Nu-mi plac sporturile de iarnă. De fapt, aşa ziceam până acum, că nu-mi plac. Dar realitatea e că nici măcar nu le-am încercat ca să văd dacă îmi plac sau nu. Realitatea e că nu mă atrage sportul în niciun fel şi cu atât mai puţin unul care implică frig şi dârdâit şi cărat chestii grele în spate şi stat la cozi la teleschi şi alte cele.
Însă doar pentru că nu mă atrag pe mine, nu înseamnă că Eliza nu trebuie să aibă acces la ele. Aşa că, după îndelungi cugetări pe acest subiect, am înscris-o pe Eliza la o mini-tabără de schi ca să văd dacă îi place. M-am gândit că, alături de mine, nu va schia niciodată. Habar nu am cum se procedează, unde te duci, ce faci, ce plăteşti, ce echipamente îţi trebuie şi cum le foloseşti. Aşa că am lăsat totul pe mâna profesioniştilor de la Academia 1,61. Nu ştiam prea multe despre ei, deşi mai citisem la Anca pe blog, dar mi-a ieşit în cale o postare pe Facebook şi iată-mă astă vară, prin august, achitând avansul pentru o tabără de schi în luna ianuarie.
Ştiu că prima voastră întrebare o să fie cât a costat. Destul de mult pentru buzunarul meu, recunosc, însă nu foarte scump în raportul cu preţul pieţei. Am dat 850 de lei pe o tabără de trei zile în care au fost incluse următoarele: masă, cazare, transport, ski pass şi instructori de schi. Suplimentar am plătit 75 de lei pentru cele trei zile de închiriat schiuri.
Eu m-am gândit aşa: dacă am merge noi la munte ca să schieze doar ea, am plăti mult mai mult. Preţurile la monitori de schi sunt în jur de 80-100 pentru o şedinţă individuală şi chiar mai mult pentru grupuri (am o colegă de serviciu care e monitor de schi în Azuga şi ea mi-a spus preţurile).
Un ski pass de 4 ore e 100 de lei în Azuga, de ex, poate la reducere pentru elevi. La asta se adaugă cazarea şi masa pentru toţi, transportul etc. Deci dacă facem un calcul, o să vedem că 850 de lei pe 3 zile de schiat cu toate cele incluse nu e chiar aşa de mult.
Evident că la preţul taberei s-au mai adăugat şi alte cheltuieli cu echipamentul: dresuri de schi (vreo 35 de lei în Lidl), şosete de schi (20 de lei în Decathlon), cagulă (am cumpărat una cam scumpă şi cam urâtă din Decathlon dar până la urmă i-am dat alta din lână merinos), bluză thermo (vreo 40-50 din C&A).
Cască şi ochelari am împrumutat (deşi casca nu i-a venit şi până la urmă a închiriat de acolo), costum de schi (geacă şi pantaloni) aveam primite de la o colegă, de la băiatul ei. Încălţăminte (apres-ski) m-am trezit că trebuie să i le dau pe ale mele pentru că ale ei nu-i încăpeau cu tot cu dresuri şi şosete.
Eliza s-a distrat nemaipomenit în tabără, m-a sunat în fiecare zi extrem de încântată. N-am crezut că îi va plăcea atât de mult (deşi ea e mega încântată să plece de acasă cu un grup pe undeva). Dacă aveam vreo îndoială că am dat banii aiurea, mă convingeam tot mai mult cu fiecare apel că am făcut o alegere bună. S-a întors duminică seara cu buzele arse de ger (deşi avea balsam de buze în bagaj), extaziată de faptul că schiase pe “pârtia neagră” (orice o fi însemnând asta, dar părea ceva foarte tare!).
Ce nu mi-a plăcut mie, ca părinte ceva mai strict cu unele chestii: concursul de bancuri (Eliza s-a întors cu nişte bancuri noi în arsenal, inclusiv unele cu Ceauşescu şi ţigani – nu ştie ce înseamnă nici una, nici alta), limbajul nou achiziţionat (“tont” şi “bou” – ambele învăţate de la adulţi) şi gâdilatul (detest profund gâdilatul copiilor, mi se pare un act de agresivitate la adresa lor, are Otilia aici un articol despre asta). Nu ştiu care e fascinaţia copiilor cu bancurile, pe cuvânt dacă o înţeleg, nici nu le pricep, nici nu ştiu să le spună, dar constituie o sursă inepuizabilă de amuzament pentru ei, deci vă închipuiţi că acest concurs de bancuri a fost activitatea ei favorită 😀
În rest, nu am nimic de reproşat, a fost o tabără foarte frumoasă (“m-am distrat cu Academia 1,61”, a spus Eliza pe un ton visător), ba chiar Eliza a câştigat şi locul 3 la nu ştiu ce şi a venit încântată cu un tricou şi o diplomă (mărturisesc că am oroare şi de competiţiile inutile între copii, pentru că mereu cineva pleacă dezamăgit acasă după trei zile de distracţie) şi, dacă aş fi avut bani, aş fi trimis-o şi week-endul acesta care vine la modulul al doilea, însă e cam mult pentru mine să scot încă 850 de lei din buzunar într-un interval aşa de scurt, plus că trebuie să mergem şi la dentist şi mai e şi perioada până vine indemnizaţia când sunt “pe uscat”, aşa că asta e, punem schiurile în cui iarna asta şi vedem ce mai facem anul viitor. Eliza nu ştie, dar tatăl ei a promis că o va lua cu el anul viitor.
Voi cum procedaţi cu sporturile pe care aţi vrea să le înveţe copiii voştri dar voi nu le ştiţi? Îi învaţă altcineva sau renunţaţi la idee? Eliza ştie şi să patineze (deşi eu nu patinez, dar tot aşa, a învăţat singură sau de la alţi copii), să meargă cu rolele şi să înoate (tot la cursuri de înot a învăţat). Nu ştie să meargă cu bicicleta pentru că nu a avut cine s-o înveţe dar ajungem noi şi acolo.
“Când schiez, parcă zbor!” mi-a spus Eliza când s-a întors acasă. Pare o senzaţie faină, nu-i aşa? Doar că eu am rău de înălţime 😀
Chiar nu a fost mult pt ce a oferit tabara. ☺
Si eu ma intreb ce voi face cu unele sporturi cu Andrei… Patinez de la 5ani si asta fac eu cu el..inot tot de la 5 ani si el va invata cu instructor..dar schi..ah..well..am incercat si..nununu😀.
Si mi-e teama ca ii voi oferi doar ce imi place si mie.. Cum fac si cu vacantele la munte (eu nu iubesc muntele..altcineva nu are cine sa il duca..asa ca mergem f rar..). Merg pe varianta ta..astept sa mai creasca un pic si sa poate pleca cu grupuri..tabere..whatever..
Si mai am o varianta, dar si pt asta tb sa fie ceva mai mare..sora mea,care iubeste sportul (zici ca nu suntem surori😁). Ea e toata vara pe role..iarna pe patine..si vrea sa il invete sa mearga pe role. Doar ca ..deocamata..nu are curaj..caci e inca mic si atomic 😁😂
Cam asa la noi.
Există o vârstă pentru toate. Eliza are role de când era mai mică, dar abia vara trecută a învăţat să meargă ca lumea, alături de prietene. Idem şi cu patinele, când a învăţat alături de prietena ei, avea deja patine de vreo doi ani şi chiar făcuse o lecţie la o profesoară şi nu prea se lipise nimic de ea. Contează şi dacă e pregătit copilul pentru asta. Muntele mie îmi place foarte mult, dar nu am nici timp, nici energie să mă caţăr eu pe el. De aia o trimit cu Clubul Morişca în drumeţii.
Laura, mă bucur mult că i-a plăcut Elizei în tabără cu Academia 1,61! Şi noi, după cum ştii, suntem încântaţi de ceea ce fac ei acolo (mulţumesc pentru trimiterea la articolul meu! 🙂 ). Roxi a mai fost cu ei într-o tabără cu bicicletele în toamna asta, am mai trimis colegi şi prieteni la activităţile Academiei şi toţi au fost încântaţi. Sunt serioşi în ceea ce fac!
Cu bancurile – e o fază la copii, trece şi asta! 🙂
Noi pe fete le-am dat de mici la schi (Roxi avea 5 ani jumate la prima ei tabără de schi, iar Ilinca, un an mai târziu, 4 ani jumate) şi au fost deja în câteva tabere de schi şi una de snowboard Roxana. Pentru că la fel ca tine, am făcut socoteala că am fi ieşit mult mai scump cu cazare, mâncare, echipament şi instructor, iar noi nu le puteam învăţa (eu nu schiez, am avut doar o încercare, iar soţul a învăţat şi el singur, deci nu ştie să-i înveţe pe alţii). Acum mergem la munte la schi, dar eu fac “drumeţie pe zăpadă” (aşa am văzut la Decathlon că se cheamă plimbarea pe jos prin staţiune :)) ), iar ele schiază cu taică-su.
Am vazut si eu taberele de schi de la Academia 1.61, dar el este inca prea mic. Imi pare bine ca Eliza s-a distrat. La schi vreau sa il duc iarna asta si sa invat si eu odata cu el. Inotul l-a inceput anul trecut, din motive de raceli frecvente nu a apucat sa mearga prea mult, dar in vara asta vreau sa mergem impreuna (eu inot, dar in apa destul de mica). Cu rolele nu a invatat inca sa mearga, desi si le-a dorit foarte tare si le-a primit cadou de ziua lui anul trecut. A spus ca vrea sa invatam impreuna, asa ca vara asta imi iau si eu 🙂 Probabil ca dupa aceea ii va fi usor si sa patineze. Cu bicicleta si trotineta mergem impreuna de cativa ani. Mersul pe bicicleta l-a invatat repede, a inceput pe bicicletele de echilibru, iar cand a trecut la bicicleta cu pedale (fara roti ajutatoare) i-au trebuit 5 minute sa porneasca (avea 4 ani si 4 luni – eu am invatat pe la 6 ani, tot fara roti ajutatoare). Pe munte mergem impreuna, ii place sa se catere si rezista la drumetii, acum doi ani am dormit prima data la cort cu el si a fost foarte incantat.
Nu sunt sporturi care sa nu imi placa si mi se pare foarte dragut sa invatam unele lucruri impreuna.
Nu e prea mic! Tabăra asta a fost pentru 6-8 ani, dacă nu mă înşel.
Are 5 ani si jumatate. Pe site scrie ca taberele se adreseaza copiilor peste 10 ani. Incercam intai impreuna, singur in tabara inca nu vrea sa mearga 🙂
În cazul ăsta, probabil că mai trebuie să-şi revizuiască site-ul. Dar dacă puteţi împreună, mai bine aşa!
Pentru ca nu are abilitati sportive nemaipomenite, ne-am gandit sa-l incurajam de mic in directia asta. Unele sporturi l-au prins si a invatat destul de usor in intervalul 4-6 ani (eg. patine, role, bicicleta). Pentru altele, primele incercari nu s-au materializat asa incat am lasat sa mai treaca putin timp (pana la 7-9 ani). In aceasta categorie sunt inotul si ski-ul, singurele sporturi pentru care am considerat necesar sa apelam la ajutorul unui instructor (sporturi relativ periculoase, credem ca e bine sa invete corect miscarile de baza). A-nvatat sa mearga pe patine si role impreuna cu mine, iar pe bicicleta impreuna cu tati (si eu stiu sa merg, insa deja nu mai tin pasul cu ei in ceea ce priveste distanta parcursa). La fiecare dintre sporturi (cu sau fara instructor) a avut cate un moment de blocaj (teama) insa, daca am vazut ca-i plac, nu l-am lasat sa abandoneze, l-am incurajat cat de mult am putut. Evident, conteaza enorm instructorul.
Cu ski-ul am incercat cand eram mai mic (3-5 ani), i-a placut insa nu intr-atat incat sa-si doreasca sa continue. Am facut apoi o pauza (din motive obiective, nu am mai ajuns la munte in perioada vacantelor scolare). Anul trecut a venit rugamintea din partea lui, asa incat am organizat o iesire (8 sedinte cu instructor individual). A progresat neasteptat de bine (instructorul a remarcat ca nu are abilitati insa dorinta si motivatia au fost atat de puternice, incat l-au mobilizat sa invete cat de mult a putut). Anul asta mergem impreuna cu mai multe familii, sunt 4-5 copii de varsta apropiata (tocmai bine pentru un grup).
Am incarcat pe blog cateva poze, easfoind prin albumele din anii trecuti mi-am amintit cu drag de momentele respective
http://unblogmaremic.blogspot.in/2017/01/istoria-sportului-in-viata-noastra.html
Ce înseamnă că nu are abilităţi? E posibil aşa ceva?
Partea sportiva nu este punctul lui forte, are o usoara dispraxie. La asta m-an referit
Am înţeles! Credeam că pur şi simplu l-a evaluat un instructor şi a declarat aşa, de la sine putere, că nu are abilitatea de a învăţa aşa ceva.
Noi, parintii, stim schia, dar copiii au invatat de la monitor. Ei au alta tehnica de a-i invatata, le spun lucruri si chestii pe care tu, ca amator, nu le bagi in seama. Copiii au incredere in monitor, e un domn care a invatat sa invete copii. Nu spun ca nu sunt parinti care isi pot invata copiii diferite sporturi, dar noi am considerat ca e mai bine pt ei, si pentru noi(nervii nostri 😜) sa invete cu monitor. E bine sa se poata bucura de sporturile iernii. Si in copilarie se invata mai usor, parca.
Şi eu cred ca unele lucruri se învaţă mai bine de la profesionişti!
Felicitari Eliza!
Noi am fost cu sania iarna asta, a fost o incantare pentru baietel. Se tine singur cu manutele de volan, este o adevarata placere. Ar fi in stare sa si doarma acolo daca s-ar putea. Si eu mi-am propus ca atunci cand va veni vremea sa il dau pe Alex la schi, pentru ca eu nu stiu (desi locuim la cativa km de Vatra Dornei). Si la inot. Pentru ca eu nu stiu si am avut de suferit de pe urma acestor doua lucruri.
parca ai fi eu, Laura :))).m am distrat citind finalul.
exact asa am procedat si eu: nu stiu dar vreau ca el sa stie. asa ca l-am dat pe mana profesionistilor, l-am incurajat si iata ca face de toate: si bicicleta si inot si patinat plus hochei.
articolul tau mi a dat idei pentru la anul cu schiatul. avem timp un an intreg sa gasim solutii.
exact asa spune Dante despre hochei: cand patinez parca zbor, si mai spune si ca este foarte greu dar ii place mult, simte ca isi elibereaza energia rea si prinde putere.
Sunt de acord cu atat de multe lucruri pe care le scrii aici, incat voi comenta doar atat: DA. 🙂
Mulţumesc!
Tabara de ski in Straja Jud. Hunedoara