Nu am mai reușit de multă vreme să vă mai povestesc pe la ce spectacole, filme sau evenimente culturale am mai mers cu Eliza, pentru că nici nu prea am avut timp, dar și pentru că au fost destul de puține, selectate cu mare atenție. Din păcate, timpul și energia noastră au fost la cote minime, așa că am acționat în consecință, odihnindu-ne mai mult, dar acum vă vine primăvara, o s-o luăm de la capăt.
Îmi place foarte mult să ies doar eu cu Eliza din când în când, să îi acord toată atenția mea, pentru că îmi povestește multe lucruri, pe care altminteri nu le-aș afla. Din păcate, nu lucruri mereu drăguțe, unele chiar serioase, care mă fac să mă simt complet lipsită de resurse ca părinte. E frustrant să știi că nu poți să-ți ajuți concret copilul atunci când are anumite probleme!
Dar articolul nu e despre asta, ci despre spectacolele frumoase pe care le-am văzut la Opera Comică pentru Copii în ultimele luni, și despre care nu am apucat să vă spun mai nimic. OCC a devenit o destinație favorită pentru noi, pentru că spectacolele se schimbă des pe parcursul stagiunii și oferta este bogată: musical-uri, operete, balet, concerte, pentru ca toți copiii să găsească ceva pe placul lor.
Pe 1 decembrie am văzut o adaptare mai modernă a operetei Crai Nou, compusă de Ciprian Porumbescu. N-aș ști să vă spun de ce, dar Elizei i-a plăcut foarte mult această operetă. Eu n-aș pune-o chiar în top trei la mine pe listă, dar ea a îndrăgit subiectul, actorii și cântecele. Preferata ei a fost actrița care a interpretat rolul Dochiței (Oana Șerban), pe care o recunoaște de fiecare dată când o vede în alte spectacole.
Subiectul pe scurt: o clasă de liceeni se decide să pună în scenă, cu ocazia unei sărbători (poate chiar Centenarul? Nu-mi mai aduc aminte!) opereta Crai Nou. Se aleg actorii, costumele populare se iau din expoziția de costume a școlii, se pregătesc decorurile și se solicită îndrumarea profesorului de muzică. Cred că e o piesă mai potrivită pentru preadolescenți, având ca temă dragostea juvenilă, și mai puțin pentru copiii mai mici.
După Crai Nou, Eliza a mai fost la baletul Spărgătorul de Nuci, îl mai văzuse acum doi ani, dar a mai vrut o dată, așa că s-a dus cu altcineva, eu nu mai aveam răbdare să-l mai văd o dată. I-a plăcut foarte mult, ei îi place baletul, deși, din ce am văzut, spectacolele ei preferate sunt cele de operetă. La Opera Comică sunt trei operete, din care am văzut doar două și mai avem una: Hapciu în re Major, pe care o s-o vedem în martie!
Apoi a urmat Poveste de Crăciun, un spectacol absolut superb la Sala Polivalentă. Ne-a lipsit sania zburătoare cu doamna Felicia Filip, dar colindul de final a fost magnific, îmi pare rău și acum că nu am filmat momentul.
Cu puțin timp înainte de Revelion, am fost la O Noapte la Veneția, tot operetă, foarte haioasă. La fel, aș recomanda-o pentru copiii mai mari (e despre diverse amantlâcuri și încurcături cu cupluri în noaptea unui bal mascat), dar e foarte distractivă, cântecele și costumele sunt vesele, iar copiii din sală păreau foarte încântați. Probabil că ei nu pricep toate dedesubturile astea 😀
Subiectul pe scurt: un duce fustangiu ajunge la Veneția cu dorința de a o cunoaște pe frumoasa soție a unui senator local. Numai că senatorul vrea să-și ascundă soția și îi prezintă ducelui o servitoare deghizată, iar soția, dornică să-l cunoască pe duce, pune în locul ei, în gondola spre mănăstire, o pescăriță. Așa cum vă spuneam, dansul, muzica lui Strauss și costumele o să vă farmece pe toți, mi s-a părut o punere în scenă extrem de reușită!
Acum câteva zile, am mers să vedem Peter Pan, un musical, care i-a plăcut Elizei foarte mult, exact așa cum mă așteptam. Nu era neapărat o zi potrivită de mers la Opera Comică (aveam bilete la Disney on Ice după amiaza și a fost foarte obositor pentru amândouă), dar am vrut să mergem pentru că s-a jucat doar în acest week-end și nu-l puteam rata.
Despre subiectul musical-ului Peter Pan, nici nu cred că trebuie să vă spun prea multe: într-o noapte, Wendy, John și Michael sunt vizitați de băiatul care nu voia să crească niciodată – Peter Pan. Împreună cu el, zboară spre Țara de Nicăieri, unde fac cunoștință cu Hook, pirații și crocodilul Tic-Tac. În cele din urmă, nu doar Wendy și frații ei se întorc acasă, ci toți copiii pierduți din Țara de Nicăieri.
E un spectacol emoționant despre copilărie, maturizare și iubirea părinților față de copii, dar și despre felul în care facem față spaimelor noastre cele mai mari. Dacă se va relua, să mergeți cu siguranță!
În încheiere, vreau să vă spun că nouă, la Opera Comică, nu ne plac doar spectacolele, ci felul în care o vizită la ei devine o experiență memorabilă. La unele spectacole se servește șampanie pentru copii, la altele îți poți face poze în decoruri aranjate (la Peter Pan puteai urca într-o mică tiroliană și erai fotografiat în aer), care sunt printate (gratuit) pe loc. Uneori, foaierul este splendid decorat cu aranjamente florale, cum a fost la o Noapte la Veneția.
Contra unor sume mici, poți vizita culisele (noi am fost odată și chiar e o experiență frumoasă), poți participa la diverse ateliere și târguri și, dacă vrei un suvenir, poți cumpăra diverse lucruri de la magazinul lor de cadouri.
Eliza colecționează puzzle-urile lor și își strânge, metodic, în carnețel punctele necesare pentru a primi niște produse gratuite (la fiecare spectacol la care participi primești o bulină, care se lipește pe un cartonaș și când le strângi pe toate, îți poți alege un cadou din magazin).
Dacă vă plac spectacolele Operei Comice, vă aștept mai după amiază pe pagina mea de Facebook, unde o să am un concurs cu 3 locuri la Cantata Cafelei de duminică, 17 februarie, ora 11.30. Pe pagina mea de Facebook am des concursuri cu bilete la OCC (și la alte spectacole), așa că vă aștept să dați like acolo, ca să fiți la curent cu toate.
Fotografiile cu scena aparțin Operei Comice pentru Copii.