Am început acest blog acum mulţi ani, când nu ştiam cu ce se mănâncă brandingul personal şi scriam pe el doar experienţe subiective din viaţa mea de mamă şi gospodină, abordând orice subiect voiam fără să-mi fie teamă că se supără cineva, punând poze cu orice ingrediente şi mărci voiam, fără să mă acuze cineva că fac reclamă şi având în general o atitudine onestă, deschisă şi o relaţie bună cu cititorii care existau atunci.
Apoi lumea bloggingului de parenting a început să evolueze ameţitor şi a trebuit să ţin pasul (ba chiar să fiu deschizătoare de drumuri în multe aspecte, lucru care nu e deloc uşor), să respect nişte reguli, să scriu sau nu despre anumite subiecte (deşi niciodată nu mi-a plăcut să fac trafic din viralele zilei), să-mi fac un header şi un logo personalizate şi să ies în lume. Mult timp, logoul meu cu pana şi călimara m-a reprezentat, nu doar pentru că începusem să scriu despre o varietate mai mare de subiecte, ci şi pentru că atunci când mă enervam, “încondeiam” repede pe oricine sau pe orice. Am avut o perioadă în care mi-am vărsat unele frustrări pe blog, am scris şi chestii negative, m-am războit cu lumea şi m-am îndepărtat cumva de blogul de familie pe care îl gândisem la început. Dar în fond ce e familia, dacă nu şi nervi şi frustrări, şi răbufniri şi tot felul de lucruri care nu sunt nici pe departe zen?
Timpul a trecut şi probabil ştiţi că uneori n-a fost deloc blând cu mine. Am trecut prin multe greutăţi: am divorţat, am avut probleme financiare, am riscat să pierd apartamentul care şi-aşa e un monstru care înghite bani (lucru pentru care trebuie să-i “mulţumesc” crizei din 2008), iar anul acesta mi-am pierdut subit tatăl, lucru care mi-a zguduit tot universul şi m-a făcut extrem de conştientă de faptul că moartea poate fi chiar după colţ şi nu undeva departe, acolo unde o credeam eu. Acest lucru mi-a schimbat cu mult perspectiva asupra vieţii şi a însemnat un mare punct de cotitură în viaţa mea. M-am mai calmat, am învăţat să iau lucrurile altfel, să nu mă mai las afectată de nimicuri, să nu pun la suflet orice prostie şi să port doar bătăliile care merită purtate. Am început să ignor răutăţile şi frustrările altora şi să-mi văd strict de viaţa şi de interesul meu. A fost ca şi cum mi s-ar fi luat o povară de pe umeri şi am descoperit ce înseamnă să fii cu adevărat fericit şi mulţumit cu viaţa ta. Apoi, undeva de-a lungul anului, Dumnezeu ne-a dat un semn şi chiar dacă eu nu eram neapărat pregătită, ne-a trimis încă un membru al familiei, un frăţior pentru Eliza, care să ne completeze şi să ne îmbogăţească vieţile.
Şi-aşa mi-am dat seama că blogul şi imaginea lui, aşa cum erau ele atunci, nu mă mai reprezentau. Am lucrat împreună cu Alina de la Crazy Designs la ceva nou. Voiam ceva mai vesel, mai modern (că tot mi s-a reproşat că am un header învechit), ceva care să simbolizeze tot acest drum al meu, de la omul naiv dar mereu angrenat într-o bătălie sau alta care eram în 2008 la omul împăcat cu sine care sunt azi, în 2016. Am ales munţii ca simbol al dificultăţilor care trebuie depăşite dar şi ca simbol al frumuseţii vieţii, în ciuda obstacolelor. În mijloc suntem noi, aşa cum suntem acum, cu bagaj greu în spate, un bagaj emoţional pe care îl cărăm după noi, pentru că n-avem cum altfel, dar care ne întăreşte şi ne face mai puternici. Logo-ul nu e despre mersul pe munte, ci e despre mersul prin viaţă care, cel mai adesea, nu e deloc uşor. E plin de suişuri şi coborâşuri, de pericole, de neprevăzut, dar e plin şi de lucruri frumoase care aşteaptă după fiecare cotitură să fie descoperite.
Chiar dacă acum descopăr cum e să fii mamă de băiat, după ce ani de zile am fost doar mamă de fată, nu voi reveni la scrisul despre bebeluşie, decât, cel mult, în cazuri extraordinare. Cred că am scris cam tot ce aveam de spus acum 7-8 ani şi nu mi-am schimbat nicio opinie de atunci şi până în prezent. Blogul va rămâne în continuare despre ce-a fost şi până acum: despre mine şi Eliza şi relaţia dintre noi, despre provocările vieţii de părinte de copil mare, despre reţete, cărţi şi călătorii, despre ce putem face în timpul liber cu copii mai mari sau mai mici, despre activităţi practice şi cadouri interesante sau despre cum vă puteţi uşura viaţa lăsând lucrurile să curgă firesc, fără să vă mai stresaţi, să vă agitaţi şi să planificaţi absolut totul. Căci viaţa, iată, am aflat şi eu anul acesta, nu poate fi deloc planificată.
Vă mulţumesc că îmi sunteţi alături, vă mulţumesc pentru încurajările şi susţinerea venite de-a lungul anilor, pentru mâna de ajutor întinsă când am avut nevoie, pentru simplu fapt că sunteţi acolo, în spatele ecranelor, şi mă citiţi.
Munte langa munte= lant muntos :)))). Deci, DA, poza vi se potriveste de minune!!!
Va imvratisam, de la mic la mare!! 🙂
Şi noi pe voi!
Wow…ce surpriza! Un fratior pt Eliza! Trebuie sa ma apuc si eu de treaba 🙂 Iti doresc tot binele din lume si sa fi mereu fericita
Mulţumesc şi… spor la treabă! 😉
Felicitări! Doar atât….
Mulţumesc, Mihaela!
Ziua bună începe de dimineață 🙂 chiar dacă nu ne cunoaștem îndeaproape, mă bucur sincer de vestea bună. Culmea e că mi-am adus aminte câteva versuri, ruga unui om care iubește: Mai dormi puțin până ce plopii/ vor scutura de plâns toți stropii/ Și n-or mai ști vreo lăcrimare/ Spre cât ne fi-va depărtare. / Mai dormi până ce vântu-adună/ Vreo două aripi de furtună/ Și cuib de dragoste ne face/ Seninu-n ele să se joace. Ani senini în căminul vostru!
Ce versuri frumoase, mulţumesc că mi le-ai împărtăşit!
Vești minunate! Tot ce vă doresc este să fiți sănătoși și să vă puteți bucura de lucrurile firești care vă vor ieși în întâmpinare. Pe celelalte merită sa le ignorați. E un drum greu, de care nu sunt străină, dar frumos și provocator. Ca de altfel întreaga viață! Bine ai venit în lumea asta, băiețel dorit!
Mulţumim, Ioana! Cu siguranţă va fi un drum plin de provocări noi!
Felicitari pentru toooot! Vazand aceasta noua “imagine”, eu nu am gandit asa profund, la greutatile vietii, ci am gasit cateva sfaturi pentru cititorii tai: calatorie-miscare-natura-familie cu 2 copii. Succes in continuare!
În cazul acesta, bine că am explicat 😀 Ideea logoului de la toate astea a plecat, aşa că trebuia să le explic şi cititorilor.
Uaauuu! Ce veste buna ne-ai dat azi! Dumnezeu sa va ajute si sa va tina impreuna. Multa sanatate si rabdare tuturor! Te imbratisez cu drag, Raluca
Mulţumesc, Raluca!
Drum nou bun, din toate punctele de vedere! 🙂
Mulţumim, Aluniţa, să fie un drum cu cât mai puţine obstacole!
Cand am dat laurafrunza.com si mi-a aparut noul design, am crezut ca am tastat ceva gresit si am intrat pe alt blog. Felicitari, sanatate si multe binecuvantari! ( daca nu e secret, cum il cheama pe fratiorul Elizei?)
Momentan am decis să nu împărtăşim informaţia asta până nu-l botezăm 🙂 Apoi o să vă spun.
Super blog, super mamica!
Sa aveti numai zile bune!
Mulţumim, Oana! Zile multe cu soare şi ţie!
Foarte frumos! Activitate placuta in continuare!
Mă bucur că îţi place!
Felicitari si sa va fie bine in patru!
Ne vom strădui să fie aşa!
Feclicitări. Drumuri line, cu împlinire.
Mulţumim, Mimi! Să fie la fel şi pentru voi şi să vă văd curând în ipostaza din headerul meu 🙂
Felicitari, drum bun si luminos!
Mulţumim, Ioana!
Felicitări!Ne bucurăm pentru voi. Va dorim sănătate si răbdare 😛 !
Mulţumim, Adina! Cât mai multă răbdare, da, niciodată nu prisoseşte 🙂
Wow, ce veste, Laura! Felicitari si sa fie totul bine! Te imbratisez!
Mulţumesc, Zina!
Laura, ce ma bucur! Sa fiti sanatosi cu totii si sa fiti mereu iubiti si ocrotiti!
Felicitari pentru baietel, sa va traiasca si sa va bucure, ce sigur v-a imbogatit viata!
Drum bun in patru si sa aveti spor in toate!
Cu siguranţă mă simt mai bogată acum, cel puţin sufleteşte 🙂 Mulţumesc pentru urări, Ema!
Felicitari, Laura, pentru toate lucrurile frumoase (fiecare in felul lui) pe care ni le impartasesti. Ne surprinzi de fiecare data cu ceva inedit, de data asta cu un nou look- al site-ului si inteleg ca si al familiei tale. Sa aveti parte de sanatate si de clipe frumoase impreuna!
PS: Felicitari in mod special pentru Eliza, care este atat de perseverenta cu proiectul filmat in bucatarie. Ne place si ne inspira! Va urmarim cu mare drag,
Ioana si mami
Mulţumim, Iulia! Da, ea este perseverentă, eu din păcate nu mai am aşa mult timp ca înainte, însă o susţin să continue.
Drum bun in viata sa aveti! Vreme frumoasa si cer senin !
Mulţumim, Anca!
Felicitări Laura! Pentru bebe, pentru blog, pentru noul header! Si îți doresc ca munții aceia înalți și plin de greutăți să rămână în spate și să îi privești doar de la distanță ca un reminder al fericirii și împlinirii de acum!
Şi eu îmi doresc asta, deşi ştiu că viaţa nu funcţionează aşa 🙂 Dar am alt mindset acum.
Felicitari (din nou)!
Va dorim sa va fie bine, sa fiti fericiti, bebe sanatos si surioara mai mare la fel 🙂
Imi place cum ai schimbat blogul, iar logo-ul este superb!
Mă bucur că îţi place logo-ul, chiar aveam emoţii cum va fi perceput de cititori.
Felicitari!
Sa fiti sanatosi si sa va bucurati mereu unul de altul si de viata!
Ne străduim să facem asta în fiecare zi, ştim că viaţa e scurtă şi trebuie să profităm cât mai mult de tot ce avem.
Ce vesteee! Felicitari, sa fiti sanatosi si veseli cu totii!
Suprinzătoare, ştiu 🙂 Mulţumim, Cris!
Felicitari!
Mulţumesc, Gabi!
Draga mea, FELICITARI!!!!! Cat pe ce sa te (re)pierd din nou, dar ma bucur ca nu s-a intamplat. Spre deosebire de celelalte persoane care ti-au scris acum, eu as vrea sa TE ROG FRUMOS SA SCRII DESPRE BEBELUSIE!!!!!!! Pentru ca sunt 100% convinsa ca as mai avea cate ceva de invatat de la tine. Chiar daca Alex are 1 an si 8 luni, ar mai fi lucruri de decoperit ca mamica de baietel.
Asa cum am invatat sa am mereu o carte in casa de daruit copiilor ce ne calca pragul, asa cum am facut curatenie dupa sfaturile tale din ,,Magia ordinii”, etc., s.a.m.d., asa cred ca ar fi multe lucruri de impartasit si despre cresterea baieteilor.
Recuperare usoara tie, crestere usoara a baietelului, spor in participarea la activitatile impreuna cu fratiorul ei Elizei, si multa rabdare sotului tau! Felicitari inca o data!
Felicitari!!!
Mulţumesc!
Felicitari!Multa sanatate pentru toti si o viata frumoasa impreuna va doresc.Am ramas putin surpinsa de aceasta veste,nu ne-ati dat niciun indiciu ,dar ma bucur ca acum sunteti o familie completa.Poate ne mai povestiti cum e viata cu un al doilea bebe dupa cativa ani buni de pauza,poate isi fac si altii curaj:),si fiica mea are 8 anisori ca si Eliza…
Ca să iei decizia asta, trebuie s-o iei emoţional, că dacă o iei pe baza argumentelor, atunci n-o mai iei niciodată :))) E greu dar e şi frumos, iar Eliza e foarte încântată de bebe şi mă ajută mult.
Wow, felicitari pentru bebe-baietel! Multa sanatate!
Ganduri bune! Sa fiti sanatosi si fericiti!
Wow a trecut ceva vreme de cand nu am mai intrat pe blogul tău (din lipsă de timp și dezorganizare că mamă de doi băieți ). Chiar mă bucur sa aflu vesti atât de faine despre voi. Să vă dea Dumnezeu multă sănătate și fericire. Nici nu știu ce să vă urez de emoție ce simt . Un blog de unde m-am inspirat în activități cu cel mare și pe care îl redescoper acum cu mult drag.
Mulţumesc, Irina! Bine ai revenit!