A trecut mai bine de un an de la intervenţia Smile, făcută la clinica Ama Optimex, prin care mi-am recăpătat claritatea vederii şi am renunţat la ochelari şi am tot vrut să vă povestesc despre asta, dar mai întâi a trebuit să ajung la medic pentru controlul de un an, pe care cu chiu cu vai am reuşit să-l înghesui în programul meu aglomerat la vreo trei luni după ce s-a împlinit anul 😀
Medicul a confirmat ceea ce ştiam deja, că sunt foarte bine şi că nici măcar nu se vede că am suferit o intervenţie, semn că ochiul s-a vindecat perfect. Înainte să ies din cabinet, i-am spus doctoriţei că urmează să mă întorc la serviciu şi dacă e cazul să îmi comand nişte ochelari cu protecţie pentru ecrane, pentru că voi lucra 8-9 ore la laptop şi n-aş vrea să distrug tot ce am realizat până acum. Şi doctoriţa, foarte simpatică, a spus: “Dar nu v-aţi săturat, doamnă, de purtat ochelari? Nu de aia v-aţi făcut operaţia?”
Apoi mi-a dat câteva sfaturi (să fac pauze dese, să pun lacrimi artificiale, mai ales în mediul de birou) şi m-a trimis acasă, fericită că nu mai am nevoie de ochelari de niciun fel, cu excepţia celor de soare, pe care, în sfârşit, îi pot purta şi eu, fără să mai apelez la lentilele alea heliomate care mă făceau să arăt ca dintr-un film din anii 80.
Frunzărind prin pozele mele din ultimii doi ani, am remarcat ceva ce nu remarcasem înainte: selfie-urile de după intervenţia Smile sunt mai frumoase, apar singură în multe dintre ele şi afişez o încredere în mine care nu se vedea înainte. Ba chiar sunt mai îndrăzneaţă în a-mi face selfie-uri, şi am un zâmbet în privire care îmi luminează faţa.
Comparativ, înainte, când purtam ochelari, am selfie-uri mai puţine, în majoritatea sunt împreună cu cineva (eventual făcute pentru că trebuia să bifez un moment), cele făcute afară sunt groaznice din cauza lentilelor heliomate şi, în general, par destul de stingheră, ca şi cum nu aş vrea să fiu acolo în poză.
Mie intervenţia Smile mi-a schimbat viaţa în foarte multe feluri. În anul care a trecut am devenit ambasadoarea Immochan pentru Bucureşti şi am făcut o mulţime de şedinţe foto nemaipomenite, care au scos la iveală o personalitate ascunsă pe care nici nu ştiam că o am. Ca să vă daţi seama, priviţi poza de mai jos, nu-i aşa că nici nu par a fi eu? (Foto: Cristina Nichituş Roncea pentru proiectul Mămicile Digitale, concept Parenting PR pentru Immochan).
Detalii despre operaţie şi un documentar făcut de mine despre felul în care decurge intervenţia puteţi citi aici: Smile – zâmbeşte, mâine va fi mai bine!
arati bine si cu ochelari, dar ce e important e ca tu te simti mai bine fara si se vede in poze 🙂
in poza cu geaca de piele parca esti o adolescenta 🙂
Multa lume a remarcat aceasta schimbare si acum, ca ai spus, e clar ca si lipsa ochelarilor a contribuit la acest aspect. Stii vorba aia cu iubeste te pe tine mai intai ca sa te iubeasca altii. cam asa se simte si la tine, parca o mai mare dragoste de tine care se reflecta in atitudinea ta si in ceea ce transmiti celorlalti :). deci e de bine.
Ceea ce ma face sa realizez ca a trecut un an de cand al meu NU s-a hotarat sa faca operatia…
Tot e mai bine că NU s-a hotărât decât că s-a hotărât să NU o facă 🙂