Deşi înţeleg că nu aşa se obişnuieşte în Bucureşti, Eliza a vrut şi anul acesta să facă mărţişoare pentru toată clasa. Am avut noi o idee iniţial, însă, din motive personale, nu am mai reuşit s-o ducem la capăt – ne-ar fi luat foarte mult timp, nu ne-am apucat din vreme, iar zilele premergătoare lui 1 martie ne-au prins confruntându-ne şi cu alte probleme, în afară de viscol şi ger. Prin urmare, i-am pus Elizei vreo trei-patru mărţişoare în braţe şi i-am zis să aleagă din clasă câteva fetiţe, pentru că mai multe nu am.
Numai că internetul e mare şi fix seara pe 1 martie, frunzăream Facebook-ul şi am dat peste o postare într-un grup de idei pentru cadre didactice: era o fotografie cu multe mărţişoare care semănau cu nişte scoici cu perlă în ele. Scoicile erau vopsite într-un albastru sclipicios, etapă pe care eu am decis s-o sar, pentru că mi-a plăcut mai mult cum arată perla pe scoica naturală.
Şi atunci mi-am adus aminte de o pungă de scoici aduse de la mare acum doi ani, pe care o tot plimbam de colo, colo, neştiind dacă s-o arunc sau nu. Apoi mi-am adus aminte şi de perlele rămase de la îngeraşii ăştia, pe care nu am mai reuşit să le folosesc la ceva. Apoi am scos pistolul de lipit, am scotocit în cutii după cartonaşe, punguţe şi şnururi şi într-o oră am terminat toate cele 35 de mărţişoare.
Cred că mai mult ne-a luat să legăm şnururile decât să facem mărţişoarele în sine! Dar s-o luăm metodic:
Materiale pentru mărţişoare din scoici
Scoici curate şi de dimensiunea potrivită (să încapă pe cartonaş), perle, pistol de lipit cu silicon fierbinte (sau silicon rece cum e Silipici de la DACO), ace penru broșă, cartonaşe-suport (noi am folosit unele imprimate), punguţe pentru mărţişoare, şnururi.
Mod de lucru mărţişoare din scoici
Se încinge pistolul de lipit, se pregăteşte un ziar sau ceva pe care să-l ţineţi (şi un unguent pentru arsuri 😀 ) şi se lipeşte câte o perlă în fiecare scoică, apoi fie scoica se lipeşte pe cartonaş fie lipiți pe ea ace pentru broșe. Se înnoadă şnurul şi se capsează de cartonaş. Se introduce în punguţă. Dacă vreţi să pictaţi scoicile, o puteţi face înainte să lipiţi perla. Eu am ales să le las aşa cum le-a făcut mama natură.
Dacă am fi avut mai mult timp, am fi încercat să găurim scoicile ca să le putem pune în piept, dar ar fi fost o bătaie de cap cam mare pentru că trebuie folosită o bormaşină cu un burghiu foarte subţire sau un ac şi un ciocan, cu riscul de a le sparge de tot (deci trebuie să aveţi o rezervă bună de scoici). Apoi ar fi trebuit trecut un inel prin ele şi de inel prins şnurul. Inele (zale) pentru bijuterii găsiţi în magazinele de profil, în Bucureşti eu le cumpăr de la Bijou Planet (un magazin situat aproape de Cercul Militar, între Universitate şi Cişmigiu).
Dacă vă mai rămân scoici, puteţi încerca şi nişte felicitări de 8 martie cu flori din scoici– click pe link pentru model şi instrucţiuni.
Simple, delicate, frumoase!
Super idee! Avem și noi o cutie de la pantofi plină de scoici. Voi încerca să lipesc o bază de broșă pe spatele scoicii. Sunt prea faine să stea doar in punguța.
Ce idee grozavă cu baza de broşă! Dacă aş fi avut timp, aş fi dat o fugă la magazinul de accesorii pentru bijuterii şi aş fi luat şi eu, că nu sunt scumpe.