Mic dejun corporatist sau ce mai mâncăm în afară de cafea?

În primul rând, eu nu beau cafea. Mai beau ness decofeinizat cu lapte, dar deocamdată nu am apucat să-mi aduc borcanul de ness la birou. Încerc, însă, să iau zilnic un mic dejun variat, care să-mi ofere suficientă energie până la prânz.

Şi, pentru că vreau să evit pateurile cu brânză şi covrigii de la metrou (cel puţin cât mă ţine elanul), încerc să mă organizez cumva (mai mult la faţa locului, în supermarket), astfel încât să mănânc micul dejun imediat cum ajung la birou.

Sunt oameni care mănâncă imediat ce se trezesc, eu nu fac parte dintre ei, eu mănânc abia după o oră-două, aşa că ora 9, la care ajung la birou, e perfectă pentru un mic dejun.

Ziua 1

Am avut de acasă: câteva boabe de afine şi zmeură, câteva nuci (vorba vine, de acasă, nucile le cumpărasem cu 10 lei caserola cu o zi înainte).

M-am oprit la Mega şi am luat 1 avocado (oribil a fost, foarte păstos şi trecut de copt, de acum înainte numai ready-to-eat o să iau), o pungă de felii Wasa şi un iaurt. Am luat un borcan mare de iaurt de la o marcă nou apărută, se cheamă Lăptăria cu caimac, din păcate nu-i găsiţi în foarte multe locuri, dar iaurtul e genial. Dulce şi cremos, cum îmi place mie. Am mai pus în coş vreo 3 cutiuţe din alea minuscule de unt Lurpak şi m-a dus povestea la vreo 20 de lei.

Cam scump pentru un mic dejun, zic eu. În fine, am mâncat doar jumătate de avocado pe două felii de wasa, pe care am mai pus şi felii dintr-o roşie pe care o aveam de acasă, jumătate de iaurt şi nu m-am mai atins de unt. Pe la 11 deja muream de foame.

Pe la 12 am fost cu o colegă la restaurantul de jos (mâncare proastă şi overpriced, orice corporatist cu card de Sodexho ştie), unde am înfulecat o ciulama de pui şi ciuperci (cu mai multe ciuperci şi mai deloc pui) şi o mămăliguţă. Başca, o limonadă cu trandafiri. Clar întorsul la serviciu nu prieşte buzunarului meu.

Ziua 2

Am avut de acasă: nimic, am fost prea obosită în seara precedentă să mă mai gândesc la asta.

M-am oprit la Mega (vă jur că nu e reclamă la Mega, dar am un concept store fix în drumul meu) şi am luat o pâinică minusculă cu secară, o caserolă la supra-preţ de ananas cuburi, o sticlă de lapte (nu era pentru job, ci pentru cultura mea de ciupercă de chefir, aşa că am luat un lapte de 4% grăsime, pasteurizat la temperatură mai scăzută) şi o salată de la salad bar+dressing. Am marcat aproape 30 de lei, ceea ce dovedeşte că mâncatul la birou devine din ce în ce mai costisitor 😀

Am tăiat chifla în două, am uns-o cu două cutiuţe din untul cumpărat anterior, am mâncat restul de iaurt şi jumătate din caserola de avocado. Feliuţa de grepfruit e pusă pentru pata de culoare, am luat-o de la o colegă.

Am rezistat până pe la 2, dar cu greu şi doar pentru că am avut ceva urgent de făcut, pentru că deja pe la 11 jumate îmi era foame. Pe la 2 jumate am mâncat restul de ananas (şi m-a usturat limba), apoi salata luată de la Mega, ocazie cu care am descoperit că mai bine sar peste sosul de iaurt şi peste feliuţele prăjite de lipie.

Ziua 3

În ziua 3 mi-am azvârlit în poşetă ceva ce aveam prin frigider: o bucăţică de muşchi afumat, doi castraveţi şi o sticlă de chefir de apă făcut în casă. De la Mega am luat o salată de fructe, că m-am prins că au o zonă cu autoservire unde sunt fructe tăiate, plus o caserolă de afine pentru Vlad. Preţul comodităţii e destul de mare (19.9 lei kilogramul de salată), dar prefer să iau aşa de câţiva lei fructe mai variate, decât un singur pepene pe care să-l car şi să-l tai eu la birou. Nici gând! Nu mai ştiu cât am dat, nu mai găsesc bonul. Vreo 13 lei, cred.

N-aveam pahare la birou (doar de plastic), aşa că am folosit un borcan în loc de pahar 😀

Ziua 4

În ziua a patra m-am spart în figuri pe la Mega şi am cheltuit vreo 42 de lei, pentru mic dejun, prânz (o supă cremă de morcov cu ghimbir şi nişte crutoane oribile) şi nişte căpşuni pentru Vlad (pe care le-am luat acasă, evident).

Am cumpărat vreo trei chifle diferite, nişte prosciutto, două linguri de salată de crudităţi (cam neasezonată), căpşuni, 1 baby banana (tot pentru Vlad), 1 iaurt la borcan (5 lei de la Lăptăria cu caimac), 1 salată de fructe şi supa.

Să zicem că prosciutto m-a ţinut vreo 3 zile şi iaurtul era şi el menit să ţină două zile, dar n-a ţinut, pentru că pe la 4 mi s-a făcut o foame de lup şi l-am ras. Am făcut nişte tartine cu salata de crudităţi şi prosciutto şi am pus alături iaurt şi fructe.

Ziua 5

Am fost mai econoamă la Mega sau cel puţin am încercat. Mi-am luat un croissant cu cereale (oribil şi uscat, dacă e croissant, măcar să fie unul clasic), fructe asortate şi un iaurt (tot din ăla la borcan, momentan sunt amorezată de el, e cremos şi mai dulce, iaurturile prea acre îmi provoacă aciditate). Am avut de acasă şi sticluţa cu chefir şi un pahar de zmeură luat din piaţă (la noi la metrou e dublu preţul!).