Avem cartea Erus şi valea răbdării de Alec Blenche din decembrie în teancul “de citit”, dar abia acum am reuşit s-o terminăm. I-am citit-o Elizei seara la culcare, pe capitole, astfel că ne-am bucurat o vreme mai îndelungată de aventurile lui Erus.
Autorul, Alec Blenche, este consilier în nutriţie şi a scris cartea în urma unui proiect desfăşurat la o şcoală din Constanţa. Pe site-ul www.calatoriileluierus.ro găsiţi detalii despre autor şi despre carte dar şi întregistrări cu cântecele din carte.
Erus este un tânăr prinţ (un copil) care trebuie să treacă prin mai multe încercări pentru a-şi salva regatul. La început, Erus nu pare să fie un personaj-model. După cum îl descrie autorul, Erus nu este “vreun prinţ nobil, curajos, darnic şi chibzuit”, ci dimpotrivă e “un pic cam fricos şi chiar un pic înfumurat şi răutăcios.” Erus locuieşte în Regatul Vânturilor din Lumea Bună, unde cele mai de preţ sunt fructele şi legumele. Copiii se joacă toată ziua prin pădurile de brocoli, ţelină şi morcovi, înoată până pe insulă unde mănâncă fructe exotice şi cutreieră pădurile de unde culeg nuci, alune, fistic şi castane. E o ţară ideală de vegetarieni şi copii care mănâncă fericiţi brocoli şi de dulciuri au auzit doar din legendele despre Sucre, un băieţel care preferă zahărul. Tenta moralistă este foarte vizibilă încă de la început căci, se pare, nu poate exista carte despre alimentaţia copiilor care să nu înceapă cu laude la adresa brocoliului.
Din fericire, cartea nu continuă în aceeaşi notă (deşi există nişte ode la adresa spanacului) şi dincolo de educaţia alimentară, cartea le predă copiilor nişte lecţii mult mai importante. Fiecare aventură pe care o trăieşte Erus în Valea Răbdării (totul foarte pacifist, nimic violent) îi aduce o virtute nouă. O să citez din carte, căci aproape de finalul ei, când Erus se pregăteşte să iasă din Valea Răbdării, chiar personajul face un sumar al celor învăţate:
“În primul rând am învăţat să nu mă grăbesc. […] Apoi, în viaţă, trebuie să ai răbdare şi să nu-i întrerupi pe alţii când vorbesc, chiar dacă ai impresia că ai ceva mai interesant de spus. […] Am mai învăţat că, atunci când ştii să aştepţi liniştit, lucrurile se rezolvă de la sine. […] Am mai învăţat că trebuie să te bucuri de prezenţa celor dragi şi să petreci clipe minunate alături de ei pentru a-ţi încărca sufletul cu amintiri frumoase. […] Pe urmă, am aflat că totul creşte dacă acorzi destulă răbdare şi iubire. […] În fine, am învăţat că tot ce are viaţă şi trăieşte în jurul tău face parte din familia ta.”
Singurul meu reproş la adresa acestei cărţi este că, deşi Erus trece cu bine de Valea Răbdării, cartea nu are un final care să ofere o încheiere aventurilor micului prinţ. Cel mai probabil face parte dintr-o serie şi ni se promit alte aventuri cu Erus în Valea Generozităţii, însă eu aş fi preferat să avem un fel de final şi să-l trimitem pe Erus în noi aventuri în volumul viitor.
Cartea este în format necartonat, cu clapete şi are ilustraţii color în interior. O recomand pentru 6-10 ani. Ca o curiozitate, în fiecare seară după ce îi citeam Elizei un capitol, mă duceam să mănânc nişte nuci, mereu îmi făcea poftă de nuci. De brocoli sau spanac nu mi-a fost poftă niciodată! 😀
Dacă vă place cartea o puteţi comanda şi de pe Bebelibrarie.ro într-un pachet special cu transport gratuit.
Pare a fi “cartea Anei” :). Merci!