Şase zile perfecte, apoi el a dispărut… Cartea verii la Nemira

Bărbatul care n-a mai sunat – Cartea verii la Nemira

Unul dintre avantajele faptului că eşti blogger este că, dacă ai muncit suficient de mult la blog ca să meriţi asta, uneori primeşti anumite cărţi în avans pentru a le citi, înainte să ajungă în librării. Ăsta nu e neapărat un lucru pozitiv, pentru că după aia îţi “asasinezi” toţi prietenii cu recomandări de cărţi şi uneori chiar îi “obligi” să cumpere o anumită carte pe care tu o consideri nemaipomenită! 😀

În categoria asta aş include eu Bărbatul care n-a mai sunat, recentă apariţie în colecţia Damen Tango de la editura Nemira. Am primit-o, am amânat până seara s-o citesc, pentru că eram ocupată cu altceva, şi după ce am deschis-o, puf, m-am scufundat în starea mea de cititor care ignoră orice se petrece în casă şi n-am lăsat-o până când n-am terminat. Ba chiar am rezistat să citesc finalul (mă rog, aproape 😀 ), aşa cum fac de obicei la cărţile care au un grad de suspans mult prea ridicat, pentru că altfel nu reuşesc să mă concentrez pe acţiune, ci mă gândesc întruna doar la final.

Despre acţiune nu vă pot spune foarte multe, pentru că întreaga carte se bazează pe un suspans foarte fin construit şi aproape orice aş spune, ar putea reprezenta un spoiler. Protagoniştii sunt o ea şi un el care se cunosc şi petrec şase zile minunate împreună. Ea este în curs de divorţ, el necăsătorit. Ea locuieşte în America, el în Anglia. Ea trebuie să se întoarcă acasă, el trebuie să plece într-o călătorie. Însă chimia dintre ei este atât de puternică, încât el promite că o va suna şi relaţia lor va merge mai departe într-un fel sau altul.

Însă el nu doar că nu mai sună, dar pare să dispară complet de pe faţa pământului. Ea începe să-l urmărească online, îi verifică contul de Facebook, îl caută pe Google, se uită pe site-ul lui, îi trimite nenumărate mesaje şi scrisori, uneori bătând câmpii pe tot felul de subiecte, ba chiar încearcă şi un “stalking” cu efecte destul de stânjenitoare. În ciuda comportamentului adolescentin, incapabilă să se mai recunoască pe sine însăşi, cu ochii fixaţi în disperare pe telefonul pe care dă refresh în permanenţă, nu reuşeşte să-l găsească.

Acţiunea pendulează între prezent şi trecut, prin rememorarea zilelor petrecute împreună, a copilăriei protagonistei sau prin scrisorile trimise către “dragă tu”. La fiecare capitol, poţi jura că “gata, ştii despre ce e vorba şi încontro se îndreaptă totul” şi apoi vin următoarele zece pagini care îţi dărâmă toate supoziţiile. Nu greşesc când spun că e imposibil să intuieşti dinainte toate aspectele complexe ale acestui roman.

Deşi este un roman de dragoste încărcat din belşug cu suspans, abordează atât de multe subiecte actuale, încât nu ai cum să nu te regăseşti măcar într-o părticică din el. Printre acestea, se numără: felul în care oamenii gestionează doliul, divorţul, infertilitatea, bolile mintale, datoria faţă de familie, problemele adolescenţei, relaţiile nepotrivite, relaţia cu noi înşine şi felul în care ne vedem, felul în care facem faţă unor evenimente neplăcute din trecut etc.