Iggy Peck, Micul arhitect

Într-un pachet de cărţi primit recent de la editura Pandora M (divizia pentru copii Panda M), am găsit această carte foarte deosebită – Iggy Peck, Micul arhitect. La prima vedere părea o carte simplă, ca toate celelalte, cu o poveste scurtă, în versuri, despre un băieţel de clasa a doua pe nume Iggy Peck.

Mi-am dat seama, însă, că nu e o carte obişnuită, după ce am citit-o prima oară. Iggy e un băieţel care de când era bebeluş era pasionat de arhitectură: a construit un turn din scutece, un Sfinx din bulgări de pământ, biserici şi capele din fructe, un pod din plăcintă cu cocos şi clătite şi aşa mai departe. Părinţii l-au lăsat în pace să construiască ce doreşte până când Iggy a ajuns la şcoală. Iar domnişoara Lila Greer, profesoara, i-a spus: “Nu vreau să aud de clădiri în clasa mea!” Vă sună cunoscut până aici? Dar Iggy o ignoră pe domnişoara Greer şi construieşte un castel din cretă însă învăţătoarea îl pune să-l dărâme şi-l reclamă la director.

“Scuzaţi-mă, doamnă, a şoptit Iggy, cu capul plecat,
şi inima i s-a sfărâmat.
Fără turnurile lui, totul îi părea străin.
Clasa a doua era un chin.”

Din fericire pentru Iggy, el nu învaţă într-o şcoală românească, aşa că până la urmă se întâmplă ceva extraordinar.

“Străbătând podul peste râul învolburat,
domnişoara Lila Greer a înţeles imediat:
în clasa a doua totul e permis,
şi cu-atât mai mult să-ţi construieşti un vis.”

De ce anume îşi schimbă domnişoara Lila Greer perspectiva, vă las pe voi să descoperiţi în carte. Citiţi-o cu copiii şi spune-ţi-le că în orice clasă este permis să-ţi construieşti un vis şi mai mult decât atât, trebuie să insiste pentru a li se permite să-l construiască!

Foarte deosebit la această carte este şi modul în care este tipărită – pe hârtie care imită coala milimetrică. Aici puteţi vedea câteva pagini din interior.