Regele Ugu sau cum joaca în natură transformă viaţa copiilor noştri

Am cartea Regele Ugu de la editura Humanitas în bibliotecă de ceva vreme dar pur şi simplu nu mă simţeam tentată să o citesc, deşi îmi fusese recomandată cu căldură de mai multe persoane. Abia după ce am citit recenzia Otiliei Mantelers, am luat-o de pe raft şi am devorat-o în jumătate de oră. Concluzia? Mi-a plăcut la nebunie!

Pe scurt, povestea sună aşa: Andrei Firicel este prototipul elevului pipernicit şi sfios, care este agresat permanent de Michi Înhăţău, fiul primarului, şi gaşca lui. Mai sunt trei zile până la vacanţa de vară şi Andrei, care a învăţat arta de a se face nevăzut, încearcă din răsputeri să îl evite pe Michi. Numai că nu reuşeşte, ba dimpotrivă, declanşează un adevărat război.

Încercând să fugă de Michi, Andrei ajunge, printr-un tunel, într-o pădure misterioasă: peste tot sunt capcane iar în mijloc tronează o căsuţă din copac. Stăpână peste acest regat este Regele Ugu (o regină, de fapt, dar ea se proclamă rege), care se alătură cu drag luptei lui Andrei contra celui mai mare duşman al său.

Împreună, cei doi lansează vacacacapulte, sconcsobombe şi îi atrag pe cei din gaşca lui Michi pe Cărarea Capcanelor, unde îi aşteaptă “surprize” precum Păienjenoasa, Podul Trosc şi Buf, Poieniţa “Craterul”, Zboingaţopotronul şi Canalizatorul.

Finalul cărţii este deopotrivă amuzant şi optimist, dar nu vreau să vi-l dezvălui, va trebui să-l descoperiţi singuri.

Ugu mi s-a părut a fi un alter ego al lui Firicel: pe când el e sfios, ea este îndrăzneaţă, Andrei este invizibil, Ugu e vizibilă într-un mod chiar şocant, băiatul se teme şi de umbra lui, iar fata este curajoasă. În plus, am avut impresia că Ugu face tot ce şi-ar dori şi Andrei în secret să facă: să se caţere în copaci, să se arunce în iaz, să le facă farse agresorilor săi, să cutreiere liber prin pădure, să mângâie şi să hrănească animalele, să arunce cu balegă şi cu chestii scârboase, să pescuiască un peşte pe care să-l gătească pe ţepuşă, să fie cu prietenii lui.

Ce-şi doreşte Andrei şi ce face Ugu nu e nimic ieşit din comun: este ceea ce ar alege orice copil dacă i s-ar prezenta opţiunea asta mai des. Să petreacă timp în natură, să se joace liber, să alerge, să ţipe, să înoate dezbrăcat, să construiască diverse chestii din te miri ce, să-şi facă prieteni, cu două sau cu patru picioare, să asculte poveşti fantastice, să stea mult timp afară, ziua şi noaptea.

La finalul aventurii sale alături de Ugu, Andrei pare să fi devenit mai vesel, mai extrovert, mai curajos. Asta ne arată cât de important este timpul petrecut în natură pentru un copil şi cât de mult poate să-i dezvolte trăsături precum: inventivitatea, creativitatea, spiritul de camaraderie şi de aventură, capacitatea de a trece peste necazuri, umorul.

Cartea e foarte uşor de citit de un cititor de nivel 2 (nu chiar începător), are multe ilustraţii alb-negru şi pagini tip bandă desenată.