Anul trecut, a apărut la editura Curtea Veche o carte intitulată Duminica la prânz, scrisă de bloggerița Laura Laurențiu, o carte cu rețete și sugestii de meniu pentru mesele în familie. Așa cum spune și autoarea, nu trebuie să fie neapărat duminica la prânz, poate fi și joi seara, important e ca toată lumea să se strângă la masă și să mănânce ceva bun, pregătit special pentru acel eveniment.
După ce am citit cap-coadă cartea, ca pe beletristică – mai ales că ea conține și diverse istorii de natură personală, nu doar rețete – m-am gândit să încep și eu să adopt acest obicei la mine acasă.
Nu vă mint când vă spun că la început a fost greu: ”dar de ce facem asta? dar de ce nu putem mânca în bucătărie ca de obicei? dar de ce e nevoie să pierzi atâta timp gătind? dar de ce trebuie să punem față de masă și servețele?”, o grămadă de întrebări de la niște oameni obișnuiți cu o stare de fapt și deloc dornici să o schimbe.
Însă eu am insistat, am mai strâns din dinți, am dat explicații, m-am enervat și până la urmă, lumea s-a dat pe brazdă și m-a lăsat în boii mei, ba chiar, ocazional, oferindu-se să mă ajute. De altfel, așezarea mesei cu veselă și tacâmuri pică aproape exlusiv în sarcina Elizei și chiar mă ajută să duc la masă felurile de mâncare.
În ceea ce privește mâncarea, trebuie să fac niște precizări. Eu nu gătesc niciodată două feluri de mâncare pentru o singură masă, în mod obișnuit. Adică la mine la masă nu se va servi și supă și felul doi și, eventual, și desert.
Așa m-am obișnuit de acasă, unde mama făcea fie o ciorbă consistentă, fie o mâncărică/tocăniță și mâncam doar un singur fel de mâncare la masă. Și dacă tot am menționat copilăria mea, o să vă spun că noi mâncam împreună, în familie, duminica, aproape fără excepție.
Mama se trezea, făcea o friptură cu cartofi/orez și o salată și ne așezam la masă, uneori cam prea devreme pentru mine (care mă trezeam târziu duminica). Și în timpul săptămânii mâncam împreună cel puțin o masă (cina), cu mâncare proaspătă, pentru că mama gătea aproape în fiecare zi.
Îmi aduc aminte cu mare drag de aceste momente, chiar dacă nu discutam sau nu interacționam prea mult la masă (asta dacă nu o apuca pe soră-mea polemica cu tata și eu îi dădeam șuturi pe sub masă să înceteze – niciodată nu mi-au plăcut discuțiile în contradictoriu la masă).
Cum masa de duminică e specială, la masa mea de duminică fac o excepție și servesc două feluri de mâncare și un desert. Fac o ciorbă/supă la felul unu și ceva la felul doi. Nu fac un plan strict dinainte și nu țin cont de recomandările nutriționale din simplul fapt că nu mă pricep să număr calorii și să fac meniuri ca la carte.
Gătesc pornind de la ce am în frigider/cămară/congelator și gândindu-mă dacă rămân câteva porții pentru una-două zile după. În general, încerc să gătesc ceva care să placă tuturor, dar nu țin neapărat cont de acest aspect, mai ales că Vlad e super mofturos la mâncare. Pentru desert, încerc câte o rețetă nouă sau ceva ce nu am mai făcut de mult. Nu adaptez mereu desertul la Vlad, el poate sta bine mersi și fără desert 😀
Mi-am notat câteva săptămâni ce am gătit și o să vă spun și vouă, poate vă inspiră. Regula principală, pentru mine, a mesei de duminică este: nu te stresa. Nu te ține musai de plan, dacă nu poți. Nu te da de ceasul morții gătind.
Masa de duminică #1
Ciorbă de pui cu tăieței de casă (fără carne, am avut un tacâm de pui de țară)
Salată de vinete, salată Boeuf (cu ce am ales din tacâmul de pui fiert pentru ciorbă și câteva rădăcinoase găsite prin frigider)
Gofre – îmi aduc aminte că fuseserăm în oraș în ziua aia și Eliza își dorise o gofră de la un chioșc, dar era 15 lei o gofră mică și i-am propus ca, de 15 lei, să facem noi acasă un teanc de gofre și așa am și făcut.
Masa de duminică #2
Ciorbă de pui a la grec
Pârjoale (chiftele) cu murături
Semilune cu nuci
Masa de duminică #3
Supă de pui cu găluște (nu mai rețin, dar cred că nu avea și carne, doar zeamă de pui)
Pate de ficat de casă – am descoperit o super rețetă, musai s-o încercați, iese fin și cremos ca cel din comerț
Ișlere cu nuci și dulceață de caise (neînvelite în ciocolată)
Masa de duminică #4
Ciorbă de cartofi cu sfeclă (puteam să jur că Eliza nu va mânca, pentru că a mai refuzat acest tip de ciorbă, dar a mâncat și i-a plăcut)
Cârnați de casă (primiți în ziua aia de la mătușa) cu tocăniță de ardei copți (din congelator, de la soacra mea)
Fursecuri de casă – primite de la rude (era înainte de Crăciun)
Masa de duminică #5
Supă cremă de morcov cu ghimbir și turmeric
Creveți cu usturoi și pătrunjel (doar pentru mine și Eliza, soțul nu mănâncă fructe de mare).
Fursecuri cu banane
Masa de duminică #6
Ciorba de perișoare (din carne de porc, din care am făcut și pârjoale, pentru că dezghețasem prea multă)
Plachie bucovineană de crap
Salam de biscuiți cu fructe uscate
Dacă vă uitați pe meniul nostru din ultimele șase săptămâni, o să vedeți că singura ”regulă” pe care o am e, pe cât posibil, să nu servesc același tip de carne și la felul unu și la felul doi și să includ cât mai multe legume în ceea ce gătesc. În rest, nu țin cont de alte reguli.
Cum vi se pare? Încercați și voi să gătiți o masă de duminică pentru familie și să-mi spuneți cum a ieșit? Musai să așezați masa în sufragerie, cu șervețele și, dacă aveți, farfuriile ”bune”. Și vă aștept înapoi pe blog să-mi spuneți ce ați gătit!
Iar eu o să continui să documentez mesele în familie, ba chiar o să adaug și o tradiție a ieșitului în oraș o dată pe lună și o să revin să vă povestesc.
Mulțumesc mult de post, m-a uns pe suflet!
Și noi gătim duminica ceva mai special, chiar dacă nu așezăm masa festiva. Cel mai important pentru noi este sa fim toți prezenți. Și eu servesc un singur fel de obicei, dar duminica mai fac câte o pasta sau ceva aperitive, și, uneori, desert.
Spre deosebire de mesele din timpul săptămânii, care sunt deseori mai grăbite, duminica stam relaxați și discutam tot felul.
Idei de gătit – humus cu boabe de rodie (se adaugă la servire, câteva boabe pe felia de pâine), cartofi prăjiți la cuptor cu brânză camembert, coapta și ea. Cartofi copți, am făcut și risotto într-una din duminici, dar atunci a fost singurul fel servit. Papanasii sunt foarte populari, mai ales ca ii face aproape în totalitate fiica mea (12 ani).
La desert facem prăjiturele, chec, salam de biscuiti, cremes.
Ce idee buna cu Camembertul copt, n-am mai mancat de mult! Gata, e pe lista pt duminica viitoare!
Nici noi nu obișnuim să mâncăm mai mult de un fel în timpul săptămânii. Și, da, ne place să mâncăm seara în living, că nu e, de fapt, sufragerie 😊.
La mine e complicat sa te duci cu toate blidele in sufragerie zi de zi. Dar o data pe saptamana merge 🙂
Si eu incerc sa fac masa de duminica sa fie altfel decat in celelalte zile..de exemplu, duminica mancam din 2-3 farfurii ( chiar daca pentru mine e mai mare deranjul cu spalatul), copiii pun masa, ei aranjeaza cum vor( au 11 si 15 ani), eventual pun o lumanare si ceva flori cand avem in gradina; tot ei iau farfuriile murdare si le pun in chiuveta iar eu aduc mancarea la masa… stii care e cea mai buna cafea din lume? cea facuta de baiatul meu duminica dupa pranz!
La decoratiuni nu m-am gandit, insa, indata ce apar florile de primavara, o sa pun si flori, e o idee buna!
La noi in casa de cind ma stiu se face 3 feluri de mincare si desert asa este obiceiul la banateni asa facea bunica ,mamica si eu la fel si nu ezista duminica fara dulce.
Mi-a placut foarte mult articolul! Scris direct, fara multe inflorituri, “ne-pompos” 😉, chiar ma incurajeaza si pe mine sa fac un asa obicei frumos, pe cat posibil (noi cam plecam de acasa in week-end-uri, iar in timpul saptamanii seara nu ne intalnim toti la masa de seara…). Cat despre ideile de mancare si retetele prezentate, imi prind si mie foarte bine, asa ca multumesc mult pt articol! Imi doresc sa continuati sa ne impartasiti despre obiceiul cu masa de duminica, dar si despre cel cu iesitul in oras.
Mulţumesc mult, Nicoleta!