Mă iubesc așa cum sunt – imagini din carte în avanpremieră

Anul acesta am fost binecuvântată! Am avut parte de proiecte de tradus doar unul și unul. Iar cel despre care vă vorbesc azi e cu atât mai special, cu cât a fost o întâmplare fericită faptul că am ajuns să traduc această cărticică.

O văzusem recomandată, în limba engleză, pe o pagină pe care o urmăresc și i-am scris prietenei mele de la editura Litera s-o întreb dacă nu i s-ar părea o idee bună și pe piața din România.

Mi-a răspuns imediat și mi-a spus: o avem deja, nu vrei chiar tu s-o traduci? Și așa a reînceput minunata mea colaborare cu editura Litera, pentru care am mai tradus ulterior încă două cărți pentru copii.

Cea care va apărea la Bookfest se numește Mă iubesc așa cum sunt și este o carte motivațională pentru fete, despre dragostea de sine și despre imaginea pozitivă asupra propriului corp. Este o carte care trebuie răsfoită înainte de a fi cumpărată, deoarece e posibil să nu fie pe placul tuturor (se încadrează în tendințele stabilite de Povești de seară pentru fete rebele), dar este o carte pe care eu o iubesc din tot sufletul.

Mesajul autoare pentru toate cititoarele ei:

Fetelor,

Sper din toată inima că această carte o să vă ajute să vă simțiți mai bine în pielea voastră, o să vă îndrume și o să vă dea putere. Vreau să știți că sunteți minunate exact așa cum sunteți. Odată ce vă veți convinge de asta, nimic n-o să vă mai stea în cale – voi și corpurile voastre incredibile o să puteți face orice, așa că îndrăzniți să visați la lucruri mărețe.

Prietena voastră, Jess

Mi-ar fi plăcut ca, atunci când eram mică, să-mi spună și mie cineva că pot și trebuie să mă iubesc așa cum sunt. Că indiferent de cum arată corpul meu, el poate face lucruri uimitoare pentru mine. Că nu trebuie să mă încadrez în niciun tipar social.

Că am dreptul să decid cum vreau să arăt, să mă îmbrac, să mă tund și așa mai departe. Că pot să fac lucruri frumoase atunci când mă simt la pământ. Că pubertatea și furtunile ei emoționale sunt ceva normal. Că sunt unică.

Multe fetițe cresc de mici cu impresia că trebuie să arăți într-un anume fel pentru a fi acceptată în societate. Reclamele de la tv, revistele, afișele stradale, hainele din magazine, jucăriile promovează modelul ”perfect” de corp sau hainele perfecte/încălțările perfecte/tunsoarea perfectă care să te facă să fii acceptat din punct de vedere social.

Lucrurile se schimbă, dar nu suficient de repede. Reclamele la cosmetice au început să includă femei cu piele de toate nuanțele și corpuri de toate formele. Există reclame cu femei sau fete cu dizabilități fizice sau cu sindromul Down.

Însă mai e mult până departe și societatea trebuie să continue să lupte pentru ca fetele să crească într-un climat sigur, fără prejudecăți de gen și fără ură de sine sau față de propriul corp (self-hate sau body hate).

Mă iubesc așa cum sunt face fix asta: te învață să te iubești așa cum ești. Abia aștept să o văd, să o strâng în brațe la târg și să i-o dau Elizei s-o citească. Presimt că o să plâng când o s-o văd. Dacă ajungeți la târg, răsfoiți-o și dacă vă place, luați-o acasă.

Pentru fetele voastre sau pentru fetițele mici din voi cărora li s-a spus în copilărie: ”trebuie să mai slabești, arăți ca o vacă grasă” sau ”ce față ai, aragaz cu patru ochi” sau ”ce-i cu părul ăla creț ca blana de oaie?” sau ”schiloado, mai mănâncă ceva să te îngrași” sau ”ce țâțe mici/nas mare/urechi clăpăuge/fund mare ai” sau… ”preferata” mea, auzită de multe ori de mine și de sora mea în copilărie: ”mai spală-te cu clor pe față, să te mai albești, ce ești așa neagră?”