot să își arate tot felul de mizerii. Părinții ar trebui educati (încă nu știu cum deoarece sunt convinși că fac ce e mai bine) cu privire la efectele telefonului si internetului asupra sănătății fizice și psihice. Succes!
Laura, copiii mei sunt putin mai mari decat a ta, ai mei au 10 si 13 ani. Amandoi au telefoane destepte, amandoi sunt in grupuri pe whatsapp, sa stii ca a fost o agitatie pe capul lor cu asta la inceput. Apoi nu le-au mai dat atentie. Chiar azi dupa amiaza mi-a atras atentia telefonul copilului mai mare, care piuia intr-una. Am luat device-ul si am verificat ce era cu agitatia aia. Pe grupul clasei copiii purtau discutii intense despre uniforma si temele de vacanta. As vrea sa iti spun ca la un moment dat o sa fie utila si prezenta fetei tale intr-un grup al clasei. O sa afle ce teme mai are, ce se mai modifica la orar, ce proiecte mai au, chestii de-astea. Cu fi-mea, e putin altfel ptr ca pe ea a interesat-o whatsappul si grupurile putin timp. Acum schimba mesaje cu mine, cu prietena ei si isi stabileste intalniri cu colegele de la volei. Acum, sincer, nu cred ca o sa ai vreun succes cu discutia asta la sedinta cu parintii. Cheia rezolvarii problemei e la fata ta. Ea singura o sa aleaga sa ignore conversatiile care nu o intereseaza. Ai incredere in ea. O sa aleaga bine, ai sa vezi.
Buna Laura,
Si fetita mea are telefon pe care nu il ia la scoala. I l-am dat cand a fost in tabara. Recunosc ca se mai uita la filmulete cu desene animate…deocamdata situatia e controlata cat de cat, pentru ca nu a dat numarul nimanui din clasa. Legat de abordarea in cadrul sedintei, iti spun ca nu e o idee foarte buna. Risti sa iti pui toti parintii in cap. Eu am discutat anul trecut cu mamica unui coleg al fetei mele si mi-a spus ca fiul ei sta toata ziua singur si nu poate sa ii interzica. Asa ca a ajuns sa asculte manele si sa cante si la scoala,desi este unul dintre cei mai isteti. Intr-adevar,cheia este la copiii nostri. Nu putem face educatie parintilor oricat ne-am stradui.
Delicata situatia in special atunci cand in jur ceilalti copii nu au parte de educatie. Uite cum am rezolvat eu problema. Discutat si explicat de ce si cum si de ce noi parintii consideram unele lucruri in felul in care le prezentam. Apoi, am facut un lucru simplu. Am schimbat numarul de telefon. Rezolvat!
Nu este ok ce a facut colega Elizei (a dat altor copii numere de telefon din agenda, fara acordul titularului). Eu as ridica problema la sedinta, sub forma unei discutii fara insa a insista pe incidentul in sine. Poti chiar sa le propui sa organizati pt copii ceva interactiv, o prezentare (facuta in saptamana altfel de unul din parinti, spre exemplu) cu principiile de baza pt o conduita sigura si corecta in mediu virtual. Ideea e sa-i ajutam pe copii, sa le explicam lucrurile astea… nu vad motivul pt care i-ar deranja pe ceilalti parinti.
Noi am avut o situatie neplacuta cu blogul clasei; unul din colegii lui Tudor a retinut parolele celorlalti, a intrat pe contul lor si a postat diverse / a mazgalit pozele de la profil. Varianta aleasa de noi a fost sa discutam cu profesoara care avut initiativa blogului, am rugat-o ca impreuna cu profesorul de informatica, sa discute cu copiii despre acest subiect. Nu am mai avut apoi niciun incident de genul asta.
Pana anul trecut, copiii din clasa noastra (10 ani, trec acum in clasa a IV-a) comunicau intre ei doar prin intermediu parintilor. Anul trecut si-au facut un grup pe whatsapp (discuta una-alta, Tudor intra destul de rar). Nu au voie cu telefonul la scoala, singurele exceptii fiind atunci cand merg in excursii.
Un telefon de generatie mai veche (cu butoane) ar rezolva problema.
Exact asta vroiam sa spun si eu,Oana, inca se mai gasesc telefoane normale, care sa fie doar telefon, pe care nici macar internet nu poti instala pe el. Eu asa as proceda, cel putin deocamdata, pana mai creste si mai constientizeaza problema.
Poate ca ai/ati auzit de cazul a doi baieti de clasa a 2-a, din bacau, unde unul a venit cu tableta/smartfone la scoala, si la baie i-a aratat unui coleg un scurt filmulet porno iar apoi l-a pus pe celalalt baietel (care era mai timid) sa faca ce se arata in film. Mi-e roaza numai cand ma gandesc, ca am si eu baieti, dar daca noi nu-i protejam, atat cat putem, altii nu o vor face.
Chiar cu riscul de a fi considerata ciudata eu te-as sfatui sa abordezi problema la sedinta!
Cred ca noi facem parte din categoria norocosilor. Li s-a interzis cu telefonul la scoala pana in clasa a IV a si sincer e fff bine asa. Acum intra in clasa a III a, deci mai avem…. Au fost si in excursii si in tabare didactice de 5 zile si tot asa fara telefoane. Sunam seara sau dimineata si inv mi-l dadea la telefon. E mai greu de acceptat, dar e mai bine pentru toata lumea, regula e regula ptr TOTI!
Sunt in totul de acord cu tine si perspectiva ta!
Fetita mea e clasa a 3a, nu are telefon ( avem mare noroc ca suntem in cercuri unde telefon e ok de la 12 ani). Noi suntem oameni obisnuiti, primul smartphone in casa a venit (cadou) de nici un an.
Si cand ii iau, o sa ii dau un telefon simplu, fara net.
Avem colegi de clasa vecini, si ne vedem/vizitam/vorbim pe drum/inapoi. Si da, am lasat-o cu temele incomplete la scoala si am optat sa NU sunt pe alt parinte sa rezolv sa inteleaga responsabilitatea ei. Ok, nu vom face mereu asa, a fost o alegere, am preferat sa fie la 7 ani si nu la 17 ani 🙂 .